Cu fiecare noapte murim cate putin cu noaptea cea din urma ajungem morti deplin. Ca-ntr-un sicriu ne-ntindem in orice asternut grabind spre cel din urma, ramas necunoscut. Cu orice somn patrundem in locul tainuit pe care, cel din urma, ni-l da pecetluit. Din orice drum intoarcem cu trupul tot mai stors doar drumul cel din []Cu fiecare noapte murim cate putincu noaptea cea din urma ajungem morti deplin.

Ca-ntr-un sicriu ne-ntindem in orice asternutgrabind spre cel din urma, ramas necunoscut.

Cu orice somn patrundem in locul tainuitpe care, cel din urma, ni-l da pecetluit.

Din orice drum intoarcem cu trupul tot mai storsdoar drumul cel din urma ramane neintors.

Tot mai spre Inviere suim din orice zoridin zorii cei din urma iesim nemuritori.

Nimic n-avem din locuri, din case si potecidoar locul cel din urma e-al nostru pentru veci. Cu cata-ntelepciune s-ar cere sa privimspre orice clipa care putem sa n-o sfarsim.

Cu cata lepadare spre tot ce parca-avemcu cata darnicie spre tot ce mai putem.

Cu cata dezlipire de tot ce intalnimcand mergem dintre toate mai goi de cum venim.

Traian Dorz Hristos Jertfa noastra