Un credincios de calitate
Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta. i zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia cerurilor. Iar fiii Imparatiei vor []Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta. i zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia cerurilor. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor (Matei 8, 10-12).
In duminica a IV-a dupa Rusalii, s-a citit, in Biserica noastra Evanghelia vindecarii slugii sutasului. Domnul nostru Iisus Hristos a fost mirat de cateva ori de credinta pe care au aratat-o oamenii, in special acele persoane care nu faceau parte din poporul Sau, dar care dovedeau ca au o credinta aleasa si profunda. Un astfel de credincios este sutasul pomenit in aceasta Evanghelie.
Asadar, in legatura cu aceasta Evanghelie, se poate vorbi despre credinta, se poate vorbi despre rugaciune, despre smerenie si chiar despre dragoste. Dar as vrea sa va propun sa o privim, prin prisma curajului si a sinceritatii. Avem noi virtutile acestea?In spatele calculatorului, adesea, sub o identitate falsa, avem curaj sa spunem o multime de lucruri. Unele dintre ele pot fi chiar lucruri adevarate. i totusi aceasta nu se poate numi sinceritate. La o discutie, intre prieteni, avem sinceritatea sa spunem ceea ce credem, mai ales depre cei care lipsesc din grup. Dar, acesta nu se poate numi curaj.
Ne lipsesc cel mai adesea curajul si sinceritatea de a spune lucrurile pe nume si pe fata, fara ocolisuri si fara ascunzisuri. Pentru a fi cu adevarat sinceri, ne trebuie curaj. Pentru a face o fapta buna, ne trebuie adesea curaj. Pentru a iubi neconditionat si din toata inima, ne trebuie curaj. Pentru jertfa, pentru misiune, ne trebuie curaj. Pentru a ne abandona in mana iubitoare a lui Dumnezeu, ne trebuie curaj. Sa fim sinceri, in primul rand cu noi insine: ne lipseste curajul de a face voia lui Dumnezeu cu desavarsita sinceritate si pana la capat!Intr-o zi, am citit o stire despre o tanara, proaspat iesita de pe bancile facultatii, care si-a gasit un loc de munca intr-o banca si care, mai apoi, a luat regretabila hotarare de a-si pune capat vietii. Aparent, este o decizie de neinteles. Cum poate o persoana tanara, cu un loc de munca bun, cu viitorul in fata, cum poate sa puna in practica un asemenea plan?! i totusi se poate! tirea spunea ca tanara avea un superior care o teroriza, care o facea sa se simta fara valoare. Mai de neinteles decat intrebarea Cum se poate? este intrebarea Nu s-a gasit nimeni? . Nu s-a gasit nimeni care sa aiba curajul sa ii spuna aceluia ca nu face bine? Nu s-a gasit nimeni care sa o incurajeze, care sa ii spuna o vorba buna? Nu s-a gasit nimeni care sa ii duca mesajul Evangheliei: ca noi suntem pretuiti in ochii lui Dumnezeu? Dar noi? Daca noi am fi fost coleg sau colega cu ea, noi am fi avut curajul? De cate ori nu am ras si noi de un coleg mai nefericit, doar pentru ca toti radeau de el? i am ras doar pentru ca nici noi nu am avut curajul sa fim altfel?Sutasul din Evanghelie a avut dragoste pentru sluga sa, a avut credinta mare, a avut smerenie, dar a avut si curajul de a face binele. Da! A avut nevoie de curaj.1. Cand toata lumea trata pe robi ca pe niste unelte, cand ceilalti proprietari de sclavi ar fi spus: Daca moare, cumpar altul , sutasul a avut curajul sa fie altfel si a avut curajul sa-l iubeasca ca pe un semen de al sau, ca pe un casnic al casei sale.2. In vreme ce toti soldatii romani considerau pe iudei ca fiind inferiori, barbari, sutasul a avut curajul sa se plece si sa se roage de un Iudeu.3. Romanii erau oameni mandri. Aveau mandria unui popor superior. Se considerau...
In duminica a IV-a dupa Rusalii, s-a citit, in Biserica noastra Evanghelia vindecarii slugii sutasului. Domnul nostru Iisus Hristos a fost mirat de cateva ori de credinta pe care au aratat-o oamenii, in special acele persoane care nu faceau parte din poporul Sau, dar care dovedeau ca au o credinta aleasa si profunda. Un astfel de credincios este sutasul pomenit in aceasta Evanghelie.
Asadar, in legatura cu aceasta Evanghelie, se poate vorbi despre credinta, se poate vorbi despre rugaciune, despre smerenie si chiar despre dragoste. Dar as vrea sa va propun sa o privim, prin prisma curajului si a sinceritatii. Avem noi virtutile acestea?In spatele calculatorului, adesea, sub o identitate falsa, avem curaj sa spunem o multime de lucruri. Unele dintre ele pot fi chiar lucruri adevarate. i totusi aceasta nu se poate numi sinceritate. La o discutie, intre prieteni, avem sinceritatea sa spunem ceea ce credem, mai ales depre cei care lipsesc din grup. Dar, acesta nu se poate numi curaj.
Ne lipsesc cel mai adesea curajul si sinceritatea de a spune lucrurile pe nume si pe fata, fara ocolisuri si fara ascunzisuri. Pentru a fi cu adevarat sinceri, ne trebuie curaj. Pentru a face o fapta buna, ne trebuie adesea curaj. Pentru a iubi neconditionat si din toata inima, ne trebuie curaj. Pentru jertfa, pentru misiune, ne trebuie curaj. Pentru a ne abandona in mana iubitoare a lui Dumnezeu, ne trebuie curaj. Sa fim sinceri, in primul rand cu noi insine: ne lipseste curajul de a face voia lui Dumnezeu cu desavarsita sinceritate si pana la capat!Intr-o zi, am citit o stire despre o tanara, proaspat iesita de pe bancile facultatii, care si-a gasit un loc de munca intr-o banca si care, mai apoi, a luat regretabila hotarare de a-si pune capat vietii. Aparent, este o decizie de neinteles. Cum poate o persoana tanara, cu un loc de munca bun, cu viitorul in fata, cum poate sa puna in practica un asemenea plan?! i totusi se poate! tirea spunea ca tanara avea un superior care o teroriza, care o facea sa se simta fara valoare. Mai de neinteles decat intrebarea Cum se poate? este intrebarea Nu s-a gasit nimeni? . Nu s-a gasit nimeni care sa aiba curajul sa ii spuna aceluia ca nu face bine? Nu s-a gasit nimeni care sa o incurajeze, care sa ii spuna o vorba buna? Nu s-a gasit nimeni care sa ii duca mesajul Evangheliei: ca noi suntem pretuiti in ochii lui Dumnezeu? Dar noi? Daca noi am fi fost coleg sau colega cu ea, noi am fi avut curajul? De cate ori nu am ras si noi de un coleg mai nefericit, doar pentru ca toti radeau de el? i am ras doar pentru ca nici noi nu am avut curajul sa fim altfel?Sutasul din Evanghelie a avut dragoste pentru sluga sa, a avut credinta mare, a avut smerenie, dar a avut si curajul de a face binele. Da! A avut nevoie de curaj.1. Cand toata lumea trata pe robi ca pe niste unelte, cand ceilalti proprietari de sclavi ar fi spus: Daca moare, cumpar altul , sutasul a avut curajul sa fie altfel si a avut curajul sa-l iubeasca ca pe un semen de al sau, ca pe un casnic al casei sale.2. In vreme ce toti soldatii romani considerau pe iudei ca fiind inferiori, barbari, sutasul a avut curajul sa se plece si sa se roage de un Iudeu.3. Romanii erau oameni mandri. Aveau mandria unui popor superior. Se considerau...
