4 Iunie – Psalmul 64, v. 1: Vrãjmașul de care mã tem
Dar dintre toate p catele care cresc bucuroase in firea noastr , fiecare din noi avem cate unul mai drag, care ne este cel mai nedesp rtit si mai apropiat decat toate celelalteIn corul nelegiuit al stric ciunilor care st panesc in inima omeneasc este cate una din aceste stric ciuni care cant solo, adic este una mai aleas , mai crescut peste toate celelalte si care st paneste mai mult din inim , din ganduri, din toate preocup rile firii omului. La unii din oameni aceast patim mai mare si mai aprins decat celelalte este betia.
La altii l comia.
La altii trufia.
La altii altaPatima aceasta, p catul acesta ii d apoi omului pe care il st paneste numele ei.
Aastfel, unul este betivul,altul, desfranatulsau hotulsau trufasul sau fum torul, clevetitorul, mincinosul sauChiar si dup ce omul se intoarce la Dumnezeu, iar Sangele Domnului Iisus Hristos ii spal p catele si ii cur t inima de ele prin mila Sa (Ioan 1, 29, 1 Petru 1, 19), totusi,in firea p manteasc a acelui om r mane mai puternic tot aplecarea spre acest p cat avut candva mai puternic in inima sa.
Acest duh r u devine apoi vr jmasul s u cel mai de temut, devine vr jmasul cel mai primejdios cu care credinta sa, nevinov tia sa, infranarea si rug ciunea sa avea mereu s duc lupta cea mai grea si cea mai indelungat .
Acesta este cel din urm vr jmas pe care si-l poate supune firea noastr cea nou ,c ci acesta lupt cel mai inversunat s nu se lase scos din inim niciodat . Lupt s inving din nou si s nu se lase legat si r stignit (Gal. 5, 24). In zvarcolirile lui, acest p cat mai tranteste adesea sufletul cu care lupt . Si musc ustur tor inima, r nind-o.
Si nu putine au fost sufletele...