Stânca Vieții
Fiecare zi din viata noastra este un nou dar, o noua binecuvantare din partea lui Dumnezeu, o sansa noua ce poate cantari enorm de mult in perspectiva apropiatei Reveniri, pline de slava, a Celui Inviat si Inaltat la Cer. Multimea vestilor rele, pe care le difuzeaza cu darnicie radioul sau jurnalul, ca si orice alta []Fiecare zi din viata noastra este un nou dar, o noua binecuvantare din partea lui Dumnezeu, o sansa noua ce poate cantari enorm de mult in perspectiva apropiatei Reveniri, pline de slava, a Celui Inviat si Inaltat la Cer.
Multimea vestilor rele, pe care le difuzeaza cu darnicie radioul sau jurnalul, ca si orice alta sursa; multimea problemelor personale cu care, din nefericire, se confrunta tot mai multi dintre semenii nostri, pe ale caror fete si-au lasat adanc amprentele oboseala si ingrijorarile produse de stress-urile vietii moderne; amploarea si turnura acestor evenimente, care se succed cu o uimitoare viteza si care ne marcheaza pe fiecare intr-o masura mai mare sau mai mica, astfel incat, la tot pasul, auzim doar expresii de genul: Nu mai pot!, sau: Mai bine mor! toate acestea exprima neputinta, nesiguranta, tristete si singuratate in climatul acesta care domneste astazi pretutindeni. Caci societatea noastra cunoaste o degradare fara precedent (cf. II Tim. 3, 1-5). inand seama de lume sub aspectele ei sociale, economice, politice sau morale totul denota o parasire progresiva a valorilor care ar conferi fiecaruia un sentiment de stabilitate.
In ciuda tuturor vicisitudinilor insa, credinciosii adevarati, chiar in mijlocul tuturor acestor probleme, au gasit o Stanca de adapost , de Care si cele mai tenebroase valuri ale agitatei lumi se impiedica, opintindu-se neputincioase. Oastea Domnului, prin glasul inconfundabil al inaintasilor, prin cantarea zamislita in suferinte si lacrimi (tocmai de aceea, nemuritoare), si-a propus sa indrepte privirile oamenilor spre aceasta...
Multimea vestilor rele, pe care le difuzeaza cu darnicie radioul sau jurnalul, ca si orice alta sursa; multimea problemelor personale cu care, din nefericire, se confrunta tot mai multi dintre semenii nostri, pe ale caror fete si-au lasat adanc amprentele oboseala si ingrijorarile produse de stress-urile vietii moderne; amploarea si turnura acestor evenimente, care se succed cu o uimitoare viteza si care ne marcheaza pe fiecare intr-o masura mai mare sau mai mica, astfel incat, la tot pasul, auzim doar expresii de genul: Nu mai pot!, sau: Mai bine mor! toate acestea exprima neputinta, nesiguranta, tristete si singuratate in climatul acesta care domneste astazi pretutindeni. Caci societatea noastra cunoaste o degradare fara precedent (cf. II Tim. 3, 1-5). inand seama de lume sub aspectele ei sociale, economice, politice sau morale totul denota o parasire progresiva a valorilor care ar conferi fiecaruia un sentiment de stabilitate.
In ciuda tuturor vicisitudinilor insa, credinciosii adevarati, chiar in mijlocul tuturor acestor probleme, au gasit o Stanca de adapost , de Care si cele mai tenebroase valuri ale agitatei lumi se impiedica, opintindu-se neputincioase. Oastea Domnului, prin glasul inconfundabil al inaintasilor, prin cantarea zamislita in suferinte si lacrimi (tocmai de aceea, nemuritoare), si-a propus sa indrepte privirile oamenilor spre aceasta...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului