S-a intamplat in 20 august 1864: S-a nascut Ion I. C. Bratianu, om politic liberal; presedinte al Partidului National Liberal (din 1909 pana la incetarea sa din viata); in mai multe randuri ministru si prim-ministru; de numele sau se leaga razboiul de eliberare si intregire nationala (1916-1919), Unirea de la 1918, Constitutia din 1923 s.a; []The post S-a intamplat in 20 august 1864 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a intamplat in 20 august 1864 was first posted on august 20, 2020 at 12:23 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 20 august 1864: S-a nascut Ion I. C. Bratianu, om politic liberal; presedinte al Partidului National Liberal (din 1909 pana la incetarea sa din viata); in mai multe randuri ministru si prim-ministru; de numele sau se leaga razboiul de eliberare si intregire nationala (1916-1919), Unirea de la 1918, Constitutia din 1923 s.a; membru de onoare al Academiei Romane. Ion I. C. Bratianu (n. 20 august 1864, Florica, judetul Arges d. 24 noiembrie 1927, Bucuresti), om politic, inginer, prim-ministru al Romaniei, presedinte al Partidului National Liberal, membru de onoare al Academiei Romane. Dominand cu autoritate viata politica din Romania timp de doua decenii, in aceeasi masura adulat si contestat, Ion I. C. Bratianu a fost una dintre cele mai complexe si controversate personalitati politice din istoria Romaniei. Viata sa aproape s-a confundat cu aceea a Partidului National Liberal, pe care l-a condus si prin care s-a realizat ca om politic. Ion I. C. Bratianu a avut o traiectorie politica fulminanta, purtand povara grea a numelui pe care il avea. Numele sau a reprezentat un mare avantaj, dar el era constient ca trebuia sa il onoreze. Timp de doua decenii a facut si a desfacut guverne, iar intreaga clasa politica a ascultat de vocea sa. Regele Ferdinand I a fost puternic influentat in deciziile sale de fruntasul liberal, pe care il considera zodia buna a Romaniei , iar pentru acest lucru si-a atras de la opozanti renumele de rege neincoronat . Reformele adoptate pentru consolidarea statului national unitar roman, faptul ca a fost unul dintre principalii ctitori ai Romaniei Mari, ideal secular al poporului roman, i-au determinat pe istorici sa-l numeasca cel mai mare om politic si barbat de stat al Romaniei din toate timpurile, o adevarata scoala politica . Ionel Bratianu, asa cum obisnuiau sa-l numeasca apropiatii, era fiul cel mare al fostului prim-ministru si fondator al Partidului National Liberal, Ion C. Bratianu si al oltencei Pia Plesoianu.

Nu avea nici 13 ani cand tatal ii incredinteaza o sarcina de mare raspundere.

In timpul Razboiului de Independenta, Ionel il insoteste pe tatal sau pe front, desi era doar un copil. El si fratii sai erau singurii care se aflau in posesia dictionarului cifrat al prim-ministrului. Cand regele Carol I afla acest lucru, ramane incremenit de uimire. La exclamatia suveranului: nu sunt decat niste copii! , Ion C. Bratianu ii raspunde: de nimeni nu sunt mai sigur ca de ei. In 1882, tanarul Bratianu devine absolvent al Colegiului Sfantul Sava din Bucuresti, dupa care urmeaza un stagiu de sase luni in serviciul militar, primind la final gradul de sublocotenent. Din toamna anului 1883, se stabileste la Paris pentru a-si definitiva studiile superioare.

Aici, frecventeaza coala preparatorie Saint-Barbe , coala Politehnica, apoi coala de poduri si sosele, obtinand diploma de inginer in 1889. In acelasi an revine in tara si incepe sa profeseze ca inginer specialist la constructia caii ferate Iasi Pascani. Invitat sa locuiasca in palatul de la Ruginoasa, tanarul liberal incepe sa aiba o idila cu Maria Moruzi-Cuza.

Aceasta se casatorise in 1889 cu Alexandru Cuza, fiul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Sotul a murit la doar sase luni de la casatorie, astfel ca palatul a ramas mostenire sotiei.

Pentru a-si oficializa relatia, cei doi se cununa in 1897, dar se despart la scurt timp dupa aceea. Cu Maria, Ionel Bratianu a avut singurul copil, Gheorghe Ion, pe care l-a recunoscut ca fiu legitim. Dupa mai multe aventuri, Ionel Bratianu se va casatori pe 4 martie 1907 cu Eliza tirbei, pe care a determinat-o sa divorteze de Alexandru Marghiloman, unul dintre liderii conservatorilor. Timpul liber si-l petrecea la conacul din Florica, judetul Arges. In Bucuresti, locuia pe strada Biserica Amzei, tot aici avandu-si biroul de lucru. Bratianu era cunoscut ca o persoana foarte comoda, care prefera sa gestioneze administrarea tarii de acasa de la el. Era pasionat de istorie si detinea una dintre cele mai bogate si valoroase biblioteci din tara.

Citea foarte mult, considerand politica a fi o arta. Avea o conceptie superioara in ceea ce priveste datoria omului de stat: Cei mai multi isi inchipuie ca politica e un fel de distractie, cu foloase si onoruri.

Politica e ceva grav, grav de tot.

Ai in mana ta viata si viitorul tarii tale . Dupa moartea tatalui sau, la 4 mai 1891, conducerea Partidului National Liberal a fost preluata de unchiul sau, Dimitrie C. Bratianu.

Acesta se stinge din viata doar un an mai tarziu.

In aceste conditii, congresul partidului il alege presedinte pe Dimitrie Alexandru Sturdza. Ionel Bratianu se simte indatorat sa continue opera politica a parintelui sau, astfel ca in 1895 candideaza pentru Parlament la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. In campania electorala, el a recunoscut avantajul pe care i-l ofera numele ce-l poarta, dar tinea sa sublinieze imensa povara pe care o creeaza, caci va trebui sa onoreze in cel mai sublim mod acest nume. Pe 31 martie 1897, Bratianu este numit ministru al Lucrarilor Publice, din aceasta calitate acordand o atentie speciala constructiei de cai ferate.

Pentru aceasta era ajutat de o echipa intreaga de specialisti, printre care si ilustrul Anghel Saligny. Inca de la debutul sau in viata politica, Ionel Bratianu a fost sprijinit de gruparea Oculta , formata din membrii ai partidului care doreau ca acesta sa preia conducerea liberalilor. Acesta grupare era condusa de Eugeniu Carada, guvernatorul Bancii Nationale, care exercita o mare influenta in partid, actionand din umbra, ocult, de unde si denumirea gruparii. Acesta vedea in tanarul liberal un viitor mare om politic al Romaniei. Bratianu dorea sa reformeze partidul sub toate aspectele, iar in scurt timp a devenit liderul tinerilor liberali, care erau hotarati sa contribuie la accelerarea procesului de modernizare a societatii romanesti. In 1899, Ionel Bratianu reuseste sa-i atraga in randul PNL pe liderii socialisti din PSDMR, care astfel si-au atras renumele de generosi .

Bratianu avea intalniri frecvente cu liderul socialistilor, Constantin Stere. Acestia doreau infaptuirea reformei agrare si a celei electorale, iar liberalul le raspundea spunandu-le ca acesta este si crezul sau politic.

Intre Stere si Bratianu au avut loc ample negocieri pentru trecerea socialistilor in tabara liberala. In cele din urma, la sfarsitul anului 1899, acest lucru se intampla, Stere primind conducerea filialei PNL Iasi. Pe 14 februarie 1901, odata cu numirea unui nou cabinet liberal, Ionel Bratianu primeste portofoliul Ministerului Lucrarilor Publice, iar in urma remanierii guvernamentale din 9 ianuarie 1902 primeste si interimatul Ministerului de Externe, al carui titular va deveni pe 18 iulie. Din aceasta pozitie s-a ocupat indeaproape de situatia romanilor din Imperiul Otoman si Austro-Ungar, acordand o atentie speciala romanilor din Transilvania, pe care ii sprijinea moral si politic. Ministrul de externe intervenea adesea la Viena si Budapesta pentru a ameliora situatia romanilor.

De asemenea, avea intrevederi frecvente cu liderii romanilor din provincie. In 1905, Ionel si fratele sau, Vintila Bratianu, au participat la inaugurarea palatului ASTRA din Sibiu, iar anul urmator Octavian Goga si Miron Cristea l-au vizitat la Florica. Mai tarziu, a efectuat vizite in orasele din Transilvania, intalnindu-se cu unul dintre fostii capitani ai lui Avram Iancu, acum ajuns la batranete. Fruntasul liberal a avut ocazia sa deprinda traditiile motilor, experienta pe care o va expune intr-o viitoare lucrare a sa.

Conducand grupul tinerilor liberali, Bratianu evita sa riposteze batranilor din partid, care se opuneau reformelor. Vocea sa devenea una dintre cele mai importante din Partidul National Liberal, iar opinia sa era ascultata si luata in considerare. Liberalul sublinia in discursurile sale insemnatatea decisiva a a chestiunii taranesti pentru Romania, dezvoltarea economica, problema capitalului strain, introducerea votului universal. El avea o conceptie moderna, patrunsa de responsabilitate fata de prezentul si viitorul Romaniei Partidul National Liberal a profitat de izbucnirea rascoalei taranesti din 1907 pentru a rasturna guvernul conservator condus de Gheorghe Grigore Cantacuzino, Ionel Bratianu ridicand tot mai insistent problema taranimii.

In aceste imprejurari, pe 12 martie 1907, regele il cheama din nou la putere pe Dimitrie Alexandru Sturdza, presedintele liberalilor.

In noul guvern, Ionel Bratianu este numit ministru de Interne. Cabinetul a dat publicitatii un manifest, care aducea la cunostinta masuri care vor fi luate numai pentru a indestula cereri drepte si legitime : desfiintarea unor taxe ce priveau activitatea taranului, o noua lege a invoielilor agricole si altele.

In calitate de ministru de Interne, Bratianu a numit in frunte oameni capabili sa poarte un dialog cu taranii.

Insa, evenimentele au degenerat. Pentru orice om politic era limpede ca problema taraneasca trebuia sa-si gaseasca o rezolvare, caci societatea insasi trebuia reconstruita din temelii. Dupa ce D. A. Sturdza a declarat ca nu isi mai poate exercita functia, pe 27 decembrie 1908 a avut loc o sedinta a la care au luat parte si presedintii Corpurilor legiuitoare, pentru a se hotari soarta partidului si a guvernarii. Initial, Mihail Pherekyde este propus ca succesor, in calitate de cel mai vechi fruntas liberal.

Dar acesta il propune la randul sau pe Ion I. C. Bratianu.

In aceeasi zi, a fost emis si decretul regal de numire a lui Bratianu in functia de prim-ministru al Romaniei.

Pe 11 ianuarie 1909, a avut loc Congresul partidului, care l-a desemnat in functia de presedinte al Partidului National Liberal, cu mult entuziasm, caci reprezenta tot ceea ce avea mai bun partidul si tara .

Avea 45 de ani si dispunea de cel mai puternic instrument pentru realizarea operei sale politice. Un moment tensionat din viata fruntasului liberal se consuma pe 8 decembrie 1909. Prim-ministrul a fost victima unui atentat, fiind impuscat de un anume Gheorghe Stoenescu, lucrator C.

F.

R., in timp ce se indrepta spre casa de la sedinta Senatului. Ulterior, atentatorul a declarat ca dorea sa dea un exemplu clasei politice, considerandu-l pe primul ministru vinovat de scumpirea traiului zilnic.

Dupa doua saptamani a fost votata Legea Orleanu , care interzicea dreptul la asociere si la greva pentru salariatii statului, dar garanta libertatea muncii.

Inca de la inceputul primului sau mandat, prim-ministrul pleda pentru infaptuirea reformelor agrara si electorala, revizuirea Constitutiei. Bratianu a propus regelui extinderea dreptului de vot prin infiintarea colegiului unic, dar Carol I a refuzat.

In fata acestei situatii, liderul liberalilor isi depune mandatul pe 28 decembrie 1910. In opozitie, Ionel Bratianu s-a decis sa pregateasca marea ofensiva, dar mentinerea partidului pe bancile opozitiei a starnit protestul membrilor mai in varsta, care acuzau lipsa de pricepere a sefului si influenta pe care o exercitau tinerii generosi ai lui Constantin Stere. Pe 17 iulie 1913, dupa ce Romania a intrat in al doilea razboi balcanic, Bratianu si-a dat demisia din fruntea partidului, a imbracat uniforma de maior si a plecat pe campul de lupta, fiind atasat la Statul Major al Artileriei. Mihail Pherekyde se deplaseaza in Bulgaria pentru a-l convinge sa revina asupra deciziei, dar Bratianu nu a dorit sa discute politica pana la incheierea actiunilor militare. Dupa sfarsitul conflictului (28 iulie 1913), climatul politic era propice aplicarii reformelor.

Intr-o scrisoare adresata lui Carol I in august 1913, Bratianu cerea urgent trecerea la aplicarea reformelor, insa regele se arata reticent, temandu-se ca aceste reforme sa nu starneasca lupte violente pe scena politica. Dupa o guvernare conservatoare, Ion I. C. Bratianu este chemat pentru a doua oara sa formeze Consiliul de Ministri pe 4 ianuarie 1914.

Dupa castigarea alegerilor parlamentare, presedintele Partidului National Liberal expune pe 21 februarie 1914 problema revizuirii Constitutiei.

Intre 18 si 26 mai au loc alegeri pentru Adunarea Constituanta, iar dupa intrunirea acesteia au fost stabilite comisiile pentru analiza. Declansarea primului razboi mondial a impus scoaterea reformelor de pe ordinea de zi. Trebuie amintit contextul din care tara noastra a trebuit sa se pozitioneze in acest conflict. Romania avea la acel moment un tratat militar cu Tripla Alianta, incheiat inca din 1883 de tatal actualului prim-ministru [6]. Tratatul fusese tinut secret, caci un pact cu Austro-Ungaria era extrem de nepopular in randul opiniei publice. Totusi, acesta a adus un avantaj tarii noastre, prin scoaterea din izolarea diplomatica in care se afla la acel moment si protectia in fata amenintarilor Rusiei tariste.

Insa, in noul context international, fruntasul liberal considera tratatul inoperabil. La mijlocul lunii iulie 1914, imparatul austriac Franz Joseph si imparatul german Wilhelm al II-lea, ii cer imperios lui Carol I sa ia pozitie fata de conflictul ce se declansase in Europa. La consultarile din tara, regele se pronunta vehement pentru respectarea tratatului, in timp ce majoritatea politicienilor romani declarau ca nu se poate intra intr-un razboi de partea austriecilor. In cele din urma, la Sinaia, a fost convocat un Consiliu de Coroana in ziua de 21 iulie 1914. Suveranul a fost sustinut doar de Petre P. Carp, in timp ce majoritatea s-a pronuntat ca Romania sa adopte o pozitie oficiala de neutralitate in acest conflict. In comunicatul oficial se preciza ca atitudinea de neutralitate a Romaniei se motiva prin faptul ca nu a fost prevenita de aliatul sau de izbucnirea razboiului, asa era prevazut in tratat, iar Austro-Ungaria nu a fost atacata, ci ea a atacat prima data. Pe 27 septembrie 1914, regele Carol I se stinge din viata, ceea ce insemna pentru Romania libertatea de a merge la razboi impotriva Austro-Ungariei.

Asadar, in noul context, prim-ministrul a devenit figura centrala a vietii politice, deciziile sale influentand destinul istoric al Romaniei. Pentru acest lucru isi va atrage renumele de rege neincoronat . In perioada 1914 1916, cele doua blocuri politico-militare, Antanta si Puterile Centrale, au incercat sa atraga Romania de partea lor, mizand atat pe pozitia ei geostrategica, cat si pe importantele resurse de petrol si cereale. In aceasta privinta, curentul filoantantist a fost cel care s-a impus, prin vocea autoritara a lui Ion I. C. Bratianu. Exista si un curent filogerman, reprezentat de Petre P. Carp, Titu Maiorescu si Alexandru Marghiloman, insa influenta pe care fruntasul liberal o avea asupra regelui Ferdinand I se va dovedi decisiva. In perioada neutralitatii, intreaga coordonare a politicii externe romanesti este preluata de primul ministru, care lucra cu mare precautie, orientandu-se spre incheierea unor acorduri diplomatice care sa constituie garantii pentru statul roman. Un asemenea succes diplomatic il constituie Acordul Sazonov-Diamandi dintre Romania si Rusia incheiat pe 18 septembrie 1914 la Petrograd. Prin acest acord, Rusia se angaja sa garanteze si sa apere integritatea teritoriala a Romaniei si sa recunoasca drepturile acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de romani, in schimbul neutralitatii binevoitoare a tarii noastre. Tot in acesta perioada, guvernul Bratianu a semnat un acord cu Italia prin care s-a convenit ca cele doua tari sa se informeze reciproc in legatura cu orice schimbari preconizate in politica lor si sa nu renunte la neutralitate fara consultari prealabile. Opinia publica sprijinea prin manifestatii noua orientare a tarii, astfel ca primul ministru va trece la dotarea armatei. Pe 31 martie 1916, acesta va contracta de la Banca Angliei un imprumut de 40 de milioane de lire sterline, bani ce erau destinati cumpararii de armament si munitie. Ion I. C. Bratianu a dat dovada de multa fermitate si abilitate diplomatica, staruind pentru incheierea unor conventii politico-militare, care sa stipuleze limpede conditiile in care Romania va intra in razboi si obiectivele urmarite de ea. Dupa indelungi tratative, pe 4 august 1916, au fost semnate tratatele de colaborare cu membrii Antantei.

In baza tratatului de alianta si al conventiei militare, aliatii ne promiteau trimiterea zilnica a 300 de tone de armament si munitii, armata rusa urma sa participe la apararea Dobrogei in eventualitatea unui atac bulgar, iar trupele Antantei de la Salonic trebuiau sa angajeze o mare ofensiva, care sa retina o parte a trupelor austro-ungare.

De asemenea, se recunostea legitimitatea unirii cu Romania a Transilvaniei si Bucovinei, respectand totodata integritatea teritoriului romanesc. In ziua de 14 august 1916, la Palatul Cotroceni din Bucuresti, are loc Consiliul de Coroana, care trebuia sa decida soarta Romaniei.

Regele Ferdinand I s-a pronuntat pentru intrarea in razboi de partea Antantei, tinand insa sa precizeze ca pentru a lua o asemenea hotarare a trebuit sa se invinga pe sine, facand aluzie la faptul ca intra in razboi impotriva tarii in care s-a nascut. Totodata, a mentionat ca este calauzit numai de interesele superioare ale Romaniei. Cele mai grave proteste le-a avut batranul conservator Petre P. Carp, filogerman convins.

Romania declara razboi Austro-Ungariei. A doua zi, ostasii romani au trecut Carpatii pentru eliberarea Transilvaniei.

Entuziasmul preluarii controlului principalelor trecatori din Carpati si eliberarea unor orase precum Brasov, a fost stopat de pierderea bataliei de la Turtucaia, pe frontul de sud. Desi a luptat cu eroism si spirit de sacrificiu, armata romana a fost nevoita sa se retraga pas cu pas, coplesita de numarul si tehnica moderna a inamicului. Totodata, Antanta nu si-a indeplinit promisiunea de a trimite trupe rusesti, care sa lupte alaturi de romani si nu a inceput ofensiva in zona Salonic, care ar fi tinut ocupata Bulgaria. Acest fapt l-a intristat foarte mult pe Ionel Bratianu.

In aceste conditii, asa cum spunea si sloganul partidului, prin noi insine , lupta prin propriile forte ramanea singura salvare pentru ostasii romani. Deplin convins de justetea cauzei romanesti, Bratianu a actionat pentru mobilizarea tuturor fortelor armate. Insa, situatia nu a decurs prielnic pentru armata romana, soldatii fiind nevoiti sa se retraga pas cu pas. Armata Puterilor Centrale, condusa de generalul von Mackensen, a actionat pe mai multe directii: in nord a spart frontul de pe Valea Jiului, inaintand pe Olt, iar in sud a ocupat Dobrogea si a trecut Dunarea pe la Zimnicea.

Astfel, trupele inamice se apropiau amenintator de Capitala.

In aceste conditii, familia regala si guvernul au fost nevoiti sa se retraga la Iasi pe 12, respectiv 20 noiembrie 1916. Moldova a devenit un adevarat pamant al fagaduintei .

De asemenea, trupele romane s-au retras pe aliniamentul Ramnicu Sarat Viziru, intre Carpati si Dunare. La 23 noiembrie, generalul von Mackensen a intrat in fruntea trupelor sale in Bucuresti. A urmat o perioada grea pentru poporul roman, care a trebuit sa suporte jaful ocupantului. Realitatea a aratat ca guvernantii nu au luat masurile necesare pentru dotarea corespunzatoare a armatei, iar planurile de actiune militara s-au dovedit nerealiste. In constiinta publica se va crea un curent impotriva liberalilor, vinovati de pierderile inutile , din campania anului 1916.

Pe 11 decembrie 1916, se formeaza la Iasi un guvern de uniune nationala condus tot de fruntasul liberal.

Anul urmator se trece imediat la reorganizare, armata romana fiind inzestrata cu echipament modern cumparat de la aliati. La sporirea capacitatii de lupta, o contributie importanta a avut-o misiunea militara franceza condusa de generalul Henri Berthelot. In acelasi timp, guvernul a dat dispozitie ca intreg tezaurul romanesc sa fie transportat la Moscova. De asemenea, pentru a reface moralul soldatilor, autoritatile au considerat de cuviinta ca era timpul ca statul roman sa treaca la indeplinirea promisiunilor facute, inainte de terminarea operatiunilor. In aceste conditii, pe 19 iunie 1917 se promulga proiectul de revizuire a Constitutiei, care consacra, printre altele, adoptarea reformei agrare prin exproprierea marii proprietati si introducerea votului universal. Dupa alcatuirea foarte minutioasa a unui plan de campanie, operatiile militare s-au reluat in iulie 1917, cand trupele austro-ungare si germane vizau atacarea Moldovei de la sud la nord.

Luptand cu eroism, ostasii romani au reusit sa respinga in bloc atacurile inamicilor. La Marasti (11 19 iulie), Marasesti (24 iulie- 6 august) si Oituz (26 iulie 9 august), faptele de arme au reliefat spiritul de jertfa al romanilor si speranta in refacerea unitatii nationale. Insa, in octombrie 1917, bolsevicii au preluat puterea in Rusia si au anuntat dorinta de a incheia armistitiul. In aceste conditii, Romania ramanea izolata pe frontul din est, inconjurata de trupele inamice, astfel ca avantajul oferit de victoriile din vara aceluiasi an nu a mai putut fi fructificat.

Trupele rusesti au parasit linia frontului intr-o totala dezordine, producand jafuri si distrugeri. Ca urmare, armata romana a intervenit pentru a asigura...