Vorbirea Părintelui Iosif ţinută la Rusalii, în adunarea Oastei Domnului din Sibiu
LITERA OMOARA; IAR DUHUL FACE VIU (II Cor 3, 6) Iubiti frati si surori! S-a vorbit mult si se vorbeste mult despre Oastea Domnului! Se vorbeste poate prea mult. Toata istoria ei este insa scurta si simpla. Toata istoria ei se afla in paginile Scripturii. Eu am citit mult in Scripturi si am observat un []LITERA OMOARA; IAR DUHUL FACE VIU (II Cor 3, 6)Iubiti frati si surori!S-a vorbit mult si se vorbeste mult despre Oastea Domnului! Se vorbeste poate prea mult. Toata istoria ei este insa scurta si simpla. Toata istoria ei se afla in paginile Scripturii. Eu am citit mult in Scripturi si am observat un lucru. In lucrurile mantuirii sufletesti nu se mai petrece nimic nou. Nimic nou si nimic mai mult decat e scris acolo. Ci doar adevarul din Biblie se repeta mereu in alte si alte forme.
Asa e si cu Oastea Domnului. Ea nu e ceva nou. Ea este una din framantarile mantuirii pe care le vedem in Scripturi. i in special Oastea este una din framantarile vietii primilor crestini. Ca si viata primilor crestini, Oastea este opera Cincizecimii, este lucrarea Cinci zecimii. Ea a iesit din lucrarea si revarsarea Duhului Sfant. De aceea i-am ales, ca praznic special, praz nicul Duhului Sfant.
In istoria mantuirii neamului omenesc, Cincizecimea este, desigur, un hotar nou, un hotar de lume noua, de viata noua. Golgota a iscalit zapisul impacarii noastre cu Dumnezeu, iar Cincizecimea i-a pus pecetea Duhului Sfant. Cincizecimea a intarit acest zapis cu pecetea Duhului Sfant.
Cincizecimea a dat pe primii crestini. Cincizecimea i-a dat pe crestinii cei adevarati. Cincizecimea i-a dat si pe apostolii cei adevarati. i acestia impreuna apostolii si credinciosii au format Biserica cea adevarata, Biserica cea vie, Bi serica Duhului Sfant.
Cincizecimea a lisat in lume dragostea si fratietatea primilor cres tini. Nu este ceva mai minunat decat sa citesti prin Faptele Apo stolilor [despre] viata primilor crestini, ra masi dupa ziua Cincizecimii. Ramai uimit de traiul lor. Citind, parca simtesti Duhul ce lucra in ei si printre ei. Multimea celor ce cre zusera era o inima si un suflet un mare dar era peste toti se cutremura locul unde se rugau (Fapte 4, 31-35). Staruiau in invatatura Apostolilor, in legatura frateasca si in rugaciuni (Fapte 2, 41-47). i Cincizecimea a mai facut ceva. Mantuitorul a aflat in lume litera legii . Litera legii ajun sese la culmea puterii ei ca sa zic asa atunci cand L-a rastignit pe Fiul lui Dumnezeu. Cincizecimea a omorat aceasta litera si a slo bozit in lume duhul .
Se ridica insa si aici marea in trebare: de ce n-a ramas pana la sfarsit aceasta opera a Duhului Sfant? De ce n-a ramas Cinci zecimea pana la sfarsit in viata si traiul crestinatatii? Caci doar nu se poate tagadui adevarul ca s-a dus de mult, de mult traiul si viata primilor crestini. Crestinatatea de azi pusa fata in fata cu cresti natatea din Faptele Apostolilor, cu viata primilor crestini e ceva de necunoscut. Cineva spunea ca cres tinul de nume de azi pus alaturi de crestinul cel viu din Faptele Apostolilor e intocmai ca si omul cel viu pus alaturi de omul schimonositura, care se implanta prin semanaturi pentru a speria cu el ciorile.
Intrebarea de ce a slabit viata primilor crestini nu e grea de dezlegat. Crestinismul a ajuns acolo unde e azi pentru ca crestini n-au ramas in duh , ci, rand pe rand, s-au intors iarasi la litera . In viata crestinatatii, in istoria mantuirii s-a dat si se da o mare batalie intre duh si litera . Intre crestinismul cel gol si intre crestinismul cel plin de Duh Sfant.
Crestinii cei dintai castigasera cu totul aceasta batalie; biruisera cu totul litera . Dar in curgerea vremii, incetul cu incetul, litera a inceput iar a omori duhul . In cetul cu incetul, crestinii s-au intors iarasi la litera . S-au intors iar la acele inceputuri saracacioase , cum le numeste Apostolul Pavel. Deja pe timpul Apostolului Pavel, vedem o lupta indarjita intre duh si litera. Litera iar prinsese putere. i pe urma litera a biruit. Crestinismul s-a golit de duh si s-a umplut iar de litera.
Foarte bine va zice cineva dar Biserica a ramas. Da! E adevarat, Biserica cea intemeiata in ziua Cincizecimii a ramas si va ra mane pana la sfarsitul veacurilor. Dar raul e ca, rand pe rand, Bi serica si-a pierdut tot mai multi si tot mai multi din copiii ei cei du hovnicesti, din copiii ei cei adevarati.
Intr-un loc zice Apostolul Pavel marile vorbe: Nu stiti ca trupul vostru este biserica Duhului Sfant care locuieste in voi? (I Cor 6, 19). Au nu stiti ca voi sunteti biserica lui Dumnezeu si Duhul Sfant locuieste in voi? (I Cor 3, 16). Ei bine! Tocmai biserica aceasta biserica din noi a slabit si s-a stricat in scurgerea vremii. Crestinii...
Asa e si cu Oastea Domnului. Ea nu e ceva nou. Ea este una din framantarile mantuirii pe care le vedem in Scripturi. i in special Oastea este una din framantarile vietii primilor crestini. Ca si viata primilor crestini, Oastea este opera Cincizecimii, este lucrarea Cinci zecimii. Ea a iesit din lucrarea si revarsarea Duhului Sfant. De aceea i-am ales, ca praznic special, praz nicul Duhului Sfant.
In istoria mantuirii neamului omenesc, Cincizecimea este, desigur, un hotar nou, un hotar de lume noua, de viata noua. Golgota a iscalit zapisul impacarii noastre cu Dumnezeu, iar Cincizecimea i-a pus pecetea Duhului Sfant. Cincizecimea a intarit acest zapis cu pecetea Duhului Sfant.
Cincizecimea a dat pe primii crestini. Cincizecimea i-a dat pe crestinii cei adevarati. Cincizecimea i-a dat si pe apostolii cei adevarati. i acestia impreuna apostolii si credinciosii au format Biserica cea adevarata, Biserica cea vie, Bi serica Duhului Sfant.
Cincizecimea a lisat in lume dragostea si fratietatea primilor cres tini. Nu este ceva mai minunat decat sa citesti prin Faptele Apo stolilor [despre] viata primilor crestini, ra masi dupa ziua Cincizecimii. Ramai uimit de traiul lor. Citind, parca simtesti Duhul ce lucra in ei si printre ei. Multimea celor ce cre zusera era o inima si un suflet un mare dar era peste toti se cutremura locul unde se rugau (Fapte 4, 31-35). Staruiau in invatatura Apostolilor, in legatura frateasca si in rugaciuni (Fapte 2, 41-47). i Cincizecimea a mai facut ceva. Mantuitorul a aflat in lume litera legii . Litera legii ajun sese la culmea puterii ei ca sa zic asa atunci cand L-a rastignit pe Fiul lui Dumnezeu. Cincizecimea a omorat aceasta litera si a slo bozit in lume duhul .
Se ridica insa si aici marea in trebare: de ce n-a ramas pana la sfarsit aceasta opera a Duhului Sfant? De ce n-a ramas Cinci zecimea pana la sfarsit in viata si traiul crestinatatii? Caci doar nu se poate tagadui adevarul ca s-a dus de mult, de mult traiul si viata primilor crestini. Crestinatatea de azi pusa fata in fata cu cresti natatea din Faptele Apostolilor, cu viata primilor crestini e ceva de necunoscut. Cineva spunea ca cres tinul de nume de azi pus alaturi de crestinul cel viu din Faptele Apostolilor e intocmai ca si omul cel viu pus alaturi de omul schimonositura, care se implanta prin semanaturi pentru a speria cu el ciorile.
Intrebarea de ce a slabit viata primilor crestini nu e grea de dezlegat. Crestinismul a ajuns acolo unde e azi pentru ca crestini n-au ramas in duh , ci, rand pe rand, s-au intors iarasi la litera . In viata crestinatatii, in istoria mantuirii s-a dat si se da o mare batalie intre duh si litera . Intre crestinismul cel gol si intre crestinismul cel plin de Duh Sfant.
Crestinii cei dintai castigasera cu totul aceasta batalie; biruisera cu totul litera . Dar in curgerea vremii, incetul cu incetul, litera a inceput iar a omori duhul . In cetul cu incetul, crestinii s-au intors iarasi la litera . S-au intors iar la acele inceputuri saracacioase , cum le numeste Apostolul Pavel. Deja pe timpul Apostolului Pavel, vedem o lupta indarjita intre duh si litera. Litera iar prinsese putere. i pe urma litera a biruit. Crestinismul s-a golit de duh si s-a umplut iar de litera.
Foarte bine va zice cineva dar Biserica a ramas. Da! E adevarat, Biserica cea intemeiata in ziua Cincizecimii a ramas si va ra mane pana la sfarsitul veacurilor. Dar raul e ca, rand pe rand, Bi serica si-a pierdut tot mai multi si tot mai multi din copiii ei cei du hovnicesti, din copiii ei cei adevarati.
Intr-un loc zice Apostolul Pavel marile vorbe: Nu stiti ca trupul vostru este biserica Duhului Sfant care locuieste in voi? (I Cor 6, 19). Au nu stiti ca voi sunteti biserica lui Dumnezeu si Duhul Sfant locuieste in voi? (I Cor 3, 16). Ei bine! Tocmai biserica aceasta biserica din noi a slabit si s-a stricat in scurgerea vremii. Crestinii...
