Rugăciunea în gândirea Sfinţilor Părinţi
Sfintii Parinti spun ca Dumnezeu se arata numai celor ce se roaga Lui, potrivit rugaciunii atottainice si negraite a Fiului catre Tatal (a se vedea capitolul XVII, de la Ioan). Rugaciunea, in gandirea Sfintilor Parinti, este vorbirea mintii cu Dumnezeu, hrana si curatire a mintii, zid sigur, portar al virtutilor, omorare a patimilor, intarire a []Sfintii Parinti spun ca Dumnezeu se arata numai celor ce se roaga Lui, potrivit rugaciunii atottainice si negraite a Fiului catre Tatal (a se vedea capitolul XVII, de la Ioan).
Rugaciunea, in gandirea Sfintilor Parinti, este vorbirea mintii cu Dumnezeu, hrana si curatire a mintii, zid sigur, portar al virtutilor, omorare a patimilor, intarire a sufletului, vedere a celor nevazute, incredintare a celor dorite, ipostas al celor nadajduite, indemn la virtuti, vlastarul blandetii si al lipsei de manie, rodul bucuriei si al multumirii, alungarea intristarii si a descurajarii, legatura gandurilor si intelegerea suprema a mintii, urcusul mintii spre Dumnezeu si lepadarea de toate pentru dobandirea a toate. Ea este cunostinta a lui Dumnezeu, pecetea si bucuria lui Hristos, arvuna Duhului Sfant, miscare ingereasca si puterea celor netrupesti, propovaduirea apostolilor, lucrarea credintei si incredintarea inimii, nadejde de mantuire, securea care taie deznadejdea, dovedirea nadejdii, semn de curatie si simbol al sfinteniei, baia curatiei si aratarea botezului, veselia sufletului si semn al impacarii, raza soarelui mintii si luceafar al inimii, intarirea crestinismului, lucru al pustnicilor si petrecerea sihastrilor, aratarea impacarii cu Dumnezeu si unirea omului cu Dumnezeu, puterea sustinatoare a lumii, maica lacrimilor si totodata fiica lor, punte impotriva ispitelor, peretele din mijloc impotriva necazurilor, zdrobirea razboaielor, veselia viitoare, izvorul virtutilor, pricinuitoarea darurilor, propasirea nevazuta, descoperirea celor viitoare, judecata si scaunul de judecata a lui Hristos, inainte de scaunul judecatii viitoare.
Rugaciunea consta in a-ti impreuna cugetul cu evlavie, cu strapungerea inimii, cu marturisirea pacatelor si cu suspine nevazute si cu o dispozitie nepatimasa castigata prin deprindere si care rapeste mintea prin dragoste desavarsita spre inaltimea spirituala.
Despre rugaciune ca invartire a sufletului in jurul lucrurilor dumnezeiestiSfantul Marcu Ascetul spune ca toate cate le vorbim sau le savarsim fara rugaciune ni se arata mai pe urma sau gresite, sau vatamatoare, dovedindu-ne lipsiti de sens prin cele ce urmeaza.
Rugaciunea neintrerupta consta in a avea mintea alipita de Dumnezeu, in a depinde si a te increde pururea in El. Cand ai ajuns in vremea rugaciunii sa nu-ti mai tulbure mintea nimic din cele ale lumii, sa stii ca te afli in hotarele nepatimirii, deoarece starea cea mai inalta a rugaciunii este aceea in care mintea a ajuns in afara de trup si de lume si a devenit cu totul imateriala si fara forma. Caci, cel ce se roaga nu trebuie sa se opreasca din urcusul sau, pentru ca numai asa mintea va putea urma Celui ce a strabatut cerurile pentru noi, lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Rugaciunea neincetata este aceea care nu se ispraveste din suflet niciodata. Ea nu se arata privitorilor in intinderea mainilor sau in infatisarea trupului si in sunetul limbii, ci se face cunoscuta celor ce stiu sa inteleaga, in meditatia cugetarii, in lucrarea mintii si in pomenirea lui Dumnezeu cu umilinta staruitoare. Taina rugaciunii nu se savarseste in vreme si in loc hotarat, ci ea inseamna miscarea necontenita a mintii in jurul lui Dumnezeu, fapta ei sta in invartirea sufletului in jurul lucrurilor dumnezeiesti, iar sfarsitul ei este lipirea cugetarii de Dumnezeu si inaltarea la un singur duh cu El.
Sfantul Ioan Carpatinul spune ca precum unirea cu focul face fierul cu neputinta de pipait, asa rugaciunile dese fac mintea mai puternica in razboiul impotriva vrajmasilor care se silesc cu toata puterea sa ne insufle o anumita neplacere pentru staruirea in rugaciune, stiind-o pe aceasta mintii aparatoare, iar lor vatamatoare.
Din rugaciunea curata izvorasc virtuti ca: intelegerea, blandetea, dragostea, infranarea, ajutorul, care vin numai de la Dumnezeu, deodata cu mangaierea, iar frumusetea dobandirii acestora sta in aceea ca mintea are pururea o dorinta nesaturata dupa intalnirea cu Dumnezeu.
Rugaciunea curata este urmata de cunostinta si umilintaDaca rugaciunea nu este impodobita de smerita cugetare, simplitate si bunatate, rugaciunea aceasta, sau mai bine zis paruta rugaciune, prea putin ne poate folosi. Pentru ca, daca nu vedem in noi roadele dragostei, ale pacii, bucuriei, simplitatii, smeritei cugetari, blandetii, nevinovatiei, credintei, indelungii-rabdari, inseamna ca rabdam ostenelile fara de nici un folos, caci ostenelile primim sa le rabdam pentru folosul roadelor. Deci, daca nu se afla in noi roadele celor de mai sus, fara indoiala ca este de prisos lucrarea. Unii ca acestia nu se deosebesc intru nimic de fecioarele cele nebune, care pentru ca nu au avut in inimi untdelemnul duhovnicesc, care este lucrarea virtutilor prin Duhul, au fost numite nebune si au fost lasate afara de camara de nunta a Imparatului, neprimind nimic pentru osteneala fecioriei. Petrecand un singur ceas la rugaciune, gandurile omului sunt duse spre lucruri nemarginite si necuprinse, incat in acel ceas omului ii vine sa plece cu sufletul deodata cu rugaciunea.
Rugaciunea curata este urmata de cunostinta si umilinta, caci mintea si cugetul ce se infatiseaza lui Dumnezeu printr-o simtire puternica si printr-o rugaciune fierbinte sunt urmate si de...
Rugaciunea, in gandirea Sfintilor Parinti, este vorbirea mintii cu Dumnezeu, hrana si curatire a mintii, zid sigur, portar al virtutilor, omorare a patimilor, intarire a sufletului, vedere a celor nevazute, incredintare a celor dorite, ipostas al celor nadajduite, indemn la virtuti, vlastarul blandetii si al lipsei de manie, rodul bucuriei si al multumirii, alungarea intristarii si a descurajarii, legatura gandurilor si intelegerea suprema a mintii, urcusul mintii spre Dumnezeu si lepadarea de toate pentru dobandirea a toate. Ea este cunostinta a lui Dumnezeu, pecetea si bucuria lui Hristos, arvuna Duhului Sfant, miscare ingereasca si puterea celor netrupesti, propovaduirea apostolilor, lucrarea credintei si incredintarea inimii, nadejde de mantuire, securea care taie deznadejdea, dovedirea nadejdii, semn de curatie si simbol al sfinteniei, baia curatiei si aratarea botezului, veselia sufletului si semn al impacarii, raza soarelui mintii si luceafar al inimii, intarirea crestinismului, lucru al pustnicilor si petrecerea sihastrilor, aratarea impacarii cu Dumnezeu si unirea omului cu Dumnezeu, puterea sustinatoare a lumii, maica lacrimilor si totodata fiica lor, punte impotriva ispitelor, peretele din mijloc impotriva necazurilor, zdrobirea razboaielor, veselia viitoare, izvorul virtutilor, pricinuitoarea darurilor, propasirea nevazuta, descoperirea celor viitoare, judecata si scaunul de judecata a lui Hristos, inainte de scaunul judecatii viitoare.
Rugaciunea consta in a-ti impreuna cugetul cu evlavie, cu strapungerea inimii, cu marturisirea pacatelor si cu suspine nevazute si cu o dispozitie nepatimasa castigata prin deprindere si care rapeste mintea prin dragoste desavarsita spre inaltimea spirituala.
Despre rugaciune ca invartire a sufletului in jurul lucrurilor dumnezeiestiSfantul Marcu Ascetul spune ca toate cate le vorbim sau le savarsim fara rugaciune ni se arata mai pe urma sau gresite, sau vatamatoare, dovedindu-ne lipsiti de sens prin cele ce urmeaza.
Rugaciunea neintrerupta consta in a avea mintea alipita de Dumnezeu, in a depinde si a te increde pururea in El. Cand ai ajuns in vremea rugaciunii sa nu-ti mai tulbure mintea nimic din cele ale lumii, sa stii ca te afli in hotarele nepatimirii, deoarece starea cea mai inalta a rugaciunii este aceea in care mintea a ajuns in afara de trup si de lume si a devenit cu totul imateriala si fara forma. Caci, cel ce se roaga nu trebuie sa se opreasca din urcusul sau, pentru ca numai asa mintea va putea urma Celui ce a strabatut cerurile pentru noi, lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Rugaciunea neincetata este aceea care nu se ispraveste din suflet niciodata. Ea nu se arata privitorilor in intinderea mainilor sau in infatisarea trupului si in sunetul limbii, ci se face cunoscuta celor ce stiu sa inteleaga, in meditatia cugetarii, in lucrarea mintii si in pomenirea lui Dumnezeu cu umilinta staruitoare. Taina rugaciunii nu se savarseste in vreme si in loc hotarat, ci ea inseamna miscarea necontenita a mintii in jurul lui Dumnezeu, fapta ei sta in invartirea sufletului in jurul lucrurilor dumnezeiesti, iar sfarsitul ei este lipirea cugetarii de Dumnezeu si inaltarea la un singur duh cu El.
Sfantul Ioan Carpatinul spune ca precum unirea cu focul face fierul cu neputinta de pipait, asa rugaciunile dese fac mintea mai puternica in razboiul impotriva vrajmasilor care se silesc cu toata puterea sa ne insufle o anumita neplacere pentru staruirea in rugaciune, stiind-o pe aceasta mintii aparatoare, iar lor vatamatoare.
Din rugaciunea curata izvorasc virtuti ca: intelegerea, blandetea, dragostea, infranarea, ajutorul, care vin numai de la Dumnezeu, deodata cu mangaierea, iar frumusetea dobandirii acestora sta in aceea ca mintea are pururea o dorinta nesaturata dupa intalnirea cu Dumnezeu.
Rugaciunea curata este urmata de cunostinta si umilintaDaca rugaciunea nu este impodobita de smerita cugetare, simplitate si bunatate, rugaciunea aceasta, sau mai bine zis paruta rugaciune, prea putin ne poate folosi. Pentru ca, daca nu vedem in noi roadele dragostei, ale pacii, bucuriei, simplitatii, smeritei cugetari, blandetii, nevinovatiei, credintei, indelungii-rabdari, inseamna ca rabdam ostenelile fara de nici un folos, caci ostenelile primim sa le rabdam pentru folosul roadelor. Deci, daca nu se afla in noi roadele celor de mai sus, fara indoiala ca este de prisos lucrarea. Unii ca acestia nu se deosebesc intru nimic de fecioarele cele nebune, care pentru ca nu au avut in inimi untdelemnul duhovnicesc, care este lucrarea virtutilor prin Duhul, au fost numite nebune si au fost lasate afara de camara de nunta a Imparatului, neprimind nimic pentru osteneala fecioriei. Petrecand un singur ceas la rugaciune, gandurile omului sunt duse spre lucruri nemarginite si necuprinse, incat in acel ceas omului ii vine sa plece cu sufletul deodata cu rugaciunea.
Rugaciunea curata este urmata de cunostinta si umilinta, caci mintea si cugetul ce se infatiseaza lui Dumnezeu printr-o simtire puternica si printr-o rugaciune fierbinte sunt urmate si de...
