Din ziua cand hotarasem aceasta sfatuire, m-am rugat Domnului ca totul sa fie ocrotit de El si Duhul Sfant sa ne inspire felul cel mai potrivit de a lucra, pentru a reusi totul bine. Duhul Domnului mi-a dus gandul la Sfatul Fratesc pe tara din 12 septembrie 1937. Rascrucea la care se gasea atunci fratietatea []Din ziua cand hotarasem aceasta sfatuire, m-am rugat Domnului ca totul sa fie ocrotit de El si Duhul Sfant sa ne inspire felul cel mai potrivit de a lucra, pentru a reusi totul bine. Duhul Domnului mi-a dus gandul la Sfatul Fratesc pe tara din 12 septembrie 1937. Rascrucea la care se gasea atunci fratietatea Oastei Domnului era mare, si importanta istorica a hotararii care trebuia sa fie luata, la fel. Am amintit ceva despre acest eveniment si in partea intai a acestei marturii.

La Sfatul de atunci a luat parte si parintele Iosif, profetul Domnului din Biserica si Neamul nostru, iar impreuna cu el, peste cinci sute de frati lucratori dintre cei mai alesi din tara si din strainatate. Acum aproape patruzeci de ani, Lucrarea Oastei era atat de aproape de izvoarele sale si, pe langa asta, in centrul framantarilor ei era insusi acela prin care o pornise Dumnezeu. Iar in jurul lui erau primii lucratori prin care Domnul lucrase asa de minunat. Deci iata exemplul cel mai luminos pentru noi si acum.

Adusesem acum cu mine descrierea pe larg despre acea consfatuire din 1937, publicata atunci in foaia noastra Ecoul . Mai adusesem inca doua documente scrise si semnate tot in 1937, si ele referitoare tot la precizarea hotararilor de atunci, care erau obligatorii pentru toata Oastea Domnului pana la Sfarsit.

In fata fratilor adunati aici la Poiana Brasov, m-am ridicat si, in scurte cuvinte, le-am spus despre Consfatuirea de atunci. Despre inalta atmosfera de unitate si despre constiinta marii raspunderi pentru hotararea care trebuia luata in interesul marii cauze a lui Dumnezeu. Am facut apel pentru acestea si la fratii prezenti, fiindca nici momentul acesta nu era mai putin insemnat. i acum ne aflam tot la o rascruce la fel de mare ca atunci. Deosebirea este numai ca atunci luptam cu primejdia formalismului, care vroia sa ucida dragostea, iar acum luptam cu primejdia sectarismului, care vrea sa ucida adevarul. Hristos este si dragoste, si adevar. i unitate si orientare. i credinta, si invatatura. Una fara cealalta nu se poate. Dragostea se usuca fara adevar, adevarul ingheata fara dragoste. Credinta se rataceste fara invatatura, iar invatatura moare fara credinta. Noi, in aceasta sfanta Lucrare a Oastei Domnului in care ne-a nascut Duhul si Cuvantul Sfant, le avem atat de minunate si vii pe amandoua. Trebuie numai sa le pastram cu toata grija si credinciosia, spre a nu le pierde noi si spre a nu ni se fura de catre altii.

Ca sa te poti orienta drept in spatiu, ai nevoie de trei jaloane spre tinta unde vrei sa ajungi. Ca sa te poti orienta bine in vesnicie, ai nevoie tot de trei timpi: Trecutul, Prezentul si Viitorul. Noi suntem trecatori, dar Lucrarea lui Dumnezeu este vesnica. Ea trebuie sa ajunga drept si frumos la inta, in Ierusalimul Ceresc, iar pentru ajungerea asta, fiecare dintre noi avem o chemare in ea de care suntem raspunzatori astazi.

In vremile normale si pe drumurile netede, Oastea Domnului inainteaza frumos, pentru ca cerul este senin, vizibilitatea buna, drumul drept Dar in vremile grele si la marile rascruci, cand se desfac multe drumuri spre multe directii, atunci cei din frunte trebuie sa priveasca bine, sa cugete drept si sa se uite departe, fiindca daca se ia atunci un drum rau, pierderea este vesnica si nemarginita si in timp, si in numar.

Acum ne gasim le-am zis eu la o astfel de rascruce istorica. Ar trebui fiecare dintre noi sa ne cutremuram in fata acestui moment si sa ne adunam toate gandurile si toata fiinta noastra ca in fata celei mai reale si mai vii prezente a lui Hristos, Care este in mijlocul nostru si ne priveste si ne inseamna pe fiecare dintre noi cu ce constiinta stam si gandim acum cu privire la prezentul si viitorul Lucrarii Sale incredintate nouaIn ce ma priveste pe mine, va marturisesc aici ca eu ma tem de Dumnezeu si doresc sa ascult in totul de voia Sa. Eu am fost prezent in 1937 la acel Sfat Fratesc pe tara si mai sunt aici inca doi frati batrani care au fost de fata atunci acolo. Asa ca nu numai documentele scrise, ci si doi frati, martori vii ai celor intamplate, pot adeveri cele ce va spun. Am sa va citesc aceste documente rand cu rand si am sa va arat pe ele semnaturile fratilor care au fost atunci de fata impreuna cu parintele Iosif. Dupa ce veti afla din ele unanimitatea tuturor celor peste cinci sute de frati care au hotarat atunci intr-un glas ca Oastea Domnului a fost, ca este si ca ramane pe totdeauna in Biserica si in credinta noastra...