Aluatul necreștinilor
In parabola aluatului, (Matei 13, 33), Mantuitorul Iisus Hristos demonstreaza puterea cuvantului credintei, care este capabil sa uneasca intr-un singur corp, prin framantare, o mare cantitate de faina in care acest aluat se ascunde, transformand-o in alta forma decat era inainte: Asemenea este Imparatia Cerurilor aluatului pe care, luandu-l, o femeie l-a ascuns in trei []In parabola aluatului, (Matei 13, 33), Mantuitorul Iisus Hristos demonstreaza puterea cuvantului credintei, care este capabil sa uneasca intr-un singur corp, prin framantare, o mare cantitate de faina in care acest aluat se ascunde, transformand-o in alta forma decat era inainte: Asemenea este Imparatia Cerurilor aluatului pe care, luandu-l, o femeie l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce s-a dospit toata.
Desigur, inainte de framantare, cele trei masuri de faina erau moarte. Aluatul insa le inviaza, transformandu-le, la randul lor, in alt aluat pentru alte parti de faina ramase neframantate.
Ideea aluatului este reluata de Mantuitorul, dandu-i si un alt inteles in legatura cu invatatura fariseilor si a saducheilor: Cum nu intelegeti ca nu despre paini v-am zis? Ci feriti-va de aluatul fariseilor si al saducheilor.
Atunci au inteles ca nu le-a spus sa se fereasca de aluatul painii, ci de invatatura fariseilor si a saducheilor (Matei 16, 11- 12). Tocmai savarsise minunea inmultirii painilor si ucenicii o si uitasera. Mantuitorul este nevoit, certandu-i cu asprime, sa le aduca aminte ca El le cunoaste gandurile lor ascunse care-i macinau si acum, dupa minunile inmultirii painilor. Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca erau inca lipiti apostolii de legile de curatenie iudaice si de prescriptiunile cu privire la mancaruri. Pentru toate aceste pricini Hristos ii cearta si mai aspru, spunandu-le: Ce cugetati in voi insiva, putin credinciosilor, ca n-ati luat paine? () Pentru ce face asta? Ca sa le scoata din nou din minte gandul de a mai pazi legile iudaice cu privire la mancaruri. 1Iata deci, aluat si aluat: o data insemnand puterea credintei, alta data insemnand invatatura bolnavicioasa a celor care nu acceptau noua Lege pe care o aducea Iisus Hristos. In primul aluat trebuiau sa se regaseasca Apostolii sau crestinii; in al doilea se regaseau celelalte tabere, adica gruparile necrestine. i Mantuitorul atrage atentia crestinilor, cu o oarecare indignare, sa se pazeasca de aluatul necrestinilor, care si el are putere indeajuns sa converteasca pe crestini la religiile lor.
La Bucuresti, anul acesta bisericesc (*1998) a debutat cu o framantatura ecumenica de religii. Fiecare religie, in adancurile sale sufletesti si-a dorit sa fie un aluat care sa dospeasca toata framantatura conferintei. Altfel, daca vreo religie n-a urmarit acest scop, inseamna ca acea religie nu-si are constiinta detinerii adevarului credintei in sanul ei. Religie pasiva nu poate exista. Ori daca vreo religie se pronunta astfel, ea este una moarta care, daca se lasa intr-o astfel de framantatura, inseamna ca vrea sa devina o alta, plina de viata.
Asadar, la o astfel de mare conferinta, fiecare religie se socoteste un aluat gata de a le dospi pe toate celelalte religii moarte, spre a-si face cunoscut adevarul ei tuturor. Astfel, am participat si noi, crestinii, gandind ca avem o posibilitate fericita de a propovadui Evanghelia...
Desigur, inainte de framantare, cele trei masuri de faina erau moarte. Aluatul insa le inviaza, transformandu-le, la randul lor, in alt aluat pentru alte parti de faina ramase neframantate.
Ideea aluatului este reluata de Mantuitorul, dandu-i si un alt inteles in legatura cu invatatura fariseilor si a saducheilor: Cum nu intelegeti ca nu despre paini v-am zis? Ci feriti-va de aluatul fariseilor si al saducheilor.
Atunci au inteles ca nu le-a spus sa se fereasca de aluatul painii, ci de invatatura fariseilor si a saducheilor (Matei 16, 11- 12). Tocmai savarsise minunea inmultirii painilor si ucenicii o si uitasera. Mantuitorul este nevoit, certandu-i cu asprime, sa le aduca aminte ca El le cunoaste gandurile lor ascunse care-i macinau si acum, dupa minunile inmultirii painilor. Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca erau inca lipiti apostolii de legile de curatenie iudaice si de prescriptiunile cu privire la mancaruri. Pentru toate aceste pricini Hristos ii cearta si mai aspru, spunandu-le: Ce cugetati in voi insiva, putin credinciosilor, ca n-ati luat paine? () Pentru ce face asta? Ca sa le scoata din nou din minte gandul de a mai pazi legile iudaice cu privire la mancaruri. 1Iata deci, aluat si aluat: o data insemnand puterea credintei, alta data insemnand invatatura bolnavicioasa a celor care nu acceptau noua Lege pe care o aducea Iisus Hristos. In primul aluat trebuiau sa se regaseasca Apostolii sau crestinii; in al doilea se regaseau celelalte tabere, adica gruparile necrestine. i Mantuitorul atrage atentia crestinilor, cu o oarecare indignare, sa se pazeasca de aluatul necrestinilor, care si el are putere indeajuns sa converteasca pe crestini la religiile lor.
La Bucuresti, anul acesta bisericesc (*1998) a debutat cu o framantatura ecumenica de religii. Fiecare religie, in adancurile sale sufletesti si-a dorit sa fie un aluat care sa dospeasca toata framantatura conferintei. Altfel, daca vreo religie n-a urmarit acest scop, inseamna ca acea religie nu-si are constiinta detinerii adevarului credintei in sanul ei. Religie pasiva nu poate exista. Ori daca vreo religie se pronunta astfel, ea este una moarta care, daca se lasa intr-o astfel de framantatura, inseamna ca vrea sa devina o alta, plina de viata.
Asadar, la o astfel de mare conferinta, fiecare religie se socoteste un aluat gata de a le dospi pe toate celelalte religii moarte, spre a-si face cunoscut adevarul ei tuturor. Astfel, am participat si noi, crestinii, gandind ca avem o posibilitate fericita de a propovadui Evanghelia...
