Cuvânt la începutul Indictionului, adică la Anul Nou (1 septembrie)
(Anul Nou bisericesc incepe la 1 septembrie) Dumnezeu, Imparatul veacurilor, Cel ce a pus vremile si anii intru a Sa putere, a asezat spre slava Sa si spre folosul oamenilor felurite praznice. In Vechiul Asezamint a dat porunca sa se praznuiasca in chip deosebit luna lui septembrie, la inceputul anului bisericesc, ca poporul ales sa [](Anul Nou bisericesc incepe la 1 septembrie)Dumnezeu, Imparatul veacurilor, Cel ce a pus vremile si anii intru a Sa putere, a asezat spre slava Sa si spre folosul oamenilor felurite praznice. In Vechiul Asezamint a dat porunca sa se praznuiasca in chip deosebit luna lui septembrie, la inceputul anului bisericesc, ca poporul ales sa se indulceasca de roadele cimpului, slujind bunului Dumnezeu cu mai multa dragoste.
A grait Domnul cu Moise si a zis: Spune fiilor lui Israel: In luna a saptea, ziua intii a lunii sa va fie zi de odihna, sarbatoarea trimbitelor si adunare sfinta sa aveti; nici o munca sa nu faceti, ci sa aduceti ardere de tot Domnului (Leviticul 23, 24-25). Ca precum Atotcreatorul, dupa zidirea lumii si a tuturor fapturilor Sale, a binecuvintat si a sfintit ziua a saptea, odihnindu-Se intru dinsa, asa i-a poruncit si omului, zicind: ase zile sa lucrezi, iar in ziua a saptea, care este simbata (sabatul) Domnului Dumnezeului tau, sa nu faci nici un fel de lucru in aceasta zi . La fel si ziua intii din luna a saptea a binecuvintat-o si sfintind-o, a poruncit poporului Sau sa se odihneasca de lucrurile lui. In cartea Levitilor zice catre Moise: In ziua a cincisprezecea a lunii a saptea, cind va stringeti roadele pamintului, sa sarbatoriti sarbatoarea Domnului sapte zile (Leviticul 23, 39).
Iata care era pricina praznuirii acestei luni. In aceasta luna, scazind apele potopului, corabia lui Noe a stat pe Muntele Ararat. In aceasta luna, Sfintul prooroc Moise s-a coborit a doua oara din munte, avindu-si fata prealuminata si aducind Tablele cele noi, care aveau in ele scrisa Legea Domnului. In aceasta luna a inceput a se zidi cortul Domnului in cetele israelitilor. In aceasta luna arhiereul cel mare intra singur, o data pe an, in cortul ce se numea Sfinta Sfintelor, care era dupa a doua catapeteazma, ca sa aduca jertfa singeroasa pentru sine si pentru nestiintele poporului. In aceasta luna, poporul lui Dumnezeu se curata de pacatele facute in anul intreg, smerindu-si cu post sufletele inaintea lui Dumnezeu si aducind ardere de tot Domnului.
In aceasta luna a fost sfintita prea minunata si prea slavita biserica a Domnului zidita de Solomon si s-a pus in ea chivotul Legii. In aceasta luna se adunau toate semintiile lui Israel in Ierusalim la praznic, pentru ca le poruncise Domnul, zicind: Aceasta este cea mai mare zi de odihna pentru voi si sa smeriti sufletele voastre prin post (Leviticul 16, 31). Din aceasta luna incepeau a se numara anii poruncilor Legii Vechi, care se intindeau pina la 50 de ani, precum a poruncit Domnul celor ce intrasera in pamintul fagaduintei. Numarind 49 de ani, al 50-lea cu dinadinsul sa-l praznuiasca, nu numai ei singuri si robii lor, boii si catirii lor, ci si pamintul pe care locuiau sa fie nearat si nesemanat; nici chiar spicele ce cresteau pe el sa nu le stringa, nici strugurii din vii, nici roadele din gradini sa nu se culeaga si sa fie lasate spre hrana oamenilor saraci, a animalelor si a pasarilor.
In cartea Leviticul se scrie: In ziua curatirii sa trimbitezi cu trimbita in toata tara voastra. Sa sfintiti anul al cincizecilea si sa se vesteasca slobozenie pe pamintul vostru pentru toti locuitorii lui sa nu semanati, nici sa secerati ceea ce va creste de la sine din pamint Sa nu culegeti cele sfintite ale lui Dumnezeu si se vor hrani saracii poporului tau, iar ramasitele le vor minca fiarele cimpului. Asa sa faci si cu via ta si cu maslinii tai (Levitic 25, 9, 10, 11; Iesirea 23, 11). In al 50-lea an se iertau datoriile datornicilor, se dadea libertate robilor si cu mare grija se pazea pe sine tot omul, sa nu minie pe Dumnezeu cu vreun pacat, nici sa mihneasca pe aproapele, pentru ca era anul iertarii si al curatirii de pacate. Aceasta porunca a Domnului se intindea pina la al 50-lea an, si se impartea in sapte septimi de ani, adica de 7 ori cite 7 ani, si fiecare al 7-lea an se numea simbata (sabat), adica odihna.
Asa a grait Domnul, prin Moise, fiilor lui Israel: ase ani sa semeni ogorul tau, si sase ani sa lucrezi via ta si sa aduni roadele lor; iar anul al saptelea sa fie an de odihna a pamintului, ogorul tau sa nu-l semeni si via ta sa n-o tai in anul acela. Iar de veti zice: Dar ce sa mincam in anul al saptelea, cind nici nu vom semana, nici nu vom aduna roadele noastre? Va voi trimite binecuvintarea Mea in anul al saselea si va aduce roadele sale pentru trei ani (Leviticul 25, 3-4, 20-21). Toti anii acestia in care Domnul rinduise odihna oamenilor si pamintului sa inceapa din luna septembrie, dupa porunca Domnului: Sa vestiti anul odihnei in luna a 7-a (adica in luna septembrie), pentru ca aceasta este a 7-a luna de la martie, care este intiia luna de la facerea lumii. Insa nu numai porunca Legii Vechi, ci si Indictionul paginilor tot din luna septembrie a fost rinduit sa inceapa. Pentru Indictionul paginilor romani se povestesc urmatoarele: August, imparatul Romei, dupa ce a biruit pe Antonie si Cleopatra care stapineau Egiptul, a inceput sa stapineasca singur toata lumea. Atunci, pentru adunarea impozitelor din toate partile imperiului, a rinduit Indictionul care aminteste porunca aceea data la 15 ani o data. i au despartit Indictionul in trei parti a cite 5 ani, pentru ca darile de pe toti cei 15 ani sa se stringa in anul al 5-lea. Indictionul il asezase insa pentru tarile cele mai indepartate, de la marginea imperiului, de la care cu greutate se adunau darile in toti anii si abia in anul al 5-lea putea sa se aduca la Roma. Pentru aceasta fiecare al 5-lea an din Indiction se numea Lustrum, adica stralucit, intrucit in acel an oamenii se veseleau cu luminari aprinse in miini, pentru ca impozitele strinse fusesera predate Cezarului de buna voie, si nu cu sila.
Indictionul s-a intins pina la 15 ani, deoarece in primii 5 ani se dadeau fier si arama pentru facerea sabiilor, a sulitelor, a coifurilor, a scuturilor, a zalelor si a altor arme ostasesti. In a doua perioada de 5 ani, se lua argint pentru plata soldei ostasilor, iar in a treia perioada de 5 ani se aducea la Roma aur spre impodobirea zeilor lor mincinosi. Astfel, tinind rotunjimea Indictionului de 15 ani, incepea iarasi intiiul an, numindu-l pe acela An Nou. Iar inceputul acesta se aseza la intiia zi a lunii septembrie, caci in acea vreme August, imparatul Romei, biruind pe Antonie si Cleopatra, se cinstea singur stapinitor a toata lumea. Asa a fost asezat Indictionul la romani.
Astfel a primit si Sfinta Biserica sa praznuiasca inceputul Indictionului in ziua dintii a lunii septembrie, pentru urmatoarele pricini: in aceasta luna se praznuia la evrei si in toata lumea Anul Nou; acum a mers Domnul nostru Iisus Hristos in Nazaret, unde crescuse, si in zi de simbata a intrat in adunarea evreilor, cum era obiceiul la ei, sa se adune mai ales simbata in sinagoga si sa invete poporul din cartile proorocilor. Atunci, intrind Iisus in mijlocul dascalilor si sculindu-Se sa citeasca, I-au dat cartea proorocului Isaia pe care, deschizind-o, a aflat locul unde era scris: Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti saracilor, M-a trimis a vindeca pe cei zdrobiti la inima, a propovadui...
A grait Domnul cu Moise si a zis: Spune fiilor lui Israel: In luna a saptea, ziua intii a lunii sa va fie zi de odihna, sarbatoarea trimbitelor si adunare sfinta sa aveti; nici o munca sa nu faceti, ci sa aduceti ardere de tot Domnului (Leviticul 23, 24-25). Ca precum Atotcreatorul, dupa zidirea lumii si a tuturor fapturilor Sale, a binecuvintat si a sfintit ziua a saptea, odihnindu-Se intru dinsa, asa i-a poruncit si omului, zicind: ase zile sa lucrezi, iar in ziua a saptea, care este simbata (sabatul) Domnului Dumnezeului tau, sa nu faci nici un fel de lucru in aceasta zi . La fel si ziua intii din luna a saptea a binecuvintat-o si sfintind-o, a poruncit poporului Sau sa se odihneasca de lucrurile lui. In cartea Levitilor zice catre Moise: In ziua a cincisprezecea a lunii a saptea, cind va stringeti roadele pamintului, sa sarbatoriti sarbatoarea Domnului sapte zile (Leviticul 23, 39).
Iata care era pricina praznuirii acestei luni. In aceasta luna, scazind apele potopului, corabia lui Noe a stat pe Muntele Ararat. In aceasta luna, Sfintul prooroc Moise s-a coborit a doua oara din munte, avindu-si fata prealuminata si aducind Tablele cele noi, care aveau in ele scrisa Legea Domnului. In aceasta luna a inceput a se zidi cortul Domnului in cetele israelitilor. In aceasta luna arhiereul cel mare intra singur, o data pe an, in cortul ce se numea Sfinta Sfintelor, care era dupa a doua catapeteazma, ca sa aduca jertfa singeroasa pentru sine si pentru nestiintele poporului. In aceasta luna, poporul lui Dumnezeu se curata de pacatele facute in anul intreg, smerindu-si cu post sufletele inaintea lui Dumnezeu si aducind ardere de tot Domnului.
In aceasta luna a fost sfintita prea minunata si prea slavita biserica a Domnului zidita de Solomon si s-a pus in ea chivotul Legii. In aceasta luna se adunau toate semintiile lui Israel in Ierusalim la praznic, pentru ca le poruncise Domnul, zicind: Aceasta este cea mai mare zi de odihna pentru voi si sa smeriti sufletele voastre prin post (Leviticul 16, 31). Din aceasta luna incepeau a se numara anii poruncilor Legii Vechi, care se intindeau pina la 50 de ani, precum a poruncit Domnul celor ce intrasera in pamintul fagaduintei. Numarind 49 de ani, al 50-lea cu dinadinsul sa-l praznuiasca, nu numai ei singuri si robii lor, boii si catirii lor, ci si pamintul pe care locuiau sa fie nearat si nesemanat; nici chiar spicele ce cresteau pe el sa nu le stringa, nici strugurii din vii, nici roadele din gradini sa nu se culeaga si sa fie lasate spre hrana oamenilor saraci, a animalelor si a pasarilor.
In cartea Leviticul se scrie: In ziua curatirii sa trimbitezi cu trimbita in toata tara voastra. Sa sfintiti anul al cincizecilea si sa se vesteasca slobozenie pe pamintul vostru pentru toti locuitorii lui sa nu semanati, nici sa secerati ceea ce va creste de la sine din pamint Sa nu culegeti cele sfintite ale lui Dumnezeu si se vor hrani saracii poporului tau, iar ramasitele le vor minca fiarele cimpului. Asa sa faci si cu via ta si cu maslinii tai (Levitic 25, 9, 10, 11; Iesirea 23, 11). In al 50-lea an se iertau datoriile datornicilor, se dadea libertate robilor si cu mare grija se pazea pe sine tot omul, sa nu minie pe Dumnezeu cu vreun pacat, nici sa mihneasca pe aproapele, pentru ca era anul iertarii si al curatirii de pacate. Aceasta porunca a Domnului se intindea pina la al 50-lea an, si se impartea in sapte septimi de ani, adica de 7 ori cite 7 ani, si fiecare al 7-lea an se numea simbata (sabat), adica odihna.
Asa a grait Domnul, prin Moise, fiilor lui Israel: ase ani sa semeni ogorul tau, si sase ani sa lucrezi via ta si sa aduni roadele lor; iar anul al saptelea sa fie an de odihna a pamintului, ogorul tau sa nu-l semeni si via ta sa n-o tai in anul acela. Iar de veti zice: Dar ce sa mincam in anul al saptelea, cind nici nu vom semana, nici nu vom aduna roadele noastre? Va voi trimite binecuvintarea Mea in anul al saselea si va aduce roadele sale pentru trei ani (Leviticul 25, 3-4, 20-21). Toti anii acestia in care Domnul rinduise odihna oamenilor si pamintului sa inceapa din luna septembrie, dupa porunca Domnului: Sa vestiti anul odihnei in luna a 7-a (adica in luna septembrie), pentru ca aceasta este a 7-a luna de la martie, care este intiia luna de la facerea lumii. Insa nu numai porunca Legii Vechi, ci si Indictionul paginilor tot din luna septembrie a fost rinduit sa inceapa. Pentru Indictionul paginilor romani se povestesc urmatoarele: August, imparatul Romei, dupa ce a biruit pe Antonie si Cleopatra care stapineau Egiptul, a inceput sa stapineasca singur toata lumea. Atunci, pentru adunarea impozitelor din toate partile imperiului, a rinduit Indictionul care aminteste porunca aceea data la 15 ani o data. i au despartit Indictionul in trei parti a cite 5 ani, pentru ca darile de pe toti cei 15 ani sa se stringa in anul al 5-lea. Indictionul il asezase insa pentru tarile cele mai indepartate, de la marginea imperiului, de la care cu greutate se adunau darile in toti anii si abia in anul al 5-lea putea sa se aduca la Roma. Pentru aceasta fiecare al 5-lea an din Indiction se numea Lustrum, adica stralucit, intrucit in acel an oamenii se veseleau cu luminari aprinse in miini, pentru ca impozitele strinse fusesera predate Cezarului de buna voie, si nu cu sila.
Indictionul s-a intins pina la 15 ani, deoarece in primii 5 ani se dadeau fier si arama pentru facerea sabiilor, a sulitelor, a coifurilor, a scuturilor, a zalelor si a altor arme ostasesti. In a doua perioada de 5 ani, se lua argint pentru plata soldei ostasilor, iar in a treia perioada de 5 ani se aducea la Roma aur spre impodobirea zeilor lor mincinosi. Astfel, tinind rotunjimea Indictionului de 15 ani, incepea iarasi intiiul an, numindu-l pe acela An Nou. Iar inceputul acesta se aseza la intiia zi a lunii septembrie, caci in acea vreme August, imparatul Romei, biruind pe Antonie si Cleopatra, se cinstea singur stapinitor a toata lumea. Asa a fost asezat Indictionul la romani.
Astfel a primit si Sfinta Biserica sa praznuiasca inceputul Indictionului in ziua dintii a lunii septembrie, pentru urmatoarele pricini: in aceasta luna se praznuia la evrei si in toata lumea Anul Nou; acum a mers Domnul nostru Iisus Hristos in Nazaret, unde crescuse, si in zi de simbata a intrat in adunarea evreilor, cum era obiceiul la ei, sa se adune mai ales simbata in sinagoga si sa invete poporul din cartile proorocilor. Atunci, intrind Iisus in mijlocul dascalilor si sculindu-Se sa citeasca, I-au dat cartea proorocului Isaia pe care, deschizind-o, a aflat locul unde era scris: Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti saracilor, M-a trimis a vindeca pe cei zdrobiti la inima, a propovadui...
