1. In timpul cutremurului, oamenii, da, s-au infricosat, vor fi cazut multi pe jos si in clipa aceea se vor fi intrebat ingroziti fiecare: Ce trebuie sa fac?Cel dintai gand pe care toti il vor fi avut va fi fost sa fuga afara, ca sa nu se prabuseasca totul peste ei, ca sa nu []1. In timpul cutremurului, oamenii, da, s-au infricosat, vor fi cazut multi pe jos si in clipa aceea se vor fi intrebat ingroziti fiecare: Ce trebuie sa fac?Cel dintai gand pe care toti il vor fi avut va fi fost sa fuga afara, ca sa nu se prabuseasca totul peste ei, ca sa nu moara acolo.

In marile primejdii, cel dintai gand este salvarea vietii.

De ce oare in fata iadului, oamenii nu au acest gand inainte de a ajunge acolo?2. In timpul cutremurului, unii oameni ajunsi afaraori prinsi inauntru de usile blocatese arunca pe genunchi, strigand: Doamne, ce trebuie sa fac? Ce sa fac sa-mi scap viata? Ce sa fac sa-mi scap sotia, copilul, mama, sotul, fratele?Dupa viata ta, prima grija o ai de viata alor tai.3. i, desigur, nu putini trebuie sa fie acei care, in clipa primejdiei, iau hotararea sa se predea Domnului, sa se intoarca la Hristos si sa-L slujeasca pe El in viitor cu toata casa lor si viata lor.

Dar, desigur, foarte putini sunt cei care, dupa ce a trecut cutremurul si au scapat cu viata, si-au tinut cu adevarat promisiunea facuta lui Dumnezeu in cutremuratorul moment al primejdiei.

Ce pacat si ce pierdere mare este asta pentru ei!4. O, suflete salvat din primejdii de moarte numai datorita unei minuni, tu oare ce-ai zis in clipa marii tale inspaimantari?Te mai gandesti tu la asta?Iti mai aduci tu aminte de strigatul tau de atunci?O, daca tu l-ai uitat, daca nu vrei nici sa-ti mai aduci aminte de el, eu as dori sa te rog sa nu-l uiti.

Pentru ca primejdia nu a trecut de tot.

Primejdia este inca si mai prezenta, dupa cum ne instiinteaza Insusi Mantuitorul cand zice in Evanghelia Sa:Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie Un neam se va scula impotriva altui neam si o imparatie, impotriva altei imparatii vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi (Mt 24, 4-14).

Marile nenorociri abia de acum incolo vor veni.5. Sa-ti pui si tu cu adevarat marea intrebare care va ramane unica, singura, cumplita intrebare cu adevarat insemnata pentru fiecare om, ca pentru intreaga omenire:Ce sa fac ca sa fiu mantuit?Ce trebuie sa fac eu acum ca sa fiu mantuit atunci?O, ce intelept si insemnat lucru este ca si tu, dragul meu, sa-ti pui si sa-ti spui chiar acum aceasta intrebare, singura mare, singura intr-adevar mare intrebare pentru viata si moartea ta, pentru viata si moartea alor tai!6. Pentru primejdia marilor cutremure de pamant, sunt unii oameni mai prevazatori, care, prin locurile unde aceste calamitati bantuiesc mai des, si-au construit niste adaposturi din grinzi si pereti foarte intariti,iar in clipa marilor primejdii, daca mai au timp, ei fug si se ascund in siguranta acestor adaposturi. Cei care mai ajung pana acolo poate sunt scapati.7. Desigur ca multi n-au ajuns la adapost fiindca ori erau prea departe, ori prea nepasatori, ori prea inceti.

Unii au fost prinsi de moarte doar la un pas de adapost, unii chiar la usa lui, dar in zadar, daca nu erau in el.8. Pe toate paginile Sfintelor Scripturi, ca pe niste uriase ziduri, sunt scrise aceste cuvinte si insemnate aceste sageti, aratand spre Marele, spre Unicul, spre Singurul si Vesnicul Adapost sigur: IISUS, in Care noi putem scapa de prapadul maniei viitoare.

De mania viitoare in care vor fi stropsiti toti cei nepasatori, neascultatori, intarziati si necredinciosi surprinsi in afara de acest adapost.

Fericit cine cauta si afla astazi adapostul Mantuitorului nostru Sfant, Crucea si Jertfa Domnului Iisus.9. Un suflet care s-a intors cu adevarat la Hristos, care a fost curatit de pacatele lui, spalat de nelegiuirea lui, transformat in toata fiinta sa de Harul lui Dumnezeu,acela, cel dintai lucru pe care il face va fi sa spele ca temnicerul din Filipi toate ranile pe care el le-a facut in viata sa de mai inainte oricarui semen al sau.

Prin aceasta se va cunoaste cu adevarat ca el s-a intors sincer la Dumnezeu sau nu.10. Un om care spune ca s-a intors la Dumnezeu, dar nu alearga indata cu toata graba si cu toata durerea pocaintei sa spele ranile facute de-aproapelui sau sa repare nedreptatea pe care i-a facut-o acela este un mincinos, iar nu un pocait, si intoarcerea lui este o minciuna, iar nu un adevar.

Un om care, si dupa asa-zisa lui intoarcere la Dom nul, mai continua sa-i faca rani fratelui sau ori fratilor sai rani pe care nu le mai spala, ci mai toarna peste ele inca sare si otet , ce fel de credincios pocait poate fi? i ce...