“Avem datoria de a ne naşte din nou!”
Cu exact un secol in urma, la 4 aprilie 1913, sala cea mare a Ateneului Roman era plina. Nu, nu era nici un concert, cu George Enescu sau Cella Delavrancea pe scena! Motivul pentru care se adunase acel public pestrit al Capitalei, compus din elite intelectuale, aristocrati, slujbasi prin ministere, studenti si targoveti cu o []Cu exact un secol in urma, la 4 aprilie 1913, sala cea mare a Ateneului Roman era plina. Nu, nu era nici un concert, cu George Enescu sau Cella Delavrancea pe scena! Motivul pentru care se adunase acel public pestrit al Capitalei, compus din elite intelectuale, aristocrati, slujbasi prin ministere, studenti si targoveti cu o bruma de cultura, motivul zic era cu totul altul. Conferentia Prea Cuviosia Sa Arhimandritul Iuliu Scriban, directorul Seminarului Central din Capitala. Se apropia si atunci (ca si acum) Pastele si bucuresteanul (parca mai credincios ieri decat astazi) s-a strans de pe strazile ravasite de ploaie sub cupola Ateneului, pentru a-l asculta pe parintele arhimandrit (unul dintre marii nostri carturari, in epoca), vorbind despre Rolul bisericii in viata noastra romaneasca .
Lasand altora grija schitului , ca sa parafrazam versul unui poet, el a coborat in mijlocul multimii si i-a impartasit din gandurile si credinta sa. Care era rolul bisericii, cu o suta de ani in urma? Rolul bisericii crestine e in primul rand afirmarea vietii , spunea el. In dorinta de a face sa se afirme viata neamului romanesc, noi, preotii acestui neam, facem azi ceea ce au facut profetii Vechiului Testament: aratam pacatele acestui neam si-i spunem sa se indrepte, pornind pe calea care-l va duce la o viata sigura in viitor. Inima fiecarui individ e intotdeauna plina de el insusi. Biserica intervine in aceasta stare si spune: Iubiti-va unii pe altii. Viata e iubire; si de nu va veti iubi, nu veti trai .
Surprinzator, poate, pentru unii, astazi dar trebuie sa va reamintesc ca Iuliu Scriban era un teolog multilateral, nepot al arhiereilor Neofit si Filaret si inrudit cu filologul August Scriban , conferentiarul face apel, in expunerea...
Lasand altora grija schitului , ca sa parafrazam versul unui poet, el a coborat in mijlocul multimii si i-a impartasit din gandurile si credinta sa. Care era rolul bisericii, cu o suta de ani in urma? Rolul bisericii crestine e in primul rand afirmarea vietii , spunea el. In dorinta de a face sa se afirme viata neamului romanesc, noi, preotii acestui neam, facem azi ceea ce au facut profetii Vechiului Testament: aratam pacatele acestui neam si-i spunem sa se indrepte, pornind pe calea care-l va duce la o viata sigura in viitor. Inima fiecarui individ e intotdeauna plina de el insusi. Biserica intervine in aceasta stare si spune: Iubiti-va unii pe altii. Viata e iubire; si de nu va veti iubi, nu veti trai .
Surprinzator, poate, pentru unii, astazi dar trebuie sa va reamintesc ca Iuliu Scriban era un teolog multilateral, nepot al arhiereilor Neofit si Filaret si inrudit cu filologul August Scriban , conferentiarul face apel, in expunerea...
