Închinarea în Duh şi în adevăr
Duminica a V-a dupa Pasti (a Samarinencei) Evanghelia de la Ioan 4,5-42 5 Deci a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau; 6 si era acolo fantana lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca []Duminica a V-a dupa Pasti (a Samarinencei) Evanghelia de la Ioan 4,5-425 Deci a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau; 6 si era acolo fantana lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca la al saselea ceas. 7 Atunci a venit o femeia din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau. 8 Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate, ca sa cumpere merinde. 9 Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, Care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii. 10 Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie. 11 Femeia I-a zis: Doamne, nici galeata nu ai, si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie? 12 Nu cumva esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fantana si el insusi a baut din ea si fiii lui si turmele lui? 13 Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi; 14 dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica. 15 Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot. 16 Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici. 17 Femeia a raspuns si a zis: N-am barbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat, 18 caci cinci barbati ai avut si cel pe care il ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus. 19 Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti prooroc. 20 Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne inchinam. 21 i Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui. 22 Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este. 23 Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in Duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori Isi doreste. 24 Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa I se inchine in Duh si in adevar. 25 I-a zis femeia: tim ca va veni Mesia care se cheama Hristos; cand va veni, Acela ne va vesti noua toate. 26 Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. 27 Dar atunci au sosit ucenicii Lui. i se mirau ca vorbea cu o femeie. Insa nimeni n-a zis: Ce o intrebi, sau: Ce vorbesti cu ea? 28 Iar femeia si-a lasat galeata si s-a dus in cetate si a zis oamenilor: 29 Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cate am facut. Nu cumva acesta este Hristosul? 30 i au iesit din cetate si veneau catre El. 31 Intre timp, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Invatatorule, mananca. 32 Iar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe care voi nu o stiti. 33 Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu cumva I-a adus cineva sa manance? 34 Iisus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine si sa savarsesc lucrul Lui. 35 Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris. 36 Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera. 37 Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul. 38 Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor. 39 i multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care marturisea: Mi-a spus toate cate am facut. 40 Deci, dupa ce au venit la El, samarinenii Il rugau sa ramana la ei. i a ramas acolo doua zile. 41 i cu mult mai multi au crezut pentru cuvantul Lui, 42 iar femeii ii ziceau: Credem nu numai pentru cuvantul tau, caci noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii.1. Evanghelia marturiilor despre Hristos. Evanghelia de astazi ne dezvaluie taine adanci si ne conduce in insusi miezul vietii duhovnicesti. Se stie ca Evanghelia de la Ioan isi propune sa ne ofere marturii despre Hristos de la cea din Prolog (1,1-18) si de la cea a Sf. Ioan Botezatorul (1,26-36; 3,27-30), la cea a lui Pilat, prin titlul pus pe Cruce (19,19-22) si pana la cea a evanghelistului insusi (20,35; 21,24) cu scopul, zice Sf. Evanghelist Ioan, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui (20,31). In Evanghelia de astazi ni se ofera noi astfel de marturii: mai intai femeia samarineanca (In 4,29) si apoi multi samarineni (v. 39 si 41) din acel oras au crezut in Iisus si au marturisit ca Acesta este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii (v. 42).
Pericopa insa are valente multiple. Ca mai peste tot in Evanghelia de la Ioan, si in aceasta pericopa ideile se desfasoara pe planuri suprapuse, completandu-se si clarificandu-se reciproc. Iisus, Care ramane mereu personajul central, determina reactiile celorlalte personaje sau grupuri de personaje femeia samarineanca, ucenicii, locuitorii cetatii , astfel incat, atat prin faptele istorisite cat si prin succesiunea ideilor enuntate, cititorul este condus la intelegerea aspectelor celor mai importante ale credintei si ale vietii crestine.2. Taina adevaratei inchinari. In convorbirea Sa cu femeia din Samaria, Mantuitorul ne descopera mai ales taina adevaratei inchinari, a adevaratului cult care se cuvine adus lui Dumnezeu si prin care omul intra in comuniune cu El. Este taina centrala a religiei, tinand seama ca acest termen de origine latina (religio) defineste ideea efortului uman de a regasi calea pierduta spre Dumnezeu, calea reunirii cu El (religio deriva de la verbul religo, a lega din nou ).
Cazut cum era in crunta robie a pacatului, cu puterile-i spirituale grav deteriorate, omul nu avea nici o sansa de succes in acest disperat efort. Daca Dumnezeu nu i-ar fi intins mana Sa, omul singur n-ar fi ajuns niciodata sa-si afle drumul spre Dumnezeu, spre mantuire. Voi (samarinenii) zice Mantuitorul va inchinati caruia nu stiti, noi (iudeii) ne inchinam Caruia stim (v. 22). Fara Revelatie, fara Descoperirea de Sus care este mana lui Dumnezeu intinsa omului , religia nu poate fi decat o falsa religie. Astfel incat constatam ca istoria religiilor este, in cea mai mare masura, o istorie a ratacirilor religioase ale omenirii. In asa masura incat insusi termenul religie s-a devalorizat si ezitam a-l folosi pentru adevarata religie.
Evanghelia de astazi ne atrage atentia asupra unui risc major: acela de a ne amagi ca suntem pe calea mantuirii, aflandu-ne de fapt in cea mai grava ratacire. Nu este destul sa te inchini. Trebuie sa si stii cui te inchini. Cand, in locul dreptei credinte, imbratisezi o ratacire, inchinarea ta nu te mai pune in legatura cu Dumnezeul cel adevarat, ci cu vrajmasul lui Dumnezeu. Erau pline cetatile antice de temple si de altare. Peste tot aflai marturii ale ravnei religioase a oamenilor de atunci. Cand Sfantul Apostol Pavel a ajuns la Atena, duhul lui se indarjea in el, vazand ca cetatea este plina de idoli (Fapte 17,16); el putea constata cat sunt atenienii de evlaviosi , avand ei atatea locuri de inchinare , dar si ca Unicul si adevaratul Dumnezeu ramanea pentru ei un Dumnezeu necunoscut (Fapte 17,22-23). Caci cultul din templele si de la altarele lor idolatre nu numai ca nu le mijlocea o relatie cu Dumnezeu, ci dimpotriva, ii facea partasi ai demonilor (I Cor 10,20-21).3. Sihar (Sichem) si femeia samarineanca. Domnul Hristos vine cu Lumina Sa in cel mai adanc intuneric de ratacire si pacat. Evanghelia de astazi ilustreaza inca o data adevarul ca Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut (Lc 19,10). El vine in Samaria, ai carei locuitori, amestecand datele Revelatiei mozaice cu tot felul de influente straine, ajunsesera de se inchinau cui nu stiau . Rupand legatura cu Ierusalimul si cu templul de la Ierusalim unicul templu al mozaismului, simbol vazut al unicitatii religiei revelate locuitorii schismatici ai Samariei isi construisera pe muntele Garizim de langa Sichem un templu al lor. Ideea ca Garizimul este locul de inchinare devenise chiar una dintre invataturile fundamentale ale religiei samarinene. Insusi Decalogul mozaic a fost modificat astfel incat chiar una din cele zece porunci exprima exigenta inchinarii pe Garizim. Nu e de mirare deci ca iudeii nu-i iubeau deloc pe samarineni, considerandu-i mai rai chiar decat paganii. i isi bateau joc de cultul lor, de locul lor de inchinare si de insasi capitala lor, denumindu-o Sihar (cf. v. 5), adica, dupa o etimologie, betie, betivaneala, in loc de Sichem (ebr. echem, care inseamna umar).
Aceasta situatie o reflecta cu mare precizie Evanghelia de astazi. i totusi Iisus vine in Sihar-Sichem. i nu numai ca vine aici, ci, in afara cetatii, langa fantana lui Iacov care exista pana astazi sta de vorba cu o femeie, fapt care-i contrariaza chiar pe ucenicii Sai (v. 27). Mai mult, cu o pacatoasa, cunoscuta si considerata ca atare de concetateni, cu o femeie care avea si totusi nu avea barbat, caci, dupa ce avusese mai inainte cinci barbati, traia acum in concubinaj cu un al saselea (v. 6-18). Pana si femeia insasi se mira ca Iisus catadicseste sa-i vorbeasca si lucru de necrezut El, un iudeu, sa-i ceara apa (v. 7 si 9). Un dicton foarte raspandit la iudei, pe care il gasim in Talmud (trat. ebiith, VIII, 10) afirma ca o bucata de paine data de un samarinean este mai necurata decat carnea de porc .4. Apa cea vie a Duhului Sfant. Iata, deci, ca Domnul ii vorbeste acestei samarinence, acestei femei pacatoase. i-i cere apa, pentru ca sa-i dea El apa. Sa-i dea apa cea vie, acea apa minunata care se face in cel ce bea din ea izvor de apa curgatoare spre viata vesnica (v. 14). i aceasta smarineanca, aceasta pacatoasa, nu refuza darul pe care l-au refuzat cu...
Pericopa insa are valente multiple. Ca mai peste tot in Evanghelia de la Ioan, si in aceasta pericopa ideile se desfasoara pe planuri suprapuse, completandu-se si clarificandu-se reciproc. Iisus, Care ramane mereu personajul central, determina reactiile celorlalte personaje sau grupuri de personaje femeia samarineanca, ucenicii, locuitorii cetatii , astfel incat, atat prin faptele istorisite cat si prin succesiunea ideilor enuntate, cititorul este condus la intelegerea aspectelor celor mai importante ale credintei si ale vietii crestine.2. Taina adevaratei inchinari. In convorbirea Sa cu femeia din Samaria, Mantuitorul ne descopera mai ales taina adevaratei inchinari, a adevaratului cult care se cuvine adus lui Dumnezeu si prin care omul intra in comuniune cu El. Este taina centrala a religiei, tinand seama ca acest termen de origine latina (religio) defineste ideea efortului uman de a regasi calea pierduta spre Dumnezeu, calea reunirii cu El (religio deriva de la verbul religo, a lega din nou ).
Cazut cum era in crunta robie a pacatului, cu puterile-i spirituale grav deteriorate, omul nu avea nici o sansa de succes in acest disperat efort. Daca Dumnezeu nu i-ar fi intins mana Sa, omul singur n-ar fi ajuns niciodata sa-si afle drumul spre Dumnezeu, spre mantuire. Voi (samarinenii) zice Mantuitorul va inchinati caruia nu stiti, noi (iudeii) ne inchinam Caruia stim (v. 22). Fara Revelatie, fara Descoperirea de Sus care este mana lui Dumnezeu intinsa omului , religia nu poate fi decat o falsa religie. Astfel incat constatam ca istoria religiilor este, in cea mai mare masura, o istorie a ratacirilor religioase ale omenirii. In asa masura incat insusi termenul religie s-a devalorizat si ezitam a-l folosi pentru adevarata religie.
Evanghelia de astazi ne atrage atentia asupra unui risc major: acela de a ne amagi ca suntem pe calea mantuirii, aflandu-ne de fapt in cea mai grava ratacire. Nu este destul sa te inchini. Trebuie sa si stii cui te inchini. Cand, in locul dreptei credinte, imbratisezi o ratacire, inchinarea ta nu te mai pune in legatura cu Dumnezeul cel adevarat, ci cu vrajmasul lui Dumnezeu. Erau pline cetatile antice de temple si de altare. Peste tot aflai marturii ale ravnei religioase a oamenilor de atunci. Cand Sfantul Apostol Pavel a ajuns la Atena, duhul lui se indarjea in el, vazand ca cetatea este plina de idoli (Fapte 17,16); el putea constata cat sunt atenienii de evlaviosi , avand ei atatea locuri de inchinare , dar si ca Unicul si adevaratul Dumnezeu ramanea pentru ei un Dumnezeu necunoscut (Fapte 17,22-23). Caci cultul din templele si de la altarele lor idolatre nu numai ca nu le mijlocea o relatie cu Dumnezeu, ci dimpotriva, ii facea partasi ai demonilor (I Cor 10,20-21).3. Sihar (Sichem) si femeia samarineanca. Domnul Hristos vine cu Lumina Sa in cel mai adanc intuneric de ratacire si pacat. Evanghelia de astazi ilustreaza inca o data adevarul ca Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut (Lc 19,10). El vine in Samaria, ai carei locuitori, amestecand datele Revelatiei mozaice cu tot felul de influente straine, ajunsesera de se inchinau cui nu stiau . Rupand legatura cu Ierusalimul si cu templul de la Ierusalim unicul templu al mozaismului, simbol vazut al unicitatii religiei revelate locuitorii schismatici ai Samariei isi construisera pe muntele Garizim de langa Sichem un templu al lor. Ideea ca Garizimul este locul de inchinare devenise chiar una dintre invataturile fundamentale ale religiei samarinene. Insusi Decalogul mozaic a fost modificat astfel incat chiar una din cele zece porunci exprima exigenta inchinarii pe Garizim. Nu e de mirare deci ca iudeii nu-i iubeau deloc pe samarineni, considerandu-i mai rai chiar decat paganii. i isi bateau joc de cultul lor, de locul lor de inchinare si de insasi capitala lor, denumindu-o Sihar (cf. v. 5), adica, dupa o etimologie, betie, betivaneala, in loc de Sichem (ebr. echem, care inseamna umar).
Aceasta situatie o reflecta cu mare precizie Evanghelia de astazi. i totusi Iisus vine in Sihar-Sichem. i nu numai ca vine aici, ci, in afara cetatii, langa fantana lui Iacov care exista pana astazi sta de vorba cu o femeie, fapt care-i contrariaza chiar pe ucenicii Sai (v. 27). Mai mult, cu o pacatoasa, cunoscuta si considerata ca atare de concetateni, cu o femeie care avea si totusi nu avea barbat, caci, dupa ce avusese mai inainte cinci barbati, traia acum in concubinaj cu un al saselea (v. 6-18). Pana si femeia insasi se mira ca Iisus catadicseste sa-i vorbeasca si lucru de necrezut El, un iudeu, sa-i ceara apa (v. 7 si 9). Un dicton foarte raspandit la iudei, pe care il gasim in Talmud (trat. ebiith, VIII, 10) afirma ca o bucata de paine data de un samarinean este mai necurata decat carnea de porc .4. Apa cea vie a Duhului Sfant. Iata, deci, ca Domnul ii vorbeste acestei samarinence, acestei femei pacatoase. i-i cere apa, pentru ca sa-i dea El apa. Sa-i dea apa cea vie, acea apa minunata care se face in cel ce bea din ea izvor de apa curgatoare spre viata vesnica (v. 14). i aceasta smarineanca, aceasta pacatoasa, nu refuza darul pe care l-au refuzat cu...
