Un gând, o inimă…
PARINTELUI DUHOVNIC Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi. (I Tes. 5, 18) Va intampinam cu dragostea cu care ne-ati intampinat candva, descoperind atunci ca sunteti Duhovnicul dupa suflet, cel care aduce pacea si odihna inimilor noastre. Fericit este ucenicul care a intalnit pe indelung-cautatul parinte duhovnicesc, []PARINTELUI DUHOVNIC Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi. (I Tes. 5, 18)Va intampinam cu dragostea cu care ne-ati intampinat candva, descoperind atunci ca sunteti Duhovnicul dupa suflet, cel care aduce pacea si odihna inimilor noastre.
Fericit este ucenicul care a intalnit pe indelung-cautatul parinte duhovnicesc, cel caruia ii poate marturisi, fara teama, toata zdrobirea sufletului sau.
Ne bucuram ca existati, ca v-am aflat, ca ne sunteti Uneori ne este destul sa rostim, precum cei din pustie, Avvei: Ajunge ca va vedemMultumim! i aceasta, pentru ca ne-ati facut nadejdea vie. Ne-ati ridicat crucea, facand-o sa ne para mai usoara. Cand, garboviti sub povara pacatelor, ati curatat ulitele sufletelor noastre, fara sa ne osanditi, si ne-ati invatat sa alergam la Hristos, prin Care sa fim biruitori, oare am stiut sa va multumim?Pentru ca ne-ati rapit sufletele, tamaduindu-le, intorcandu-le la pocainta si ne-ati calauzit sa vietuim dupa voia Tatalui, in nemarginita bunatate va multumim!Pentru ca ati stiut sa ne invatati sa fim Prietenii Mirelui ceresc, ne intoarcem, cu recunostinta, rugand pe Dumnezeu sa va daruiasca pace si sanatate!Ca si cei cazuti intre talhari am fost (si poate vom mai fi!) si ne-ati tamaduit ranile cu delicatete si iscusinta...
Fericit este ucenicul care a intalnit pe indelung-cautatul parinte duhovnicesc, cel caruia ii poate marturisi, fara teama, toata zdrobirea sufletului sau.
Ne bucuram ca existati, ca v-am aflat, ca ne sunteti Uneori ne este destul sa rostim, precum cei din pustie, Avvei: Ajunge ca va vedemMultumim! i aceasta, pentru ca ne-ati facut nadejdea vie. Ne-ati ridicat crucea, facand-o sa ne para mai usoara. Cand, garboviti sub povara pacatelor, ati curatat ulitele sufletelor noastre, fara sa ne osanditi, si ne-ati invatat sa alergam la Hristos, prin Care sa fim biruitori, oare am stiut sa va multumim?Pentru ca ne-ati rapit sufletele, tamaduindu-le, intorcandu-le la pocainta si ne-ati calauzit sa vietuim dupa voia Tatalui, in nemarginita bunatate va multumim!Pentru ca ati stiut sa ne invatati sa fim Prietenii Mirelui ceresc, ne intoarcem, cu recunostinta, rugand pe Dumnezeu sa va daruiasca pace si sanatate!Ca si cei cazuti intre talhari am fost (si poate vom mai fi!) si ne-ati tamaduit ranile cu delicatete si iscusinta...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului