Imnul Acatist al Maicii Domnului pe care l-am rostit in cadrul slujbei Deniei din aceasta seara, a fost alcatuit drept multumire pentru faptul ca, cetatea Constantinopolului a fost izbavita, printr-o minune dumnezeiasca, din mare primejdie. In anul 626 pe vremea imparatului Heraclie, doua armate vrajmase, avara si persana, au atacat Constantinopolul. Cum armata imperiala era []Imnul Acatist al Maicii Domnului pe care l-am rostit in cadrul slujbei Deniei din aceasta seara, a fost alcatuit drept multumire pentru faptul ca, cetatea Constantinopolului a fost izbavita, printr-o minune dumnezeiasca, din mare primejdie. In anul 626 pe vremea imparatului Heraclie, doua armate vrajmase, avara si persana, au atacat Constantinopolul. Cum armata imperiala era plecata pe alt front, Constantinopolul era cu totul expus. Atunci, ierarhii impreuna cu preotii, diaconii, vietuitorii din cinul monahal si multimea credinciosilor au inaltat rugaciuni fierbinti catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si au purtat in procesiune icoana ei facatoare de minuni. Cand, omeneste vorbind, nu mai era nici o speranta de salvare, atunci a izbucnit un uragan, care a distrus flota armatelor vrajmase. Aceasta ne arata, ca atunci intervine ajutorul ceresc, cand nu mai exista speranta in solutii omenesti, atunci apare salvarea cand totul pare pierdut, atunci apare biruinta cand poporul lui Dumnezeu pare biruit.

Ce i-a salvat pe crestinii Constantinopolului? Nu forta militara si planurile omenesti, nu!, ci Maica Domnului. Nu i-au salvat armele si proviziile, ci rugaciunile fierbinti si procesiunile. Cum stim, din Psalmul 32, 16-18 Nu se mantuieste imparatul cu ostire multa si uriasul nu se va mantui cu multimea tariei lui. Mincinos este calul spre scapare si cu multimea puterii lui nu te va izbavi. Iata ochii Domnului...