Constiinta ortodoxa este paradoxala; pe de o parte, spunem pentru ceea ce am vazut si cunoastem: Slava ie, Celui ce ne-ai aratat noua lumina , iar, pe de alta parte, spunem pentru ceea ce inca nu am vazut: Fiind orbit la ochii sufletului, vin la Tine, Hristoase . Mai precis: si laptareasa care isi argumenteaza nasterea din []Constiinta ortodoxa este paradoxala; pe de o parte, spunem pentru ceea ce am vazut si cunoastem: Slava ie, Celui ce ne-ai aratat noua lumina , iar, pe de alta parte, spunem pentru ceea ce inca nu am vazut: Fiind orbit la ochii sufletului, vin la Tine, Hristoase . Mai precis: si laptareasa care isi argumenteaza nasterea din nou si saltul spre lumina prin aceea ca nu mai pune apa in lapte, este vrednica de admiratie. Insa pentru ca minunea cea mare care s-a petrecut in viata ei sa nu fie jefuita de hoti , neaparat va spune: Ce lucru neobisnuit fac eu? i necredinciosii sunt deseori cinstiti. Eu nu mai pun apa in lapte, dar Sfantul Filaret, fiind ranit de mila evanghelica, a dat saracilor si laptele si vaca si vitelul! La iesirea lui Hristos in lume, poporul care era in intuneric a vazut lumina mare , dar lumina de care s-au impartasit ucenicii pe Tabor a fost una mult mai mare decat cea pe care a vazut-o poporul. Iar pe Tabor nu au fost nici macar toti ucenicii, ci numai Petru, Iacov si Ioan.

Cat de firava ar fi lumina lui Hristos pe care o primesti, esti miscat la recunostinta. De la aceasta stare de recunostinta si pana la a vorbi despre lumina din parere de sine si din imaginatie, ca si cum ai fi ajuns si tu pe Tabor, nu este decat un pas. Din pacate, observam ca acest pas omul il face foarte repede. Iata imperativul: sa nu pierdem simtul masurii! Nici in ceea ce priveste intensitatea luminii pe care o primim, nici in ceea ce priveste numarul ucenicilor care au fost pe Tabor!!! Nu numai in Evanghelie, ci si in viata...