De-a datul cu părerea
P. I. David De-a datul cu parerea sau Oastea Domnului teren viran pentru manuale experimentale I n urma cu cativa ani, pe piata romaneasca de carte religioasa aparea un volum incitant (la prima vedere): Calauza crestina. Sectologie , semnat de Diac. P. I. David (printre altele, si profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxa din []P. I. David De-a datul cu parerea sauOastea Domnului teren viran pentru manuale experimentaleIn urma cu cativa ani, pe piata romaneasca de carte religioasa aparea un volum incitant (la prima vedere): Calauza crestina. Sectologie , semnat de Diac. P. I. David (printre altele, si profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti). Cartea, publicata in mai multe editii, se voia a fi un catehism pentru cunoasterea si apararea dreptei credinte in fata prozelitismului sectar (Calauza crestina, editia a II-a, Ed. Episcopiei Argesului, Curtea de Arges, 1994, p. 1), sau, dupa mentiunea facuta pe pagina de garda a urmatoarei editii (Ed. Episcopiei Tomisului, Constanta, la un an pe care nu vi l-as putea indica, deoarece pe coperta apare drept an al aparitiei 1999, pagina de garda tinand cu tot dinadinsul sa ne afiseze un debordant an 1998), manual experimental pentru profesorii si elevii Seminariilor liceale, Liceelor teoretice si de arta, colilor pedagogice, Colegiilor si scolilor profesionale .
Nu intereseaza acum o valorificare ori vreo radiografiere a Sectologiei, in ansamblul ei. Nu intra in atentia noastra acest aspect. Mai cu seama, dupa parcurgerea catorva pagini care, cu siguranta, au puterea de a ne convinge daca se justifica sau nu acest efort.
De aceea, ne vom referi doar la punctul de vedere al d-lui David cu privire la Oastea Domnului exprimat, cu larga dare de mana, in paginile acestor aparitii. Dupa ce vom vorbi cate ceva despre Sectologie, ne vom opri apoi la o alta carte a aceluiasi autor (Invazia sectelor, Ed. Europolis, Constanta, 1999), carte in care avem, pe langa calchierea (in fiecare volum) aceleasi teme si acelorasi date, cateva elemente noi .
Calauza crestina. Sectologie. Intre multele grupari care fac obiectul asa-ziselor analize sectologice ale lui P. I. David, la loc de cinste se afla si Oastea Domnului. Ne vom opri asupra unor puncte aleatorii ale analizei teologului bucurestean, facand trimitere, cu precadere, la ambigua editie 1998-1999. Capitolul in discutie: Grupari separatiste, (virgula ii apartine autorului, n. n.) aparute sau reorganizate in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane (p. 289-331), subcapitolul Grupari ale zelotilor si melozilor populari (p. 290-297). Motto al temei in discutie, cuvantul Scripturii, care zice: Feriti-va de cei ce fac dezbinari si tulburare (Rom. XVI, 17), de inchinare la idoli, vrajitorie, certuri, manii, galceve, eresuri. (Galat V, 20-21) .
In chiar debutul prezentarii, autorul precizeaza ca Oastea Domnului nu poate fi considerata secta, pentru ca nu profeseaza, cu cateva exceptii, vreo invatatura deosebita de cea a Bisericii Ortodoxe . Ea, ca si miscarea stilista, aflata sub aceeasi lupa a cercetarii, se manifesta numai ca grupari sau miscari separate sau pe langa Biserica, nerespectand disciplina ei, cu unele practici, totusi, ce le apropie in ultima vreme de cultele neoprotestante si de secte (p. 290).
Acestea fiind spuse, sa purcedem la lecturarea intaiului subcapitol: Origine, conceptii si metode de lucru, raspandire . Vom cita, mai intai, un pasaj din editia 1994: Initiator si organizator al acestei miscari a fost mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului care a delegat pe Iosif Trifa (1888 1938) din Sibiu cu ducerea la indeplinire a sarcinilor trasate de Centrul eparhial (Calauza crestina, Ed. Episcopiei Argesului, Curtea de Arges, 1994, p. 166). Editia 1998-1999: Initiator si organizator al acestei miscari a fost mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului care a delegat pe Iosif Trifa (1888 1938) si el initiator, cu ducerea la indeplinire a sarcinilor trasate de Centrul eparhial . (Cred ca nu e lipsit de importanta, din respect pentru cititorii nostri, sa precizam ca citatele sunt redate exact ca in cartile invocate; precorectura, corectura si bunul de tipar pentru cartile in discutie apartin lui P. I. David) Un aspect de o rara finete, in aceasta privinta, il surprinde P. I. David in Invazia sectelor: Sunt speculatii fara rost de a pune pe unul sau pe altul lider . Amandoi au acelasi merit in ceea ce priveste activitatea O. D. (p. 67). Salutar, pentru editia 1998-1999, e faptul ca nu se mai precizeaza ca mitropolitul Nicolae Balan a delegat pe Iosif Trifa din Sibiu cu initierea Oastei, cunoscut fiind, pana la urma, ca Parintele Iosif vine la Sibiu de la Vidra de Sus si nu de la Sibiu. Avem, apoi, deodata (o alta rectificare suferita de Invazia sectelor), doi initiatori (in editia 1994, dupa cum ati observat, era doar mitropolitul ardelean), insarcinati cu ducerea la indeplinire a sarcinilor trasate de Centrul eparhial . Daca se face bine inteles, autorul vrea sa ne comunice, in subtext, ca, de fapt, adevaratul initiator al Oastei Domnului nu e nimeni altul decat Centrul eparhial. Admitand ca nu aceasta a fost intentia auctoriala, ramanem totusi la cei doi initiatori vizibili ai miscarii: mitropolitul Nicolae Balan si preotul Iosif Trifa.
E destul de greu de crezut ca, desi chemat la Sibiu inca din septembrie 1921, Preotul Iosif Trifa nu a intreprins nimic, cale de peste un an (pana la aparitia Oastei Domnului ca vaga idee, o data cu publicarea Chemarii la o viata noua in Hristos, aparuta in primul numar al foii Lumina Satelor din 1923), pentru a duce la indeplinire sarcinile trasate de Centrul eparhial . Ba, mai mult, intr-unul din numerele pe 1930 ale Luminii Satelor, insusi mitropolitul Nicolae Balan se incapataneaza sa faca o veritabila speculatie fara rost (vorba d-lui David), si anume: In fata vremurilor schimbate ne trebuie o preotie mai activa, ne trebuie un curent de regenerare religioasa, sufleteasca. Acest curent l-a facut Miscarea Oastei Domnului, initiata si condusa de preotul Iosif Trifa (sublinierea ne apartine).
Gruparea avea o tipografie proprie la Sibiu. S-a editat revista Iisus Biruitorul, iar Iosif Trifa din Vidra, venind la Sibiu, a preluat conducerea tipografiei si a publicat predici specifice activitatii fratesti a asociatiei (p. 290), ne informeaza, in continuare, Calauza crestina. Dupa cum reiese din expunere (Gruparea avea o tipografie proprie la Sibiu ), efect pervers al analizei sectologice, gruparea, inexistenta inaintea venirii Parintelui Iosif la Sibiu (pentru ca de mai sus aflam ca pentru aceasta fusese chemat, de fapt, Parintele Iosif) avea deja o tipografie proprie! Fapt contrazis, cu toata bunavointa logicii, de insusi firescul lucrurilor. Tot de aici, din aceeasi Calauza, aflam ca, in aceeasi tipografie, inainte de preluarea ei de catre Parintele Iosif Trifa, s-a editat revista Iisus Biruitorul . Or, aceasta publicatie (care nu s-a tiparit nicidecum la tipografia mitropoliei!), potrivit istoriei presei transilvanene, apare abia in 1935, ca urmare a interdictiei impuse Parintelui Iosif de a mai edita Lumina Satelor. Desigur, inerente erori intr-o analiza servita drept calauza sau manual experimental pentru profesorii si elevii Seminariilor liceale, Liceelor teoretice etc etcNu intentionam aici sa semnalam toate mostrele analitice raspandite cu atata imbelsugare pe parcursul intregului capitol. Desigur, spatiul si bunul simt nu ne-ar permite acest lucru. Am redat doar cateva franturi insumate in cele nici 20 de randuri de inceput ale subcapitolului Origine, conceptii si metode de lucru, raspandire .
Dar, pentru a va convinge ca P. I. David nu se dezice nici in celelalte date prezentate cu pretentia de calauza, mai semnalam o remarca a autorului (care pe mine, personal, dincolo de surprinderea stupefianta pe care mi-a produs-o, m-a pus serios pe ganduri). Astfel, daca pentru intreaga fratietate a Oastei Domnului, anul trecerii la Domnul a fratelui Traian Dorz (cuvantul frate se vede, necunoscut ca notiune autorului e pozitionat intre ghilimele) este 1989, aflam din Calauza ca, de fapt, potrivit lui P. I. David (care, in Invazia sectelor, ne marturiseste ca a si participat la inmormantare!), acest an este 1988. Fidel unor asemenea metode si fundamente elementare de bun simt analitic, nu mai mira pe nimeni, cred, ca in carca Oastei Domnului sunt puse, prin urmare, o multime de orientari si directii schismatice, care, dintr-o trasatura de condei, rezolva incapacitatea de a detecta, prin mijloace adecvat-stiintifice, adevaratele paternitati ale unor variate manifestari eretice. Astfel, aflam cu stupoare ca gruparea Visarionistilor sau a Fiilor taicutului, a Terapeutilor ori Ucenicii Sfantului Ilie ar descinde, dupa P. I. David, din nimic altceva decat din Oastea Domnului. i, ca si cum toate acestea nu ar fi fost de-ajuns, de grija Oastei (si nu fac aici nici o aluzie la traditionalul proverb romanesc!), autorul Sectologiei nu pregeta sa ofere, in ultima parte a capitolului dedicat acestei Miscari recunoscuta si pretuita de catre Biserica Ortodoxa Romana si CATEVA METODE I MIJLOACE misionar-pastorale pentru reintegrarea in obste a ostasilor (p. 295-297).
Invazia sectelor. Ce-a de-a doua carte propusa spre recenzare nu face altceva decat, pe langa vechile asertiuni, reproduse editie de editie, sa pluseze in suprasolicitarea manierei de cercetare cu care ne-a obisnuit teologul bucurestean. Avem de-a face, in acest caz, chiar cu o actualizare a...
Nu intereseaza acum o valorificare ori vreo radiografiere a Sectologiei, in ansamblul ei. Nu intra in atentia noastra acest aspect. Mai cu seama, dupa parcurgerea catorva pagini care, cu siguranta, au puterea de a ne convinge daca se justifica sau nu acest efort.
De aceea, ne vom referi doar la punctul de vedere al d-lui David cu privire la Oastea Domnului exprimat, cu larga dare de mana, in paginile acestor aparitii. Dupa ce vom vorbi cate ceva despre Sectologie, ne vom opri apoi la o alta carte a aceluiasi autor (Invazia sectelor, Ed. Europolis, Constanta, 1999), carte in care avem, pe langa calchierea (in fiecare volum) aceleasi teme si acelorasi date, cateva elemente noi .
Calauza crestina. Sectologie. Intre multele grupari care fac obiectul asa-ziselor analize sectologice ale lui P. I. David, la loc de cinste se afla si Oastea Domnului. Ne vom opri asupra unor puncte aleatorii ale analizei teologului bucurestean, facand trimitere, cu precadere, la ambigua editie 1998-1999. Capitolul in discutie: Grupari separatiste, (virgula ii apartine autorului, n. n.) aparute sau reorganizate in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane (p. 289-331), subcapitolul Grupari ale zelotilor si melozilor populari (p. 290-297). Motto al temei in discutie, cuvantul Scripturii, care zice: Feriti-va de cei ce fac dezbinari si tulburare (Rom. XVI, 17), de inchinare la idoli, vrajitorie, certuri, manii, galceve, eresuri. (Galat V, 20-21) .
In chiar debutul prezentarii, autorul precizeaza ca Oastea Domnului nu poate fi considerata secta, pentru ca nu profeseaza, cu cateva exceptii, vreo invatatura deosebita de cea a Bisericii Ortodoxe . Ea, ca si miscarea stilista, aflata sub aceeasi lupa a cercetarii, se manifesta numai ca grupari sau miscari separate sau pe langa Biserica, nerespectand disciplina ei, cu unele practici, totusi, ce le apropie in ultima vreme de cultele neoprotestante si de secte (p. 290).
Acestea fiind spuse, sa purcedem la lecturarea intaiului subcapitol: Origine, conceptii si metode de lucru, raspandire . Vom cita, mai intai, un pasaj din editia 1994: Initiator si organizator al acestei miscari a fost mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului care a delegat pe Iosif Trifa (1888 1938) din Sibiu cu ducerea la indeplinire a sarcinilor trasate de Centrul eparhial (Calauza crestina, Ed. Episcopiei Argesului, Curtea de Arges, 1994, p. 166). Editia 1998-1999: Initiator si organizator al acestei miscari a fost mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului care a delegat pe Iosif Trifa (1888 1938) si el initiator, cu ducerea la indeplinire a sarcinilor trasate de Centrul eparhial . (Cred ca nu e lipsit de importanta, din respect pentru cititorii nostri, sa precizam ca citatele sunt redate exact ca in cartile invocate; precorectura, corectura si bunul de tipar pentru cartile in discutie apartin lui P. I. David) Un aspect de o rara finete, in aceasta privinta, il surprinde P. I. David in Invazia sectelor: Sunt speculatii fara rost de a pune pe unul sau pe altul lider . Amandoi au acelasi merit in ceea ce priveste activitatea O. D. (p. 67). Salutar, pentru editia 1998-1999, e faptul ca nu se mai precizeaza ca mitropolitul Nicolae Balan a delegat pe Iosif Trifa din Sibiu cu initierea Oastei, cunoscut fiind, pana la urma, ca Parintele Iosif vine la Sibiu de la Vidra de Sus si nu de la Sibiu. Avem, apoi, deodata (o alta rectificare suferita de Invazia sectelor), doi initiatori (in editia 1994, dupa cum ati observat, era doar mitropolitul ardelean), insarcinati cu ducerea la indeplinire a sarcinilor trasate de Centrul eparhial . Daca se face bine inteles, autorul vrea sa ne comunice, in subtext, ca, de fapt, adevaratul initiator al Oastei Domnului nu e nimeni altul decat Centrul eparhial. Admitand ca nu aceasta a fost intentia auctoriala, ramanem totusi la cei doi initiatori vizibili ai miscarii: mitropolitul Nicolae Balan si preotul Iosif Trifa.
E destul de greu de crezut ca, desi chemat la Sibiu inca din septembrie 1921, Preotul Iosif Trifa nu a intreprins nimic, cale de peste un an (pana la aparitia Oastei Domnului ca vaga idee, o data cu publicarea Chemarii la o viata noua in Hristos, aparuta in primul numar al foii Lumina Satelor din 1923), pentru a duce la indeplinire sarcinile trasate de Centrul eparhial . Ba, mai mult, intr-unul din numerele pe 1930 ale Luminii Satelor, insusi mitropolitul Nicolae Balan se incapataneaza sa faca o veritabila speculatie fara rost (vorba d-lui David), si anume: In fata vremurilor schimbate ne trebuie o preotie mai activa, ne trebuie un curent de regenerare religioasa, sufleteasca. Acest curent l-a facut Miscarea Oastei Domnului, initiata si condusa de preotul Iosif Trifa (sublinierea ne apartine).
Gruparea avea o tipografie proprie la Sibiu. S-a editat revista Iisus Biruitorul, iar Iosif Trifa din Vidra, venind la Sibiu, a preluat conducerea tipografiei si a publicat predici specifice activitatii fratesti a asociatiei (p. 290), ne informeaza, in continuare, Calauza crestina. Dupa cum reiese din expunere (Gruparea avea o tipografie proprie la Sibiu ), efect pervers al analizei sectologice, gruparea, inexistenta inaintea venirii Parintelui Iosif la Sibiu (pentru ca de mai sus aflam ca pentru aceasta fusese chemat, de fapt, Parintele Iosif) avea deja o tipografie proprie! Fapt contrazis, cu toata bunavointa logicii, de insusi firescul lucrurilor. Tot de aici, din aceeasi Calauza, aflam ca, in aceeasi tipografie, inainte de preluarea ei de catre Parintele Iosif Trifa, s-a editat revista Iisus Biruitorul . Or, aceasta publicatie (care nu s-a tiparit nicidecum la tipografia mitropoliei!), potrivit istoriei presei transilvanene, apare abia in 1935, ca urmare a interdictiei impuse Parintelui Iosif de a mai edita Lumina Satelor. Desigur, inerente erori intr-o analiza servita drept calauza sau manual experimental pentru profesorii si elevii Seminariilor liceale, Liceelor teoretice etc etcNu intentionam aici sa semnalam toate mostrele analitice raspandite cu atata imbelsugare pe parcursul intregului capitol. Desigur, spatiul si bunul simt nu ne-ar permite acest lucru. Am redat doar cateva franturi insumate in cele nici 20 de randuri de inceput ale subcapitolului Origine, conceptii si metode de lucru, raspandire .
Dar, pentru a va convinge ca P. I. David nu se dezice nici in celelalte date prezentate cu pretentia de calauza, mai semnalam o remarca a autorului (care pe mine, personal, dincolo de surprinderea stupefianta pe care mi-a produs-o, m-a pus serios pe ganduri). Astfel, daca pentru intreaga fratietate a Oastei Domnului, anul trecerii la Domnul a fratelui Traian Dorz (cuvantul frate se vede, necunoscut ca notiune autorului e pozitionat intre ghilimele) este 1989, aflam din Calauza ca, de fapt, potrivit lui P. I. David (care, in Invazia sectelor, ne marturiseste ca a si participat la inmormantare!), acest an este 1988. Fidel unor asemenea metode si fundamente elementare de bun simt analitic, nu mai mira pe nimeni, cred, ca in carca Oastei Domnului sunt puse, prin urmare, o multime de orientari si directii schismatice, care, dintr-o trasatura de condei, rezolva incapacitatea de a detecta, prin mijloace adecvat-stiintifice, adevaratele paternitati ale unor variate manifestari eretice. Astfel, aflam cu stupoare ca gruparea Visarionistilor sau a Fiilor taicutului, a Terapeutilor ori Ucenicii Sfantului Ilie ar descinde, dupa P. I. David, din nimic altceva decat din Oastea Domnului. i, ca si cum toate acestea nu ar fi fost de-ajuns, de grija Oastei (si nu fac aici nici o aluzie la traditionalul proverb romanesc!), autorul Sectologiei nu pregeta sa ofere, in ultima parte a capitolului dedicat acestei Miscari recunoscuta si pretuita de catre Biserica Ortodoxa Romana si CATEVA METODE I MIJLOACE misionar-pastorale pentru reintegrarea in obste a ostasilor (p. 295-297).
Invazia sectelor. Ce-a de-a doua carte propusa spre recenzare nu face altceva decat, pe langa vechile asertiuni, reproduse editie de editie, sa pluseze in suprasolicitarea manierei de cercetare cu care ne-a obisnuit teologul bucurestean. Avem de-a face, in acest caz, chiar cu o actualizare a...
