Viata traita cu Dumnezeu e frumoasa. Nu exista o alta asemenea. De acest adevar e convins interlocutorul nostru, Ioan Luca din Vasiesti, judetul Bacau. Ascultati marturia lui la Oameni si Istorii ! Slavit sa fie Domnul Iisus! In veci amin! Cum va numiti? Luca Ioan. Cand v-ati nascut? In 1929, []Viata traita cu Dumnezeu e frumoasa. Nu exista o alta asemenea. De acest adevar e convins interlocutorul nostru, Ioan Luca din Vasiesti, judetul Bacau. Ascultati marturia lui la Oameni si Istorii ! Slavit sa fie Domnul Iisus! In veci amin! Cum va numiti? Luca Ioan. Cand v-ati nascut? In 1929, pe 11 martie. i unde? In Moinesti, strada Lunca 55 era pe vremea aceea. Ce fel de familie ati avut? Cum ati crescut? O familie de o stare cam necajita, cam saraci. Parintii mei n-au stiut carte. Tata a invatat ceva carte, dar n-a urmat la scoala, a invatat pe unde a putut. A fost muncitor la o fabrica de cherestea, la Comanesti. Noi am fost opt frati dintre care doi au murit de mici si au mai ramas sase, dintre care la maturitate, acum cativa ani au mai murit doi. Am mai ramas patru frati, doua surori si doi frati. Cum v-ati apropiat de Dumnezeu? Tata a lucrat la fabrica de cherestea din Comanesti. Acolo, in echipa in care lucra a avut un frate din Oastea Domnului, chiar de aici din sat, il chema Simion Lupchian. Ii povestea lui tata mereu despre cum se simte el de cand merge la adunarea Oastei Domnului. Intr-o zi i-a spus lui tata era mult mai mic decat tata Bade, vrei sa facem adunare in casa la dumneavoastra, in satul dumneavoastra? El a spus: Da. De ce nu? Bunicul meu dupa mama avea o casa mai mare si avea o camera in care se facea petreceri pentru tineret: hora, bal, asa cum era pe vremea aceea. Eu la vremea aceea eram de nouasprezece ani. In ziua de 6 ianuarie 1948, in ziua de Boboteaza s-a hotarat sa facem adunare la bunicul in casa. Noi, adunarea din zona asta o faceam vreo cinci sate la un loc. Eram putini frati in vremea aceea. i-au venit de aici, din sat, doua surori, sora Lenuta, sora fratelui Mitica si cu fratele lui mai mare, Ionel, mai mare ca mine cu doi ani si sora Marioara Iftimoaie, cea care avea sa-mi fie nasa de cununie si vreo patru frati in etate. Eu, cu o sora de-a mea, care era mai mica cu un an decat mine, ne-am dus mai tarziu la adunare, in sensul ca ne era rusine. Fratele meu, mai mic cu patru ani, s-a dus la adunare mai devreme. Cand am ajuns la adunare era pe terminate. Cand s-a terminat adunarea fratii tineri au cerut sa se cante o cantare. Era cantarea Salvatorul bun te cheama. Fratii batrani au spus: Sa cantam cantarea Cu crucea-n spate . Au cantat. Noi am ramas foarte marcati. Mi-a placut. Cand am venit acasa le-am spus parintilor: Mama si tata, noi la hora nu ne mai ducem! . i de atunci am ramas pe calea aceasta duhovniceasca pana acum. Au trecut saptezeci de ani de cand am primit Cuvantul. Am ramas aici si mi-a placut si sper ca Dumnezeu ma va ajuta sa merg pana la capatul vietii. Ce s-a intamplat in momentul acela in care ati auzit cantarea aceasta Cu crucea-n spate ? M-a impresionat foarte mult. Ce insemna pentru dumneavoastra crucea? Ce a lucrat in inima dumneavoastra atunci? La inceput nu mi-am dat seama. Eram tanar. Aveam nouasprezece ani. Am umblat pe la hora, dar nu-mi placea lumea. Eu aici mi-am gasit impacarea, aici mi-am gasit bucuria. Inainte, adunarea noastra de aici se facea [impreuna], Comanesti, Vermesti, Leorda, Vasiesti, Hangan, Lunca. Eram vreo cinci, sase sate la un loc. Dupa 1956 ne-am despartit fiecare localitate pentru ca am fost urmariti de Securitate. Mie mi-a placut foarte mult si am ramas in lucrarea Oastei. Am facut serviciu, am facut armata si am fost credincios. Nu am avut probleme, din contra, pe mine m-a ajutat treaba asta. Faptul ca am fost in adunare pe mine m-a ajutat foarte mult pentru ca oamenii au avut foarte mare incredere in mine, pentru ca am fost cinstit Dumnezeu v-a miscat inima. Ati fost marcat de acea prima intalnire cu Oastea Domnului. Cand a fost momentul hotararii pentru Dumnezeu? Cu ocazia Revelionului din 1948, spre 1949 a fost o adunare la Vermesti unde a fost fratele David Balauta si Costica Magdici. In adunarea aceea, fratele Ionel Apostoaie care era de aici din sat mi-a zis: Hai si fa hotararea aceasta . i am facut legamant atunci, dar hotarare am facut din ziua in care am mers la adunare. Mi-au placut extraordinar de mult cantarile. Ce s-a schimbat in viata dumneavoastra dupa momentul intalnirii cu Dumnezeu? Totul. Nu eram un om iesit din comun, dar mai injuram Dupa ce m-am hotarat, nu s-a mai intamplat lucrul acesta. Am lucrat la mina de carbuni din Comanesti, ca lacatus. Mai dadeam cu ciocanul peste degete Nu ziceam nimic. Mai, dar nu zici nimic? Dar pentru ce, daca am fost eu cascat si mi-am dat cu ciocanul peste mana? Ce e de vina Dumnezeu pentru treaba asta? Pentru faptul acesta, ca am fost om cinstit, foarte mare incredere au avut toti [in mine] intreprinderile, in armata si peste tot. Ce v-a facut sa ramaneti credincios toti anii acestia? Binefacerile pe care le-a...