Haideţi să ne smerim şi să vedem locul în care suntem
Un cuvant al Parintelui Iosif din cartea Dumnezeu Duhul Sfant, din Focul cel ceresc, si as vrea sa scoatem impreuna cateva idei de aici, pentru ca eu simt ca parca ne vorbeste noua Parintele, in situatia de astazi. Zice Parintele ca, in Ziua Cincizecimii, Duhul Sfant S-a pogorat peste Apostoli in chipul limbilor de []Un cuvant al Parintelui Iosif din cartea Dumnezeu Duhul Sfant, din Focul cel ceresc, si as vrea sa scoatem impreuna cateva idei de aici, pentru ca eu simt ca parca ne vorbeste noua Parintele, in situatia de astazi.
Zice Parintele ca, in Ziua Cincizecimii, Duhul Sfant S-a pogorat peste Apostoli in chipul limbilor de foc; S-a pogorat ca un foc aprinzator de suflete. i dupa aceea, plecand de la ideea aceasta, el spune asa: Crestinismul cel dintai a fost foc, a fost aprindere, a fost clocot, a fost viata vie si nebunie pentru Hristos. Dar, in curgerea vremii, acest foc s-a stins mereu. Crestinii s-au racit mereu. Din crestinismul de azi lipseste tocmai focul. De ce lipseste focul? Cum ne dam seama ca lipseste focul, iata, si din adunarile noastre, si din viata noastra. Un pic mai departe zice Parintele asa: O adunare adevarata e aceea peste care se pogoara limbile de foc ; in care fratii vorbesc cu foc, se roaga cu foc, canta cu foc si plang cu foc. Vedeti? Asta e adunarea adevarata. Referitor la ultimul lucru: plang cu foc, daca noi nici macar nu mai plangem; apoi de plans cu foc nici nu mai poate fi vorba, nu-i asa? In adunarea adevarara, fratii vorbesc cu foc, se roaga cu foc, canta cu foc si plang cu foc daca au focul in ei. Deci daca noi, daca fratii, daca surorile nu au focul Duhului Sfant in ei, apoi de unde sa vorbeasca cu foc, fratilor? De unde sa se roage cu foc, daca nu e focul Duhului Sfant in ei? De unde sa planga cu foc, daca nu e Duhul Sfant in ei? i atunci vine intrebarea: Dar de ce nu mai e focul? Unde a plecat? Unde L-am pierdut?Omul, cand se intoarce la Dumnezeu, dar si dupa aceea cand isi da seama ca s-a abatut un pic, mai...
Zice Parintele ca, in Ziua Cincizecimii, Duhul Sfant S-a pogorat peste Apostoli in chipul limbilor de foc; S-a pogorat ca un foc aprinzator de suflete. i dupa aceea, plecand de la ideea aceasta, el spune asa: Crestinismul cel dintai a fost foc, a fost aprindere, a fost clocot, a fost viata vie si nebunie pentru Hristos. Dar, in curgerea vremii, acest foc s-a stins mereu. Crestinii s-au racit mereu. Din crestinismul de azi lipseste tocmai focul. De ce lipseste focul? Cum ne dam seama ca lipseste focul, iata, si din adunarile noastre, si din viata noastra. Un pic mai departe zice Parintele asa: O adunare adevarata e aceea peste care se pogoara limbile de foc ; in care fratii vorbesc cu foc, se roaga cu foc, canta cu foc si plang cu foc. Vedeti? Asta e adunarea adevarata. Referitor la ultimul lucru: plang cu foc, daca noi nici macar nu mai plangem; apoi de plans cu foc nici nu mai poate fi vorba, nu-i asa? In adunarea adevarara, fratii vorbesc cu foc, se roaga cu foc, canta cu foc si plang cu foc daca au focul in ei. Deci daca noi, daca fratii, daca surorile nu au focul Duhului Sfant in ei, apoi de unde sa vorbeasca cu foc, fratilor? De unde sa se roage cu foc, daca nu e focul Duhului Sfant in ei? De unde sa planga cu foc, daca nu e Duhul Sfant in ei? i atunci vine intrebarea: Dar de ce nu mai e focul? Unde a plecat? Unde L-am pierdut?Omul, cand se intoarce la Dumnezeu, dar si dupa aceea cand isi da seama ca s-a abatut un pic, mai...
