S-a întâmplat în 9 august 1991
S-a intamplat in 9 august 1991: A murit Cella Delavrancea, pianista, critic muzical si profesor; fiica scriitorului Barbu tefanescu Delavrancea.
Nascuta la sfarsit de secol XIX, pe 2 decembrie 1887, apropiata a familiei Caragiale si crescuta intr-un cadru elitist cultural, a beneficiat de o educatie aleasa, dupa cum singura declara: am fost crescuta intr-o atmosfera in []The post S-a intamplat in 9 august 1991 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 9 august 1991 was first posted on august 9, 2020 at 6:10 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 9 august 1991: A murit Cella Delavrancea, pianista, critic muzical si profesor; fiica scriitorului Barbu tefanescu Delavrancea.
Nascuta la sfarsit de secol XIX, pe 2 decembrie 1887, apropiata a familiei Caragiale si crescuta intr-un cadru elitist cultural, a beneficiat de o educatie aleasa, dupa cum singura declara: am fost crescuta intr-o atmosfera in care se vorbea numai de literatura, arta si muzica .
A avut trei surori: Margareta (Bebs) (1888-1937) licentiata in litere si filozofie profesoara si membra de frunte a cenaclului lui Eugen Lovinescu; Niculina (Pica), casatorita cu doctorul Raul Dona, pictorita si Henrieta (Riri), arhitecta (1894-1987), casatorita in 1918 cu ofiterul francez Emile Gibory. Cella a fost casatorita cu diplomatul Tillea in timpul primului razboi mondial (divortata), cu Aristide Blank (divortata), cu Philippe Lahovary si a devenit una din prietenele intime ale reginei Maria a Romaniei.
Tatal o numea copilul meu ideal de pe cand avea varsta de 15 ani si dorea ca ea sa fie scriitoare. Inca din copilarie, Cella Delavrancea citea teatru de Shakespeare, Tolstoi, Daudet etc. Pana la varsta de 13-14 ani tatal meu imi spunea baiatul deoarece tata isi dorise un baiat si a avut parte numai de fete (fragment din interviul acordat Tribunei Romaniei in 15 decembrie 1977).
La varsta de numai opt ani, Cella a cunoscut primele succese.
Vorbea fluent franceza si germana.
A urmat cursurile de pian la Conservatorul din Paris, iar la varsta de 14 ani i-a cantat un vals de Chopin lui I.
L. Caragiale, la Viena.
Marele dramaturg a fost coplesit de talentul iesit din comun al tinerei pianiste. Acelasi vals l-a cantat impecabil, fara partitura, pe scena Ateneului, la implinirea venerabilei varste de 90 de ani, auditoriul fiind de-a dreptul entuziasmat.
Era de o inteligenta acut masculina , spunea erban Cioculescu, unita cu o sensibilitate adanc feminina .
In viziunea criticului Valeriu Rapeanu, pe artista a definit-o, intai de toate,impotrivirea la orice coboara arta si viata in zonele dulcegariei lipsite de rigoare .
Perspicacitatea sa intelectuala si nu numai muzicala, atmosfera de vibratie artistica in care a trait cu atata patetism, a fost intretinuta de parintii sai si de personalitatile cunoscute sau cu care a colaborat de-a lungul vietii, printre care Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahuta, pictorul Nicolae Grigorescu si toata pleiada timpului.
In anul 1909, Ion Luca Caragiale scria despre ea: Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticeste un monstru salbatic: Arta. Cu dramaturgul a avut de altfel o relatie speciala, pe care o evoca in memoriile sale:L-am cunoscut de pe cand eram fetita.
Cand sosea la noi in casa, ii saream inainte.
Dupa ce isi descarca toata verva, saruta mana mamei, imbratisa pe tata si ma ducea la pian.
Ma poreclise Aghiuta .
M-asezam la pian.
Cantam o piesa. Caragiale asculta in picioare cu o expresie imblanzita: Inca o data . Apoi iar: Inca o data . Ma punea sa-i repet aceleasi pagini de cate cinci ori in sir. Apoi se apleca ceremonios: Aghiuta, adu mana sa ti-o sarut si p-a stanga.
Aia e cea desteapta. Ma sfatuia: Sa canti, Aghiuta, cu gust si cu pasiune. Nu uita ca expresia cea mai inalta a muzicii este logica romantica. [] Mai tarziu, cand zaceam de o groaznica scarlatina, Caragiale venea zilnic la fereastra odaii mele si plangea cu lacrimi mari. [] Din ziua in care el a murit, eu n-am mai cantat splendida sonata a lui Schumann. Cea care mai tarziu avea sa le fie profesoara lui Radu Lupu, lui Nicolae...
Nascuta la sfarsit de secol XIX, pe 2 decembrie 1887, apropiata a familiei Caragiale si crescuta intr-un cadru elitist cultural, a beneficiat de o educatie aleasa, dupa cum singura declara: am fost crescuta intr-o atmosfera in []The post S-a intamplat in 9 august 1991 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 9 august 1991 was first posted on august 9, 2020 at 6:10 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 9 august 1991: A murit Cella Delavrancea, pianista, critic muzical si profesor; fiica scriitorului Barbu tefanescu Delavrancea.
Nascuta la sfarsit de secol XIX, pe 2 decembrie 1887, apropiata a familiei Caragiale si crescuta intr-un cadru elitist cultural, a beneficiat de o educatie aleasa, dupa cum singura declara: am fost crescuta intr-o atmosfera in care se vorbea numai de literatura, arta si muzica .
A avut trei surori: Margareta (Bebs) (1888-1937) licentiata in litere si filozofie profesoara si membra de frunte a cenaclului lui Eugen Lovinescu; Niculina (Pica), casatorita cu doctorul Raul Dona, pictorita si Henrieta (Riri), arhitecta (1894-1987), casatorita in 1918 cu ofiterul francez Emile Gibory. Cella a fost casatorita cu diplomatul Tillea in timpul primului razboi mondial (divortata), cu Aristide Blank (divortata), cu Philippe Lahovary si a devenit una din prietenele intime ale reginei Maria a Romaniei.
Tatal o numea copilul meu ideal de pe cand avea varsta de 15 ani si dorea ca ea sa fie scriitoare. Inca din copilarie, Cella Delavrancea citea teatru de Shakespeare, Tolstoi, Daudet etc. Pana la varsta de 13-14 ani tatal meu imi spunea baiatul deoarece tata isi dorise un baiat si a avut parte numai de fete (fragment din interviul acordat Tribunei Romaniei in 15 decembrie 1977).
La varsta de numai opt ani, Cella a cunoscut primele succese.
Vorbea fluent franceza si germana.
A urmat cursurile de pian la Conservatorul din Paris, iar la varsta de 14 ani i-a cantat un vals de Chopin lui I.
L. Caragiale, la Viena.
Marele dramaturg a fost coplesit de talentul iesit din comun al tinerei pianiste. Acelasi vals l-a cantat impecabil, fara partitura, pe scena Ateneului, la implinirea venerabilei varste de 90 de ani, auditoriul fiind de-a dreptul entuziasmat.
Era de o inteligenta acut masculina , spunea erban Cioculescu, unita cu o sensibilitate adanc feminina .
In viziunea criticului Valeriu Rapeanu, pe artista a definit-o, intai de toate,impotrivirea la orice coboara arta si viata in zonele dulcegariei lipsite de rigoare .
Perspicacitatea sa intelectuala si nu numai muzicala, atmosfera de vibratie artistica in care a trait cu atata patetism, a fost intretinuta de parintii sai si de personalitatile cunoscute sau cu care a colaborat de-a lungul vietii, printre care Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahuta, pictorul Nicolae Grigorescu si toata pleiada timpului.
In anul 1909, Ion Luca Caragiale scria despre ea: Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticeste un monstru salbatic: Arta. Cu dramaturgul a avut de altfel o relatie speciala, pe care o evoca in memoriile sale:L-am cunoscut de pe cand eram fetita.
Cand sosea la noi in casa, ii saream inainte.
Dupa ce isi descarca toata verva, saruta mana mamei, imbratisa pe tata si ma ducea la pian.
Ma poreclise Aghiuta .
M-asezam la pian.
Cantam o piesa. Caragiale asculta in picioare cu o expresie imblanzita: Inca o data . Apoi iar: Inca o data . Ma punea sa-i repet aceleasi pagini de cate cinci ori in sir. Apoi se apleca ceremonios: Aghiuta, adu mana sa ti-o sarut si p-a stanga.
Aia e cea desteapta. Ma sfatuia: Sa canti, Aghiuta, cu gust si cu pasiune. Nu uita ca expresia cea mai inalta a muzicii este logica romantica. [] Mai tarziu, cand zaceam de o groaznica scarlatina, Caragiale venea zilnic la fereastra odaii mele si plangea cu lacrimi mari. [] Din ziua in care el a murit, eu n-am mai cantat splendida sonata a lui Schumann. Cea care mai tarziu avea sa le fie profesoara lui Radu Lupu, lui Nicolae...
