Eșecul evoluționismului
Creatie sau evolutie, suflare divina sau rod al intamplarii, aparitia fiintei umane a constituit (si continua sa fie inca) o tema mult controversata, atat pentru teolog si omul de stiinta, cat si pentru crestinul de rand, mai putin fundamentat pe trairea credintei si cunoasterea adevarului. De aceea, el este cel mai expus drogarii cu narcoticele []Creatie sau evolutie, suflare divina sau rod al intamplarii, aparitia fiintei umane a constituit (si continua sa fie inca) o tema mult controversata, atat pentru teolog si omul de stiinta, cat si pentru crestinul de rand, mai putin fundamentat pe trairea credintei si cunoasterea adevarului. De aceea, el este cel mai expus drogarii cu narcoticele unei ideologii nocive, ateiste, servite cu titlu de adevar demonstrat si probat stiintific.
Chiar si acum, dupa atatia ani de cand poporul nostru si-a adus aminte (oare?) ca are nevoie si de Dumnezeu, in pofida unei structuri religioase profunde (marea majoritate a romanilor s-a declarat crestina), in scoli, tinerele vlastare sunt indoctrinate cu teoria evolutionista, tratata nu doar teoretic, ci ca o stiinta pura, afirmandu-se, totodata, ca toti oamenii de stiinta sunt evolutionisti. Un intreg capitol din manualul de Biologie al clasei a XII-a (studiat pe parcursul a aproape un trimestru scolar), este inchinat acestei acceptii, in timp ce creatia nu-si gaseste loc in nici macar o pagina. Ce responsabilitate grea, ce rezultate amare, masurate in orbiri si rataciri colective, scapate de sub controlul credintei si al simtirii din care Hristos a fost scos pe usa din dos a pseudostiintei!Exista mai multe teorii evolutioniste: transformismul lui Lamarck (trecerea mormolocului in broasca, a omizii in fluture etc.), teoria Big-Bengului (potrivit careia, acum 10-15 miliarde de ani in urma, intreaga masa a Universului, condensata intr-un punct, in urma unei explozii, a declansat o eliberare de energie in vid, care, printr-o serie de metamorfoze, a ajuns sa alcatuiasca Universul si omul) etc. Insa teoria care a prins cel mai bine este aceea a lui Charles Darwin (modificata mai apoi de neodarwinism), care, postuland o trecere de la elementar la complex si atribuind naturii capacitatea absoluta de a crea si elabora, fara scop si fara motiv, organisme vii, i-a gasit omului si un stramos, un prototip: maimuta.
Dar Biblia (Creationismul) ne spune ca La inceput a fost Cuvantul (In 1, 1), si nu altceva, omul fiind expresia inaltei oranduiri divine: luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata, si s-a facut omul fiinta vie (Gen. 2, 7), dupa chipul si asemanarea (Gen. 1, 26) Creatorului sau.
Pornind doar de la aceste doua simple considerente (observa Andr Frossard membru al Academiei Franceze), dogma iudeo-crestina despre facerea lumii are un insemnat si graitor avantaj asupra magiei permanente a dogmei scientiste: este mult mai rationala. O rationalitate evidenta, cuminte, pilduitoare. Un raspuns plin de simtire dat tuturor acelora care, in necredinta si invartosarea inimii lor, prefera sa aiba drept stramos vidul, un patruped, o maimuta, decat pe Creatorul a tot si a toate, nesocotind Cuvantul lui Dumnezeu si atragandu-si blestemul infricosator al Psalmistului: Scoala-Te, Dumnezeule, apara pricina Ta; adu- i aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteste cel fara de minte! (Ps. 73,...
Chiar si acum, dupa atatia ani de cand poporul nostru si-a adus aminte (oare?) ca are nevoie si de Dumnezeu, in pofida unei structuri religioase profunde (marea majoritate a romanilor s-a declarat crestina), in scoli, tinerele vlastare sunt indoctrinate cu teoria evolutionista, tratata nu doar teoretic, ci ca o stiinta pura, afirmandu-se, totodata, ca toti oamenii de stiinta sunt evolutionisti. Un intreg capitol din manualul de Biologie al clasei a XII-a (studiat pe parcursul a aproape un trimestru scolar), este inchinat acestei acceptii, in timp ce creatia nu-si gaseste loc in nici macar o pagina. Ce responsabilitate grea, ce rezultate amare, masurate in orbiri si rataciri colective, scapate de sub controlul credintei si al simtirii din care Hristos a fost scos pe usa din dos a pseudostiintei!Exista mai multe teorii evolutioniste: transformismul lui Lamarck (trecerea mormolocului in broasca, a omizii in fluture etc.), teoria Big-Bengului (potrivit careia, acum 10-15 miliarde de ani in urma, intreaga masa a Universului, condensata intr-un punct, in urma unei explozii, a declansat o eliberare de energie in vid, care, printr-o serie de metamorfoze, a ajuns sa alcatuiasca Universul si omul) etc. Insa teoria care a prins cel mai bine este aceea a lui Charles Darwin (modificata mai apoi de neodarwinism), care, postuland o trecere de la elementar la complex si atribuind naturii capacitatea absoluta de a crea si elabora, fara scop si fara motiv, organisme vii, i-a gasit omului si un stramos, un prototip: maimuta.
Dar Biblia (Creationismul) ne spune ca La inceput a fost Cuvantul (In 1, 1), si nu altceva, omul fiind expresia inaltei oranduiri divine: luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata, si s-a facut omul fiinta vie (Gen. 2, 7), dupa chipul si asemanarea (Gen. 1, 26) Creatorului sau.
Pornind doar de la aceste doua simple considerente (observa Andr Frossard membru al Academiei Franceze), dogma iudeo-crestina despre facerea lumii are un insemnat si graitor avantaj asupra magiei permanente a dogmei scientiste: este mult mai rationala. O rationalitate evidenta, cuminte, pilduitoare. Un raspuns plin de simtire dat tuturor acelora care, in necredinta si invartosarea inimii lor, prefera sa aiba drept stramos vidul, un patruped, o maimuta, decat pe Creatorul a tot si a toate, nesocotind Cuvantul lui Dumnezeu si atragandu-si blestemul infricosator al Psalmistului: Scoala-Te, Dumnezeule, apara pricina Ta; adu- i aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteste cel fara de minte! (Ps. 73,...
