Cand spui femeia, ai spus mama, si-ai spus sotia, fiica, sora, si-ai spus fiinta cea mai scumpa si mai iubita tuturora, si-ai spus iubirea, si caldura, si frumusetea fara care ar fi-un pustiu, si-ar fi-o durere, si-ar fi-o tristete tot sub soare. Ce gol si ce singuratate era in cele sase zile cand nu era []Cand spui femeia, ai spus mama, si-ai spus sotia, fiica, sora,si-ai spus fiinta cea mai scumpa si mai iubita tuturora,si-ai spus iubirea, si caldura, si frumusetea fara carear fi-un pustiu, si-ar fi-o durere, si-ar fi-o tristete tot sub soare.

Ce gol si ce singuratate era in cele sase zilecand nu era in rai femeia pe toate luminandu-i-le,iar cand a fost facuta dulce, ca dintr-un vis, ca dintr-o rana,ce minunata intregire le-a dat fiinta diafana.

E-adevarat ca prin femeie a mai venit si intristarea,dar fara ea n-ar fi viata si n-ar fi binecuvantarea,n-ar fi cantarea, nici sarutul, nici dor sau lacrima sub stelesi ce-ar fi lumea fara-acestea si ce-ar fi viata fara ele?Sa-L binecuvantezi pe Domnul si multumeste-I c-a facut-oiar fata mamei si-a sotiei adie-o si sarut-ope fruntea sorei si-a fetitei, fa semnul binecuvantariicu mangaierea cea mai sfanta a bucuriei si-a cantarii.

N-o intristati, ci mangaiati-o si-ajutati-o cu iubiresa-si duca sarcina si crucea frumos si ea spre mantuirecaci cand ea plange toate, toate sunt chinuite si-ntristateiar cand zambeste ea, ce cantec si ce lumina vine-n toate.

Fii binecuvantata dulce si scumpa mama si sotiesi sora si fetita noastra, fiti fericite pe veciecu lacrimi sarutam obrajii si ochii vostri-n sarbatoaresi-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.

Traian Dorz