S-a intamplat in 30 iunie 1909: S-a nascut compozitorul Paul Constantinescu; membru corespondent al Academiei Romane (m. 1963). S-a nascut la Ploiesti, in Strada Elena Doamna nr. 63, parohia Sfanta Treime. Tatal sau, Alexandru M. Constantinescu, era farmacist de profesie, iar mama, Ana Constantinescu (nascuta Gheorghiu) era profesoara. Invata mai intai la coala de []The post S-a intamplat in 30 iunie 1909 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a intamplat in 30 iunie 1909 was first posted on iunie 30, 2020 at 4:46 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 30 iunie 1909: S-a nascut compozitorul Paul Constantinescu; membru corespondent al Academiei Romane (m. 1963). S-a nascut la Ploiesti, in Strada Elena Doamna nr. 63, parohia Sfanta Treime. Tatal sau, Alexandru M. Constantinescu, era farmacist de profesie, iar mama, Ana Constantinescu (nascuta Gheorghiu) era profesoara. Invata mai intai la coala de baieti nr.2, absolvind studiile liceale in 1929, la Liceul Sf. Petru si Pavel din Ploiesti. Acest liceu se bucura in acea vreme de o incadrare de elita: Gheorghe Petrescu-Sava (Zagorit) istorie, Ion Croitoru dirijor cor, I.

A. Bassarabescu (geografie), Grigore Orasanu (matematica), Dumitru Munteanu-Ramnic (limba romana si istorie). In aceasta perioada studiaza in particular vioara cu Boris Koffer si apoi cu Traian Elian, care il va initia si in domeniul teoriei muzicale. Un alt profesor de la liceu care i-a marcat drumul a fost dirijorul si compozitorul Ioan Cristu Danielescu. Spre sfarsitul liceului, Paul Constantinescu ajunge sa concerteze in orasul natal alaturi de dascalii amintiti, in diverse formatii camerale si dirijeaza el insusi orchestra liceului si coruri ceremoniale. Inca din aceasta perioada dateaza si preocuparile sale pentru muzica psaltica. Activitatea sa muzicala a inceput in urbea natala, ca membru al corului Bisericii Sfintii Imparati condus de Ioan Cristu Danielescu si al orchestrei simfonice Excelsior , nucleul in jurul caruia se va infiinta mai tarziu, in 1954, Filarmonica din Ploiesti. Intre anii 1929 si 1933 este student la Conservatorul de muzica si arta dramatica din Bucuresti unde se perfectioneaza muzical cu profesorii: Faust Niculescu (teorie- solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie), Constantin Brailoiu (istoria muzicii), George Breazul (encyclopedia si pedagogia muzicii), Dimitrie Cuclin(estetica si forme muzicale), tefan Popescu (dirijat cor), Octav Cristescu si Mihail Vulpescu (canto auxiliar). Cea mai mare inraurire asupra evolutiei sale profesionale a avut-o insa profesorul si compozitorul Mihail Jora, fondatorul unei adevarate scoli romanesti de compozitie. In 1933 absolva conservatorul (certificat nr. 13/1933) si pleaca pentru un an la Viena, unde audiaza cursurile lui Franz Schmidt, Oswald Kabasta si Joseph Marx, imbogatindu-si cunostintele de bizantinologie cu Egon Wellesz. Cum reiese dintr-o scrisoare adresata lui George Breazul in 1934, tanarul Paul Constantinescu pare sa nu se fi simtit in largul sau la Conservatorul din Viena: am reusit sa ma cert cu diferite soiuri de profesori cu pretentia de a scoate din mine un demn cirac al manierelor domniilor lor de compozitie. Desi dupa experienta vieneza Paul Constantinescu si-a manifestat dorinta de a se reintoarce ca profesor in urbea natala, catedra solicitata nu i-a fost acordata astfel ca intre anii 1937 si 1941 compozitorul a fost profesor de armonie, contrapunct si muzica religioasa la Academia de Muzica Religioasa din Bucuresti iar intre 1941 si 1944, la coala elevilor muzicanti militari si la Institutul de teatru al Armatei din Bucuresti. Paralel, dirijeaza Corul Bisericii Sf. Visarion din Bucuresti. La Conservatorul din Bucuresti, unde rector era Mihail Jora, Paul Constantinescu este mai intai profesor suplinitor, devenind apoi titular (1943). Activitatea sa didactica in conservatorul bucurestean s-a desfasurat pe parcursul a trei decenii, pana in anul plecarii sale dintre cei vii. A ocupat functiile de consilier muzical la Radiodifuziunea Romana, apoi la Ministerul Propagandei Nationale, sectia Cinematografie, apoi din nou la Radiodifuziunea Romana. A sustinut prelegeri, a scris articole, a intreprins studii de muzicologie. Desi activitatea sa didactica nu s-a materializat in cursuri concrete, ne-au ramas de la el o serie de fise de lucru, traduceri ale unor tratate de armonie ale vremii, insemnari despre muzica bizantina, manuscrise care atesta permanenta sa preocupare de a impartasi studentilor cele mai pertinente informatii in domeniul pe care il preda. A facut parte din jurii internationale si a intreprins calatorii de documentare in Franta, Austria, Bulgaria, URSS, Germania, Anglia, Turcia. Recunoasterea talentului sau a survenit de timpuriu: in 1932 si 1938 a fost distins cu premiile Enescu pentru compozitie (Premiul II, in 1932; Mentiunea a II-a, in 1934 si Premiul I, in 1938), anul 1937 i-a adus Premiul Anhauch, iar Premiul de Stat ii revine de doua ori la rand in anii 1954 si 1955. In 1955 devine Maestru Emerit al Artei, in 1956 Academia Romana ii ofera premiul sau, iar in 1959 i se decerneaza Ordinul Muncii cls II. In anul 1962, devine membru corespondent al Academiei Romane, valoarea creatiei sale fiind recunoscuta si in plan european. De-a lungul scurtei sale vieti (a parasit lumea noastra la numai 54 de ani), Paul Constantinescu a avut parte si de nenumarate situatii extreme. Acuzat in anul 1940 de catre publicatiile Porunca vremii si Actiunea ca este evreu, compozitorul trebuie sa faca fata unui virulent atac de presa, dovedind contrariul prin prezentarea genealogiei pana la a patra generatie a ambilor parinti; imediat dupa razboi, acelasi Paul Constantinescu...