S-a întâmplat în 21 iulie 1907
S-a intamplat in 21 iulie 1907: A murit pictorul si desenatorul Nicolae Grigorescu, considerat unul dintre intemeietorii picturii romane moderne si unul dintre cei mai importanti impresionisti romani; peisagist si portretist; a realizat si picturile murale pentru manastirile Caldarusani (1854-1856), Zamfira (1857) si Agapia (1858-1861); impreuna cu Carol Popp de Szathmary, Sava Hentia si George []The post S-a intamplat in 21 iulie 1907 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 21 iulie 1907 was first posted on iulie 21, 2020 at 3:38 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 21 iulie 1907: A murit pictorul si desenatorul Nicolae Grigorescu, considerat unul dintre intemeietorii picturii romane moderne si unul dintre cei mai importanti impresionisti romani; peisagist si portretist; a realizat si picturile murale pentru manastirile Caldarusani (1854-1856), Zamfira (1857) si Agapia (1858-1861); impreuna cu Carol Popp de Szathmary, Sava Hentia si George Demetrescu-Mirea, a participat la Razboiul de independenta (1877-1878), imortalizand pe carton, apoi pe panza, actiunile soldatilor romani; membru de onoare al Academiei Romane din 1899.
Nicolae Grigorescu s-a nascut la 15 mai 1838, la Pitaru, judetul Dambovita, fiind al saselea copil al lui Ion Grigorescu, de profesie notar si al Ruxandrei Grigorescu croitoreasa. Cand a implinit varsta de sapte ani, a ramas orfan de tata, iar familia Grigorescu se muta la Bucuresti, in mahalaua Caramidarilor, in casa unei matuse.
Nicolae si-a petrecut anii copilariei pe la mai multi mesteri zugravi, cum au fost Gheorghe Puiu din Olari, la fratele acestuia, Dragomir si mai apoi la Naie Pantelimonescu, un pictor bisericesc celebru.
La varsta de 10 ani intra ca ucenic la atelierul pictorului ceh Anton Chladek considerat un excelent portretist, un foarte bun miniaturist, un poliglot ale carui opere erau destinate familiilor boieresti sau negustorilor importanti ai vremii -, unde invata sa picteze icoane. In anul 1850, iese din ucenicie, si incepe sa picteze acasa iconite pe care mai apoi le vindea pe la targuri, fiind pregatit sa devina unicul sustinator al familiei. In anul 1853, la doar 15 ani, picteaza mai multe icoane pentru biserica din Baicoi si pentru Manastirea Caldarusani, opere care in opinia criticilor se remarca printr-o experienta artistica inimaginabila pentru o varsta atat de frageda.
In anul 1856, realizeaza compozitia istorica Mihai scapand stindardul , pe care o prezinta, la 5 ianuarie, domnitorului Barbu tirbei, impreuna cu o petitie prin care solicita ajutor financiar pentru studii, rasplata din partea domnitorului fiind de 100 de galbeni. Mai mult, tirbei a trimis lucrarea la Eforia coalelor si a precizat ca petentul trebuie ajutat sa invete o limba straina si sa-si completeze invataturile regulate ale picturii si de abia dupa aceea sa fie trimis la cursuri in strainatate. La 24 ianuarie 1856, Colegiul Sfantul Sava primea o adresa prin care era solicitata primirea lui Nicolae Grigorescu la cursuri. In acesti ani, Grigorescu este preocupat de aspectele tehnice necesare desfasurarii mestesugului zugravelii, fiind in cautarea unei amprente proprii de aplicare a clasicismului in iconografia traditionala. Insa, in momentul in care a inceput sa execute gravuri dupa operele marilor maestri din Apusul Europei pentru realizarea compozitiilor sale de natura religioasa, el a inteles ca se impunea cu sa urmeze studii de pictura serioase.
La 25 februarie 1856 a terminat prima lui icoana remarcabila cea a Sfantului Spiridon -, care fusese comandata de corporatia bacauanilor.
In anii 1856-1857, Grigorescu picteaza biserica noua a manastirii Zamfira, din judetul Prahova, onorariul primit fiind de circa 500 de galbeni cam dublul unei burse de studii la vremea aceea acesta fiind si motivul pentru care tanarul artist nu ajunge sa studieze la Sfantul Sava . Grigorescu a zugravit in intregime biserica Manastirii Zamfira, in tehnica frescei si a uleiului, a pictat toate scenele iconostasului, cele opt icoane mari imparatesti, cele opt scene biblice de sub acestea, Epitaful si praporul manastirii, ultimele doua aflandu-se astazi la Galeria Muzeului National de Arta al Romaniei.
La 7 septembrie 1856, Grigorescu a inmanat caimacanului Alexandru Dimitrie Ghica, aflat in trecere prin Ploiesti, aproape de Zamfira, o noua petitie, in care arata: Dorinta d-a merge in Academia de pictura din Roma spre perfectiunea artei ce eserses ma facu sa indraznesc a ma prezenta inaintea mariei sale fostului domn Barbu Dimitrie tirbei, cu o mica compozitie intitulata Scaparea stindardului de Mihai Viteazul, aratand totodata si dorinta-mi d-a ma perfectiona in arta picturii: insa in loc d-a ma trimite la Roma, m-a incurajat cu o gratificatie in bani, lucru ce nu doream, avand de scop a lucra nu pentru bani, ci spre a fi trimes pentru perfectionare, ca sa poci si eu o data a lucra cu cele mai vii coloare vreuna din faptile stralucite ale bravilor nostri printi .
In iulie 1857, moment in care lucrarile la Manastirea Zamfira erau aproape finalizate, Eforia coalelor a organizat un concurs pentru alegerea unui bursier care sa urmeze un stagiu de pregatire de trei ani in Italia, la o sectie de grafica. Intre 25 si 30 septembrie, Grigorescu participa la concurs, alaturi de Constantin I. Stancescu, care era absolvent al cursurilor secundare si era elevul particular al lui Gheorghe Tattarescu, iar cel din urma a castigat, locul fiindu-i rezervat special, conform uzantelor vremii. Grigorescu a inteles atunci ca nu va putea sa ajunga niciodata sa studieze in strainatate ca bursier al statului. La scurt timp, soarta a facut ca staretia de la Agapia sa-i propuna pictarea manastirii, unde artistul avea sa infiinteze si o scoala de pictura destinata calugaritelor.
El a folosit aici stilul retoric si primitiv al primilor pictori de sevalet, incadrandu-se in acest fel in stilul picturii neoclasice care era promovat de noile scoli de pictura bisericeasca care aparusera in ara Romaneasca.
In perioada lucrarilor de la Agapia, printre oaspetii manastirii s-a aflat si Mihail Kogalniceanu, ministrul lui Alexandru Ioan Cuza, care a apreciat calitatea lucrarilor si a insistat ca Grigorescu sa primeasca o bursa pentru studii in strainatate, fara niciun concurs sau diploma...
S-a intamplat in 21 iulie 1907 was first posted on iulie 21, 2020 at 3:38 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 21 iulie 1907: A murit pictorul si desenatorul Nicolae Grigorescu, considerat unul dintre intemeietorii picturii romane moderne si unul dintre cei mai importanti impresionisti romani; peisagist si portretist; a realizat si picturile murale pentru manastirile Caldarusani (1854-1856), Zamfira (1857) si Agapia (1858-1861); impreuna cu Carol Popp de Szathmary, Sava Hentia si George Demetrescu-Mirea, a participat la Razboiul de independenta (1877-1878), imortalizand pe carton, apoi pe panza, actiunile soldatilor romani; membru de onoare al Academiei Romane din 1899.
Nicolae Grigorescu s-a nascut la 15 mai 1838, la Pitaru, judetul Dambovita, fiind al saselea copil al lui Ion Grigorescu, de profesie notar si al Ruxandrei Grigorescu croitoreasa. Cand a implinit varsta de sapte ani, a ramas orfan de tata, iar familia Grigorescu se muta la Bucuresti, in mahalaua Caramidarilor, in casa unei matuse.
Nicolae si-a petrecut anii copilariei pe la mai multi mesteri zugravi, cum au fost Gheorghe Puiu din Olari, la fratele acestuia, Dragomir si mai apoi la Naie Pantelimonescu, un pictor bisericesc celebru.
La varsta de 10 ani intra ca ucenic la atelierul pictorului ceh Anton Chladek considerat un excelent portretist, un foarte bun miniaturist, un poliglot ale carui opere erau destinate familiilor boieresti sau negustorilor importanti ai vremii -, unde invata sa picteze icoane. In anul 1850, iese din ucenicie, si incepe sa picteze acasa iconite pe care mai apoi le vindea pe la targuri, fiind pregatit sa devina unicul sustinator al familiei. In anul 1853, la doar 15 ani, picteaza mai multe icoane pentru biserica din Baicoi si pentru Manastirea Caldarusani, opere care in opinia criticilor se remarca printr-o experienta artistica inimaginabila pentru o varsta atat de frageda.
In anul 1856, realizeaza compozitia istorica Mihai scapand stindardul , pe care o prezinta, la 5 ianuarie, domnitorului Barbu tirbei, impreuna cu o petitie prin care solicita ajutor financiar pentru studii, rasplata din partea domnitorului fiind de 100 de galbeni. Mai mult, tirbei a trimis lucrarea la Eforia coalelor si a precizat ca petentul trebuie ajutat sa invete o limba straina si sa-si completeze invataturile regulate ale picturii si de abia dupa aceea sa fie trimis la cursuri in strainatate. La 24 ianuarie 1856, Colegiul Sfantul Sava primea o adresa prin care era solicitata primirea lui Nicolae Grigorescu la cursuri. In acesti ani, Grigorescu este preocupat de aspectele tehnice necesare desfasurarii mestesugului zugravelii, fiind in cautarea unei amprente proprii de aplicare a clasicismului in iconografia traditionala. Insa, in momentul in care a inceput sa execute gravuri dupa operele marilor maestri din Apusul Europei pentru realizarea compozitiilor sale de natura religioasa, el a inteles ca se impunea cu sa urmeze studii de pictura serioase.
La 25 februarie 1856 a terminat prima lui icoana remarcabila cea a Sfantului Spiridon -, care fusese comandata de corporatia bacauanilor.
In anii 1856-1857, Grigorescu picteaza biserica noua a manastirii Zamfira, din judetul Prahova, onorariul primit fiind de circa 500 de galbeni cam dublul unei burse de studii la vremea aceea acesta fiind si motivul pentru care tanarul artist nu ajunge sa studieze la Sfantul Sava . Grigorescu a zugravit in intregime biserica Manastirii Zamfira, in tehnica frescei si a uleiului, a pictat toate scenele iconostasului, cele opt icoane mari imparatesti, cele opt scene biblice de sub acestea, Epitaful si praporul manastirii, ultimele doua aflandu-se astazi la Galeria Muzeului National de Arta al Romaniei.
La 7 septembrie 1856, Grigorescu a inmanat caimacanului Alexandru Dimitrie Ghica, aflat in trecere prin Ploiesti, aproape de Zamfira, o noua petitie, in care arata: Dorinta d-a merge in Academia de pictura din Roma spre perfectiunea artei ce eserses ma facu sa indraznesc a ma prezenta inaintea mariei sale fostului domn Barbu Dimitrie tirbei, cu o mica compozitie intitulata Scaparea stindardului de Mihai Viteazul, aratand totodata si dorinta-mi d-a ma perfectiona in arta picturii: insa in loc d-a ma trimite la Roma, m-a incurajat cu o gratificatie in bani, lucru ce nu doream, avand de scop a lucra nu pentru bani, ci spre a fi trimes pentru perfectionare, ca sa poci si eu o data a lucra cu cele mai vii coloare vreuna din faptile stralucite ale bravilor nostri printi .
In iulie 1857, moment in care lucrarile la Manastirea Zamfira erau aproape finalizate, Eforia coalelor a organizat un concurs pentru alegerea unui bursier care sa urmeze un stagiu de pregatire de trei ani in Italia, la o sectie de grafica. Intre 25 si 30 septembrie, Grigorescu participa la concurs, alaturi de Constantin I. Stancescu, care era absolvent al cursurilor secundare si era elevul particular al lui Gheorghe Tattarescu, iar cel din urma a castigat, locul fiindu-i rezervat special, conform uzantelor vremii. Grigorescu a inteles atunci ca nu va putea sa ajunga niciodata sa studieze in strainatate ca bursier al statului. La scurt timp, soarta a facut ca staretia de la Agapia sa-i propuna pictarea manastirii, unde artistul avea sa infiinteze si o scoala de pictura destinata calugaritelor.
El a folosit aici stilul retoric si primitiv al primilor pictori de sevalet, incadrandu-se in acest fel in stilul picturii neoclasice care era promovat de noile scoli de pictura bisericeasca care aparusera in ara Romaneasca.
In perioada lucrarilor de la Agapia, printre oaspetii manastirii s-a aflat si Mihail Kogalniceanu, ministrul lui Alexandru Ioan Cuza, care a apreciat calitatea lucrarilor si a insistat ca Grigorescu sa primeasca o bursa pentru studii in strainatate, fara niciun concurs sau diploma...
