Domnul ne-a pus o tinta in calea noastra spre care ne-a indemnat sa alergam, ca sa nu ne ratacim pe drum. Sa alergam pentru premiul alergarii ceresti! Cand vom ajunge la inta, vom ajunge la premiul alergarii noastre ceresti. O sa va mai amintesc un cuvant care spune asa: Dumnezeu a randuit in Biserica apostoli, []Domnul ne-a pus o tinta in calea noastra spre care ne-a indemnat sa alergam, ca sa nu ne ratacim pe drum. Sa alergam pentru premiul alergarii ceresti! Cand vom ajunge la inta, vom ajunge la premiul alergarii noastre ceresti.

O sa va mai amintesc un cuvant care spune asa: Dumnezeu a randuit in Biserica apostoli, evanghelisti, pastori si invatatori, pentru desavarsirea sfintilor . Fratilor dragi, adunarile noastre sunt adunari deosebite de toate adunarile cate am intalnit pana azi. De ce? Pentru ca in adunarile noastre se desavarsesc sfintii. Sfant inseamna pus deoparte pentru Domnul. Domnul ne-a luat din lume si ne-a pus deoparte. Domnul ne-a luat din lume si ne-a scos din sat. Ne-a scos din cetate, ne-a scos din lume. i pentru ca ne-a scos din lume, Domnul Iisus vrea acum sa fim oameni noi, care sa nu mai traim ca lumea, lumeste. Noi numai atunci nu mai suntem in lume, daca nu mai traim ca lumea si daca nu mai iubim ca lumea.

In adunarile noastre se petrec lucruri mari: aici se desavarsesc sfintii, pentru ca aici se vesteste Evanghelia lui Dumnezeu. De ce a ales Domnul apostoli, evanghelisti, invatatori? De ce? Ca sa desavarseasca pe sfinti! Adica sa-i completeze pe sfinti cu Cuvantul lui Dumnezeu. De aceea zice Mantuitorul: As avea multe sa va spun, dar acum nu le puteti purta. Cand va veni Mangaietorul, El va va descoperi toate .

Deci in adunarile noastre se desavarsesc sufletele. In adunarile acestea se formeaza credinta. In adunarile acestea se desavarseste dragostea. In adunarile acestea avem ochii tinta spre inta catre care noi alergam. In adunarile noastre nu sunt proteze , mai ales frati lucratori proteze . In adunari, inta nu i acoperita.

Dar mai este ceva: cand se ridica o casa ori cand se tencuieste, se folosesc niste schele pe care trebuie sa se urce mesterii zidari. Schelele acestea se folosesc pana la o vreme, iar cand zidirea e gata, schelele se dau la foc, pentru ca, de fapt, se fac dintr-un material rau, slab Dar fiindca schelele nu fac parte comuna cu cladirea, desi sunt folositoare pentru o vreme scurta, ele apoi se arunca in focFratele meu si sora mea, baga si tu bine de seama ca nu cumva si tu sa fii numai o schela sa te crezi ca faci parte din Biserica lui Hristos, dar, pentru materialul rau din tine, sa vina o vreme trista cand vei fi aruncata la foc. Atunci din foc te vei mai putea gandi oare la frumusetea cladirii? Prea tarziuIn adunarile noastre nu sunt nici proteze si nici schele, nu sunt lucratori-pro teza sau lucratori-schele. Ci aici se pregatesc pietrele vii care vor fi cladite maine in cladirea Noului Ierusalim, a Ierusalimului Ceresc. Au fost mereu si sunt si oameni care sunt o povara pentru Lucrarea lui Dumnezeu. De cate ori nu vezi in adunari lucratori care sunt o povara pentru Lucrare! Am vazut cu durere in atatea randuri si cu durere putem constata cu totii ca mai sunt inca unii proteze , cu dragoste prefacuta, cu credinta prefacuta, cu nadejde prefacuta. Iar Apostolul Pavel il indemna pe Timotei, la alegerea prezbiterilor in Biserica: Sa fie sanatosi in credinta! Numai astfel de oameni vor putea fi prezbiteri, adica lucratori impreuna cu Dumnezeu: cei care au o credinta sanatoasa!Credinta sanatoasa! Sunt si credinte bolnave? Da, fratii mei, sunt! Sunt oameni cu credinte bolnave! Cu credinte false! Nu vedeti? Priviti!Imi spunea cineva odata: Copiii nostri au fost dusi si li s-au luat niste analize, li s-au facut niste injectii si apoi au fost rechemati iarasi la control. Daca li se rosea partea unde li s-a facut injectia, doctorii puteau constata daca au in corpul lor microbul T.

B.

C. Daca oamenii au puterea aceasta de a vedea pe madulare daca exista vreo boala sau nu si in Biserica Domnului lucrurile stau tot asa. Sa veghem, ca sa nu fie microbul pacatului strecurat in adunarile noastre, ca sa nu dea lastari de amaraciune. Lastari de amaraciune care intineaza tot corpul. Lastari de amaraciune care-l intineaza si pe altii! i spune Sfantul Apostol Pavel: Sa nu dea cumva lastari de amaraciune si multi sa fie intristati si intinati . Deci printr-un lastar de amaraciune, printr-un madular bolnav al Corpului lui Hristos, multi se intineaza. Multi cad si multi se pierd! Multi isi permit lucruri pe care Evanghelia nu le permite. Ei insa le fac linistitiCand Domnul Iisus a vorbit cu omul acesta care nu avea vedere clara, limpede, a pus din nou mainile peste el, spunandu-i: Uita-te tinta! i cand s-a uitat, a fost tamaduit si a vazut toate lucrurile deslusit. Sa ascultam cu atentie citatul acesta: Atunci Iisus l-a trimis acasa . Unde locuia orbul? Unde? In Betsaida! Domnul, dupa ce il vindeca, ii spune: Acum du-te acasa . Dar i-a mai zis urmatorul lucru, care ne poate pune in alta incurcatura. I-a zis: Sa nu intri in sat . Dar casa omului era in sat! Cum sa mearga acasa?Du-te acasa, dar sa nu intri in sat si nici sa nu spui cuiva din sat . Iata ca reiese adevarul acesta: ca sat, cetate, simbolizeaza lumea, pacatul. Du-te acasa, dar sa nu intri in sat . Du-te acasa, dar sa nu intri in lume. Du-te la casa ta, dar sa nu iubesti lumea si sa nu mai intri in lume dupa ce ai primit vindecarea din partea Domnului. Sa nu spui nimanui ce ti-a facut Domnul. Unde sa nu spuna nimanui? In cetate! i de ce sa nu spuna? Pentru ca Betsaida a fost o cetate despre care Domnul a spus: Vai de tine, Betsaida! Vai de tine, cetate! Nu cetatea era de vina, ci oamenii din cetate, doar ei si faptele lor reprezentau cetatea. Dar la cei din cetate, la cei din lume, sa nu le spuna. De multe ori se face o greseala: se vorbeste unde nu trebuie vorbit. Mantuitorul a spus un cuvant foarte important, in care zice asa: Tatal, Care M a trimis, M-a invatat ce sa vorbesc si cum sa spun . Deci nu e totuna sa stii ce sa vorbesti si cum sa spui sau sa vorbesti si tu numai sa fie vorbit, sa spui numai sa fie spus.

Notati-va citatul acesta, indeosebi fratii lucratori, si studiati-l. E un lucru de mare insemnatate sa stii totdeauna ce sa vorbesti si cand sa spui.

Deci, Domnul ii spune: Sa nu intri in sat, nici sa nu spui cuiva ce ti-a facut tie Dumnezeu . Fratii mei dragi, Domnul, dupa ce ne-a vindecat pe noi, nu ne-a mai dat voie sa intram in sat, adica in lume.

Nu mai iubiti nici lumea si nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea sau lucrurile din lume, dragostea Tatalui nu poate ramane in el. Domnul ne-a scos pe noi din lume, ne-a luat de mana si ne-a scos pe noi afara din lume si apoi ne-a vindecat afara din lume, afara din cetate. Acolo ne-a vindecat, acolo ne-a spalat ranile, acolo ne-a pus in pace, acolo ne-a lasat in libertate, ne-a dat slobozenia adevarata, care este de la El, primita de noi.

Eu v-as pune o intrebare, la care sa-si raspunda fiecare pentru el insusi: Iesit-am noi din lume sau inca mai traim in lume? Cercetati-va fiecare: avem o dragoste naturala sau o dragoste prefacuta? O dragoste prefacuta este o povara pentru Biserica lui Dumnezeu. De ce sa nu fie intreaga, curata si naturala? De ce sa nu fim curati la suflet? Cum ne-am simti noi sa fim proteze sau schele la Trupul lui Hristos, la Biserica Lui cea Vie? E-o povara pentru tine, e-o povara pentru Biserica!De ce sa nu fim oameni curati la suflet? De ce? Cat rau ne aduce noua a nu iesi inca din lume! A trai inca in pacate ascunse in lume! E-o povara nespus de mare pentru tine si pentru Biserica Domnului. Pentru ca acolo unde sunt pacate ascunse e impiedicata Lucrarea lui Dumnezeu. Acolo Duhul nu mai poate lucra. Acolo sunt suflete reci, acolo numarul credinciosilor scade mereu. Sufletele pleaca din adunare neintarite cu Cuvantul lui Dumnezeu, pleaca nemangaiate, pleaca aproape plangand din adunare, pleaca oamenii goi din adunare si ne miram data viitoare ca nu mai vin. In adunarile noastre, fratilor, sau in adunarile lui Dumnezeu sa le vestim asa ca sa inteleaga: nu este permis niciodata ca sa plece cineva jignit. Am gasit undeva, departe, departe, in celalalt colt al tarii dupa ce a fost o adunare de lacrimi, ca plangeau cu totii in hohote, un frate a spus: Frate, de trei ani de zile noi n-am mai avut asa adunare Plecau fratii jigniti, plecau fratii certati, plecau fratii suparati de asa de multa vreme Aceasta a fost pentru ei o adunare linistita, cu pace, in care Domnul a putut sa lucreze.

Mai trebuie lumina si pentru fratiile voastre. Ce trist este sa plece cineva cu ochii plansi din fata Domnului! Plangi intr-adevar in fata lui Dumnezeu, dar si plansul e de mai multe feluri:Plangi din dragoste pentru Dumnezeu. Mi-aduc aminte ca un frate de-al nostru spunea odata: Am castigat la loz in plic o masina si am plans o saptamana si nu stiam de ce plang. Nu mai puteam de plans. N-am plans de durere, am plans de bucurie In adunari se plange? Aici se plange de bucurie, de recunostinta ca Domnul Iisus a murit pentru noi, ne-a spalat, ne-a sfintit si ne-a primit si pe noi.

Apoi sunt lacrimi in care omul plange de durere. Fie ca a fost jignit si iese de la adunare si nu a putut sa-si vindece rana, fiindca nu a fost pastrat Domnul si El nu a ramas pana la sfarsit in mijlocul adunarii. Noi Il chemam pe Domnul si avem fagaduinta Lui: Oriunde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, acolo sunt si Eu . Dar daca noi n-avem o purtare cuviincioasa, Domnul pleaca de la noi si ne lasa singuri. Atunci rezultatul este ca sufletele scad, sunt reci si stau tot mai putin si fugitiv, ca Domnul nu mai este de fata, iar sufletele nu mai cresc. Unde Domnul nu este de fata, nu se poate inainta bine. Unde Domnul e de fata si adunarea si lucratorii stau in mana Domnului, si El lucreaza in toti. i atata vreme cat un lucrator nu este un sfesnic inaintea Domnului cum a vazut Ioan in Apocalipsa (capitolul 1) pe Fiul Omului cu o haina alba pana la picioare, incins cu un brau de aur si in mana cu sapte stele, plimbandu-Se prin mijlocul a sapte sfesnice cat stelele acestea nu sunt in mana Domnului, adunarile nu cresc; adunarile sunt tot mai reci, tot mai slabite, tot mai de neinchipuit. i scopul nostru este, fratii mei, tocmai acesta, ca din adunarile noastre sa facem focare de lumina. Sa vina fratii plini de dragoste, sa astepte cu dor noua intalnire, noua adunare, care se va fixa din nou, ca Domnul sa ne descopere din nou tainele Voii Sale. Aici trebuie sa contribuim cu totii in rugaciunile noastre. Sa nu fie rugaciune in care sa nu ne rugam pentru Lucrare, pentru binele duhovnicesc. Sa ne rugam pentru Lucrare, sa ne rugam pentru frati. Nu-i nevoie sa le pomenim numele, dar sa-L rugam pe Dumnezeu ca Duhul Sau sa fie pururea cu noi toti.

Eu m-am intrebat de multe ori: Doamne, oare din primele secole, din primele veacuri, pana la marturisire, cand s-a stabilit invatatura Bisericii noastre, cate descoperiri n-au fost prin marii dascali, care au ramas pana astazi Ma intreb de atatea ori: oare ce s-a intamplat ca, asa ca si in secolul al treilea, Biblia este tot in lanturi? Este raspandita credinta ca e pacat sa citesti in Biblie. Biblia nu este in popor! N-a avut Duhul Sfant sa mai descopere nimic, din secolul al III-lea pana azi? De ce am fost asa de straini de Cuvantul lui Dumnezeu? N-a mai avut sa ne descopere nimic? Ne-a descoperit totul? Dumnezeu este ca soarele, permanent daruieste lumina si caldura. Daca Soarele-Dumnezeu raspandeste continuu lumina si caldura, atunci cum am ramas noi asa de inapoiati fata de lucrarea lui Dumnezeu? Cum stam cu cercetarea fratilor? Ne doare de multe ori. Am cercetat atatia frati si atatea adunari am cautat cat am putut sa le ridicam, dar pe multe, dupa ani de zile, tot acolo le-am gasit. Stau in umbra, se inflacareaza putin in adunare, dar unde-i lasi, tot acolo ii gasesti. E la fel si in adunarile noastre? Numarul nu mai creste si mereu auzi plangand: Frate, vino si la noi, ca uite ce s-a intamplat iar Cat de mult ne doare lucrul acesta! Sunt atatea locuri unde ar trebuie sa se faca evanghelizare, sa se faca cunoscut Cuvantul lui Dumnezeu, ca vin atatea vesti triste: Frate, vino la noi, ca uite ce s-a intamplat Sfantul Apostol Pavel raspunde unor astfel de oameni: Voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti nevoie iarasi de lapte. Aveti nevoie de cineva care sa va invete cele dintai adevaruri incepatoare ale Evangheliei. Ce-ati uitat? Un copil se hraneste cu lapte! Omul mare se hraneste cu bucate tari. El cunoaste, fratii mei dragi. i cu durere spunem lucrul acesta, in atatea locuri am intampinat greutatile acestea. i e atata vreme trecuta! Sa stiti ca astfel de adunari impiedica si inaintarea Evangheliei in suflete. Stinge si duhul adunarii, si al fratilor nostri. Nu vedeti cata amaraciune? Fratii nostri dragi, unii mereu fug cu cate o veste trista la frati, sa le mai amarasca inima, ca nu-i destul de amarata Se grabesc sa duca o veste despre un frate, sa duca o veste rea despre o adunare, despre o familie i-apoi pana la sfarsit sa-i umple de amaraciune. De ce sa amaram inima fratilor nostri? Ne pare rau de ei? Dar de ce sa amaram inima Domnului cu astfel de stari? Sa stiti, fratii mei si surorilor: atata vreme cat se intampla astfel de stari intre noi, toti ne avem partea noastra de vina. Eu ma condamn pe mine totdeauna si sa nu ma lase Domnul ca sa nu ma condamn ori de cate ori aud de o cadere sau de o slabiciune din vreo adunare. Da, aici e si partea mea de vina; si eu sunt vinovat aici. N-am vegheat cat a trebuit! N-am staruit asupra Cuvantului. Fratii n-au fost hraniti cum trebuia. Fiecare, cei care aveti copii, va bucurati cand vedeti ca au pofta de mancare, cand se dezvolta, cand cresc va bucurati nespus de mult. Spunea un frate (vi l-am aratat la nunta) ca are saptesprezece copii si zicea: De cate ori, cand vin copiii de la scoala, n-am ce sa le pun de mancare N-am ce Copiii se uita pe masa nu-i nimica Se uita peste tot nu-i nimica. Se apuca de lectii si de multe ori cu lacrimi in ochi se apuca sa invete. Seara si inainte de culcare iar se uita copilasii pe masa Tot nimica nici un fel de mancare. Se duc si se culca. Cand am ceva de mancare, eu nu pot manca. Ma uit la ei cu cata dragoste mananca si eu ma satur de pofta cu care mananca ei. Asa-i parintele!Oare-n adunarile noastre, fratii nostri dragi, fratilor lucratori, nu trebuie sa fim ca niste parinti, sa ne bucuram de dorinta fratilor, de foamea fratilor, de pofta cu care ei asculta Cuvantul lui Dumnezeu? Am stat de vorba o data cu cineva si am zis asa: Fratilor lucratori, cand veniti la adunare, uitati-va peste adunare. Fiecare fata spune ceva. Priveste-l in fata pe fiecare si vezi ce-ti spune fata lui: ori intristare si amaraciune, ori bucurie Ori un zambet fericit, ori o stare de amaraciune Numai atunci poti sa ai liniste, cand vezi pe fata fiecaruia un zambet de bucurie, de multumire sufleteasca. Poti sa te pui la masa ca sa te hranesti cand stii ca copilul tau este flamand, e gol, e-n suferinta? Poti tu sa ai liniste?Cand veniti la adunare, fratilor lucratori, puneti mare pret pe aceste comori. Asa spune Domnul: Cine se atinge de unsii Mei se atinge de lumina ochilor Mei; ei sunt o comoara deosebita pentru Mine . Deci, fratilor dragi, o comoara deosebita a Lui, Dumnezeu a incredintat-o in mainile fratiilor voastre. V-a incredintat aceasta comoara aveti datoria s-o pastrati. titi ca tocmai comoara asta o cauta vrajmasul sa v-o fure? Cautati comoara aceasta cu scumpatate. Puneti-va pe inima cresterea duhovniceasca a fratilor.

Cat de mult v-ati bucurat cu totii cand ati vazut nunta aceasta minunata! Fratii lucratori se intreceau in cuvant. i mi-am cerut iertare, pentru ca au fost peste cicnizeci de frati lucratori si n-am putut, nu s-a putut sa se dea cuvantul la cativa stiu, m-a durut inima, ca si fratii au vrut sa vorbeasca dar am vrut intotdeauna si am rugat: Fratilor, intelegeti-ne Daca ne-am vazut asa de rar si cu toti fratii din toate colturile tarii, am fi vrut ca toti fratii sa ne vorbeasca; dar timpul era scurt ca sa poata ajunge cu totii la cuvant. De aceea, le-am cerut iertare, ca nu s-a putut si nu se poate Dar am vrut sa-i vedem pe cei ce nu i-am vazut niciodata. Din indepartata Moldova, de la Suceava si Galati. Cum sa nu dorim sa ascultam astfel de oameni, ca sa ne arate si ei cum se lucreaza in Moldova, in partile lor. Prin cuvintele lor, ei reprezinta Moldova, reprezinta Bucovina sau Nordul Ardealului. Am fi vrut ca in viata lor, in felul cum vorbesc ei, in purtarea lor, sa vedem felul cum lucreaza ei in ogorul Domnului. Ca si cand ne uitam la soare si ne dam seama de lumina si de caldura lui, tot asa ne uitam si la frati si-i simtim. Cum spuneam mai inainte: toate celelalte planete nu-si au lumina lor, ci o primesc de la soare. i fratii acestia, ei nu-si au intelepciunea lor, ci o primesc de la Hristos. Am vrea sa vedem cat straluceste Hristos in ei. Pentru ca nu cuvinte maiestrite trebuie intr-o adunare. Oricate cuvinte maiestrite s-ar spune intr-o adunare, daca nu e puterea lui Dumnezeu sa intareasca cuvantul, n-are rost predica noastra. E o predica placuta urechii, dar in inima n-are patrundere. Am auzit predici atat de frumoase, am vazut lacrimi multe, dar cuvantul nu rodea, pentru ca numai o predica ce vine de la inima aduce rod inimii.

Dragii mei frati lucratori, fie-va mila de sufletele din adunare. Fie-va mila de timpul care se scurgeUite, avem aici tineri care, ca maine, asteptam sa fie lucratori viitori Ce ar putea sa invete de la noi, cei batrani? Ce pilda le dam noi lor? Oare nu ne va condamna odata Dumnezeu ca n-am fost o pilda pentru cei din jurul nostru? Nu vom raspunde in fata lui Dumnezeu? i cum vom sta in casele noastre cand stim ca am lasat in urma noastra o Evanghelie rasturnata? N-am crescut copiii in frica si in temerea lui Dumnezeu. ineti cont ca tinerii nostri sunt foarte intelepti acum si ei pot sa vada Se vede pe fetele noastre Se vede pe purtarea noastra Se vede prin felul cum venim la adunare Ei citesc in noi ca intr-o carte! Atunci de ce sa lasam urme triste in viata lor? De ce sa nu avem noi o dragoste curata, o dragoste neprefacuta? Ce ne foloseste noua ca nu suntem curati? Ce am pierdut noi daca am venit in intregime si ne-am predat Domnului? Ce binecuvantare este din partea lui Dumnezeu intr-o adunare unde ne-am predat lui Dumnezeu si...