S-a întâmplat în 10 septembrie 1872
S-a intamplat in 10 septembrie 1872: A murit Avram Iancu, conducator al Revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania; in fruntea cetelor de moti (pe care le-a organizat intr-o adevarata armata populara si care l-au numit Craisorul muntilor), a aparat regiunea Apusenilor ( ara motilor) impotriva atacurilor armatelor nemesesti maghiare, pe care le-a infrant in cateva batalii []The post S-a intamplat in 10 septembrie 1872 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 10 septembrie 1872 was first posted on septembrie 10, 2020 at 5:34 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 10 septembrie 1872: A murit Avram Iancu, conducator al Revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania; in fruntea cetelor de moti (pe care le-a organizat intr-o adevarata armata populara si care l-au numit Craisorul muntilor), a aparat regiunea Apusenilor ( ara motilor) impotriva atacurilor armatelor nemesesti maghiare, pe care le-a infrant in cateva batalii (n. 1824). A fost ingropat pe 13 septembrie 1872 la ebea, jud. Hunedoara, langa Gorunul lui Horea . Avram Iancu s-a nascut in ara Motilor, in satul Vidra de Sus, actualmente denumita Avram Iancu, judetul Alba. Cel dintai despre care se mai pomeneste din familia lui Avram Iancu este bunicul sau, Gheorghe Iancu, care ar fi fost preot ortodox si ar fi luat parte la rascoala lui Horea din anul 1784. Unele surse afirma ca Gheorghe Iancu ar fi fost ruda cu Horea. Bunicul sau a trecut la cele vesnice probabil inainte de anul 1812.
Gheorghe Iancu a avut sapte copii, pe Santioana, Maria, Zamfira, Ana, Alisandru, Avram si Ioan. Alisandru Iancu va fi tatal legendarului erou Avram Iancu. Alisandru s-a nascut in anul 1787, s-a casatorit cu Maria Gligor si va mosteni casa batraneasca a familiei. Alisandru Iancu era iobag, la fel ca si toti strabunii sai, insa fiind la fel de bun gospodar ca si acestia, ajunge sa fie padurar , fiind astfel un fel de om al stapanirii pentru ca datorita atributiilor sale venea in contact cu autoritatile vremii. Alisandru Iancu va avea doi copii, pe Ioan si pe Avram.
Primul copil, Ioan, s-a nascut in anul 1822 si va ajunge preot ortodox. Avram Iancu, viitorul erou national, s-a nascut in anul 1824. Data la care s-a nascut Avram nu a ramas mentionata exact, dar dupa marturisirile eroului el s-ar fi nascut la vremea cireselor . inand cont ca in munti ciresele se coc mai tarziu datorita climei mai aspre, e posibil ca el sa se fi nascut in luna iulie sau august.
Avram Iancu nu a fost casatorit niciodata si nu a avut urmasi directi. Unele surse de informare spun ca al ar fi avut in tinerete, in timpul revolutiei pasoptiste, cateva legaturi amoroase (dintre care cel putin una cu o unguroaica), insa nici una nu este bazata pe dovezi. Toate acestea sunt speculatii, facute de diversi autori din varii motive.
Despre copilaria lui Avram Iancu s-au pastrat foarte putine informatii. Amintirile ramase in constiinta motilor sai il arata insa ca pe un copil vioi si vesel, plin de spirit, dar cu caracterul si temperamentul singular al motilor, ganditor si scurt la vorba, cu inima nobila si sincera. A indragit de mic muzica si cantatul si stia sa cante frumos din gura, din frunza, tulnic, fluier, violina si flaut. Avram Iancu va incepe scoala in sat. Dascal i-a fost Mihai Gombos, iar scoala era la marginea crangului Tarsa. Dupa ce a invatat o vreme in Vidra de Sus, Avramut a fost trimis de parinti la scoala primara din satul Neagra, unde a invatat foarte bine.
Mai departe, Avram va urma cursurile scolii din Campeni, unde dascal ii va fi Mihai Ioanette. Va absolvi scoala din Campeni la varsta de 13 ani.
In anul 1837 este dat de parinti la gimnaziul din Zlatna. Gimnaziul din Zlatna era scoala maghiara, dar neexistand scoli romanesti, Avram Iancu trebuie sa o urmeze pe aceasta, ca fiind singura existenta in zona. Profesorii de aici sunt cu totii preoti romano-catolici, limba de predare e cea latina, iar Iancu se va trezi cu religia sa ortodoxa modificata in matricola ca fiind greco-catolica. In anii urmatori va fi din nou trecut in scripte cu religie ortodoxa. Avram Iancu trece cu succes examenele gimnaziului. Pe timpul studiilor la scoala din Zlatna, Avram Iancu va da dovada de sarguinta exceptionala (praestans), iar la toate cele patru materii predate va obtine nota cea mai mare (eminens).
Timp de patru ani Avram se va mentine printre primii elevi ai scolii, cu exceptia anul trei, cand va arata un usor regres, recuperat cu succes in anul urmator. Profesorii sai ii apreciaza ravna, dar si calitatile intelectuale. Pe timpul sederii la Zlatna, tanarul Iancu a locuit la un oarecare functionar la oficiul minier, pe nume Wilhelm. Ca profesori i-a avut pe Iozephus Stanken (anul scolar 1837-1838), Gregorius Iakabus (1838-1839) si Ludovicus Kov cs (1839-1840 si 1840-1841). Gimnaziul din Zlatna Iancu il absolva la varsta de 17 ani, cu rezultate foarte bune. La terminarea gimnaziului el este descris ca fiind un adolescent bine facut, destul de inalt, cu bucle blonde si ochii de culoare deschisa. Avram Iancu este inscris apoi, in anul 1841, in clasa superioara de umanitati la Liceul Piaristilor din Cluj. Tot aici va absolvi si cele doua clase de filozofie. Din certificatele cursului de filozofie reiese ca tanarul mot s-a mentinut printre studentii buni la invatatura. In primul an el se dovedeste mai bun la matematica decat la filozofie, iar in al doilea an se arata a fi la fel de bun la fizica, ca si la istoria universala. Religia o invata din nou cu preoti catolici, scoala fiind sub tutela acestora. Dascalii liceului piarist sunt pedagogi eminenti, unii foarte eruditi.
Dupa terminarea liceului, Avram va absolvi Facultatea de Drept din Cluj, in anul 1846. Accesul persoanelor de origine umila la functii mai inalte din birourile administratiei fiscale era cu desavarsire inchis, chiar daca reuseau sa urmeze cursurile scolilor potrivite pentru astfel de functii. Iancu merge la Sibiu pentru a se angaja intr-o functie administrativa si se inscrie practicant la tezaurariatul tarii. Se va convinge rapid ca nu este bine privit intr-un mediu in care romanii nu erau acceptati, astfel ca in scurt timp, de doar cateva saptamani, va trebui sa renunte la planurile sale de a deveni slujbas al statului in acest domeniu. Va putea sa se angajeze doar ca si cancelist la Tabla regeasca de la Targu Mures, pentru ca era doar fiul unui roman. Aici el isi va regasi o buna parte dintre colegii pe care i-a avut la Cluj, dar si pe altii care absolvisera cu cativa ani mai repede aceeasi scoala. Unii dintre ei ii vor fi alaturi in luptele din timpul revolutiei de la 1848-1849. Din Muntii Apuseni ii regaseste la Targu Mures pe Vasile Fodor, Amos Tordasianu, Iosif ulutiu si Dionisie Tobias; dintre juristii brasoveni pe Ioan Secarianu, Vasile Lacea, Constantin Ioan si Nicolae Gaetan; din zona Sibiului sunt Ioan Aldulescu, Iacob Bologa, Ilie Macelariu, Ioan Pinciu, Petre Rosca, Ioan Balomiri; din Campie, de pe Mures si din nordul Transilvaniei vin Ladislau Basil Pop, Alexandru Papiu-Ilarian, Ioan Margineanu, Ioan Cergedi, Nicolae Pop Bota, Samuil Porutiu, Ioan Oros Rusu, Florian Micas, Petru Popoviciu, Vasile Vespremianu, Ladislau Buteanu, Ioan Suciu, Nicolae Barlea, Mihai Bohatiel si altii. In total 34 cancelisti romani din doua sute, cati isi desfasurau activitatea in oras. In luna martie 1848, sosesc in Transilvania vestile despre revolutia din Ungaria. Tinerii maghiari din Targu Mures, unde se afla si Avram Iancu si colegii sa, organizeaza o manifestatie patriotica, pentru a serba proclamarea libertatii.
Cancelistii romani sunt si ei invitati la sarbatoarea maghiarilor, la care vor participa si ei. Se redacteaza de catre maghiari un memoriu, adresat imparatului austriac, prin care se cereau libertati pentru natiunea maghiara din Transilvania. Noua cancelisti romani, printre care si Avram Iancu, semneaza si ei acest memoriu, in acel moment ei crezand ca libertatea maghiarilor va insemna libertate si pentru romani. In scurt timp ei se vor convinge ca nu e asa, revolutionarii maghiari dorind libertatea numai pentru natiunea lor si unirea Ardealului cu Ungaria. Cancelistii romani se vor delimita de memoriul pe care l-au semnat impreuna cu maghiarii, afirmand dorinta ca si natiunea romana sa beneficieze de libertati egale cu ale maghiarilor din Transilvania.
La 26 martie 1848, in casa lui Avram Iancu din Targu Mures, va avea loc o discutie a tinerilor romani cu Nicolae Barle, care tocmai sosise de la Blaj si aducea informatii despre discutiile purtate acolo, in legatura cu drepturile pe care le cere natiunea romana. Ca urmare, tineretul roman propune o noua intalnire la Blaj, in duminica Tomii. Avram Iancu, insotit de Alexandru Papiu-Ilarian, Samuil Porutiu si Florian Micas, pornesc spre Blaj, unde ajung la 1 aprilie, si participa la imediat la o consfatuire politica. De aici, Iancu pleaca in munti, unde ajunge la 6 aprilie 1848. In aceasta zi el se afla deja la Campeni, judetul Alba, iar in zilele urmatoare participa la intrunirile convocate de cei doi fruntasi ai motilor, preotul Simion Balint si avocatul Ioan Buteanu. Se convoaca adunari ale poporului la Abrud, Campeni si Bistra, dezbatandu-se punctele programatice care urmau sa fie cuprinse intr-un memoriu adresat guvernului. Iancu a adus acestor adunari informatiile discutate la intrunirea politica de la Blaj, la care participase cu cateva zile inainte. Dupa aceste intruniri, Iancu porneste impreuna cu popa Balint prin satele situate mai sus de Campeni, pentru a informa populatia si a o convinge de necesitatea actiunii politice. Iancu va intampina insa rezistenta din partea oamenilor de aici, pentru ca tatal sau fiind angajat al stapanirii, locuitorii se temeau de o provocare. Cu sprijinul preotului Balint, si al propriului talent oratoric, Iancu va obtine in curand sustinerea populatiei din munti, care ii acorda incredere totala. Din acest moment, datorita influentei pe care si-o castiga asupra populatiei din munti, Avram Iancu intra in atentia autoritatilor, fiind considerat un agitator periculos. Pentru a-l scoate din mijlocul oamenilor pe care ii influenta, autoritatile, cu sprijinul presedintelui Curtii de apel, il invita pe Avram Iancu la Targu Mures, cu intentia secreta de a-l aresta. Iancu a plecat imediat la Targu Mures, insa nu a fost arestat, intorcandu-se foarte repede in munti. Prietenul sau, Florian Micas, va fi arestat insa doar cateva zile mai tarziu.
Aceasta calatorie rapida la Targu Mures l-a pus la curent pe Iancu cu noile evolutii ale situatiei politice, pentru ca la intoarcerea in munti a facut un scurt popas la Blaj, unde a stat de vorba cu fruntasii romanilor. Dupa aceasta noua intalnire de la Blaj, cererile fruntasilor romani din munti vor fi din ce in ce mai vehemente, cerand stergerea de indata a iobagiei, reprezentarea romanilor in dieta tarii, proportional cu numarul lor, si recunoasterea natiunii romane ca natiune politica, printr-o adunare nationala. Urmatoarea adunare nationala romaneasca de la Blaj, programata sa aiba loc la 30 aprilie, a fost oprita de guvernatorul Transilvaniei, contele Teleki. Acesta ceruse episcopului roman sa lase numai pe cativa clerici romani sa se intalneasca, conducatorii laici ai romanilor urmand sa se intruneasca alta data. In acelasi timp, episcopului roman Lemeny i se cerea sa plece in munti, pentru a-i calma pe moti si a-i opri sa se mai intruneasca in numar mare.
Sfatul tineretului roman, avand in frunte pe Iancu si pe Papiu-Ilarian, decide sa nu tina cont de interdictia contelui Teleki, iar adunarea de la Blaj sa aiba loc asa cum a fost planificata initial, pe data de 30 aprilie 1848. Adunarea de la Blaj din Duminica Tomii, din 30 aprilie 1848, a avut loc intr-o atmosfera incarcata, pentru ca guvernul luase toate masurile posibile de a impiedica pe romani sa participe la aceasta intrunire. Episcopul Lemeny interzisese clerului sa ia parte la adunare. Cu toate piedicile puse de guvern, mari mase de tarani participa la aceasta adunare. Avram Iancu, insotit de Ioan Buteanu si de cca 2.000 moti, soseste la adunare in jurul orei zece dimineata. Cu toate ca aceasta adunare fusese interzisa de autoritati, fruntasii romanilor incep sa formuleze revendicarile romanesti, cerand desfiintarea iobagiei, eliberarea lui Florian Micas, arestat pe motive politice la Cluj, si anunta ca prezenta comisarilor guvernului si a armatei nu ii intimideaza si ca sunt hotarati sa isi castige drepturile solicitate. Consfatuirea a fost prezidata de Simion Barnutiu, care sosise la Blaj in dupa amiaza zilei de 30 aprilie. Reprezentantii guvernului, care doreau sa ia cuvantul pentru a citi ordinul de dizolvare al adunarii, nu au mai putut lua cuvantul, mai mult, au fost nevoiti sa elibereze lui Iancu, Buteanu si Papiu-Ilarian certificate de buna purtare, pentru ca intrunirea a decurs civilizat si fara violente.
La 1 mai 1848, motii pleaca spre casa impreuna cu Iancu. Ajuns in muntii sai, Iancu, impreuna cu Clemente Aiudeanu, incepe pregatirile pentru urmatoarea adunare de la Blaj, care va avea loc la 3/15 mai 1848. Cei doi vor strabate neincetat satele motilor, organizandu-i si convingandu-i sa participe la urmatoarea adunare nationala romaneasca.
Dupa intoarcerea de la adunarea din Duminica Tomii de la Blaj, motii refuza sa mai lucreze ca si iobagi. De asemenea, refuza sa mai plateasca taxele urbariale. Din cauza acestei stari de spirit ingrijoratoare pentru autoritati, spanul L z r merge personal in munti pentru a se informa asupra situatiei. La 5 mai 1848 el incearca sa le vorbeasca fara succes motilor din Vidra de Sus, indemnandu-i sa continue lucrul, dar nu este ascultat. Va intocmi un raport pe care il va inainta superiorilor sai, iar acestia, ingrijorati de tulburarile raportate printre moti, vor cere guvernului masuri drastice, inclusiv paza inarmata si arme, pentru a impiedica pe moti sa participe la urmatoarea adunare nationala de la Blaj. Avram Iancu castigase o atat de mare influenta intre moti, incat la un moment dat poate sa ii spuna unui reprezentant al autoritatilor ca nici opt regimente nu ar fi in stare sa tina randuiala intre iobagii din domeniul de sus ca el singur Inca inainte de adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, in Muntii Apuseni se va institui starea de asediu. Cu toate acestea, Avram Iancu si toti fruntasii romani din munti, insotiti de cca 6.000-10.000 moti, organizati militareste, vor porni spre Blaj pentru a participa la adunarea nationala.
La 3/15 mai 1848, sosirea lui Iancu, in fruntea miilor de moti disciplinati militareste, va produce un mare entuziasm. Adunarea a fost prezidata de episcopul ortodox Andrei aguna si de cel greco-catolic Ioan Lemeni. Zecile de mii de tarani adunati pe Campia Libertatii de la Blaj vor asculta cu insufletire cuvantarile fruntasilor romani, ardeleni sau de peste munti, printre care s-au numarat Simion Barnutiu, Avram Iancu, Ioan Buteanu, Alecu Russo si altii. Alexandru Ioan Cuza, viitorul domnitor al Principatelor Unite, a fost si el prezent la Marea Adunare Nationala de la Blaj din 3/15 mai 1848. In urma discutiilor, s-a redactat o adresa catre guvern prin care se cerea din nou eliberarea lui Florian Micas, dar si un memoriu prin care se solicitau drepturi pentru natiunea romana din Transilvania. Memoriul a fost expediat imediat prin doua delegatii desemnate de adunarea nationala, o delegatie ducand o copie a memoriului la Viena, pentru a-l prezenta imparatului austriac, iar cealalta delegatie ducand revendicarile romanilor la dieta de la Cluj, pentru ca aceasta sa dezbata cererile poporului roman, formulate pe Campia Libertatii.
Delegatia trimisa la dieta din Cluj se va intoarce curand cu un rezultat dezamagitor. La 29 mai 1848, dieta din Cluj, alcatuita majoritar din nobili de origine maghiara, a decretat unirea Trasilvaniei cu Ungaria, fara a lua macar in seama memoriul inaintat de romani. Nici o alta interventie ulterioara, facuta de diversi fruntasi romani, nu va reusi sa schimbe atitudinea autoritatilor, maghiare de aceasta data. Guvernul de la Cluj decreteaza in aceste conditii dizolvarea comitetului national roman de la Sibiu, amenintand cu aspre pedepse pe cei care ar indrazni sa se mai intruneasca de acum incolo. In aceste zile va avea loc masacrul de la Mihalt, cand trupele de graniceri secui deschid focul asupra iobagilor romani, care ocupasera cu forta o bucata din mosia nobilului local. A fost momentul in care Avram Iancu decide sa plece din nou in muntii sai si sa adune motii, pentru a razbuna victimele romane de la Mihalt. Cu greu reusesc Simion Barnutiu si George Baritiu sa il convinga pe Iancu sa nu ia aceasta masura. Iancu renunta oftand Daca este asa, ascult de domnia-voastra, dar sa tie minte secuii! .
Poate ca George Baritiu a crezut ca a reusit sa il potoleasca pe Avram Iancu, dar acesta din urma pleaca la 5 iunie 1848 din Sibiu, hotarat sa organizeze o rezistenta armata in munti. La 6 iunie, Avram Iancu vorbeste populatiei din Bucium Cerbu, impotrivindu-se unirii Ardealului cu Ungaria si aratand cele petrecute la Mihalt. Motii stiau deja de masacrul de la Mihalt, atmosfera fiind tensionata in urma acestui eveniment nefericit. Alte zvonuri referitoare la abuzurile soldatilor secui au facut ca sangele sa fiarba in vinele motilor, agitandu-i puternic. In 7 iunie, Avram Iancu adreseaza unor diversi reprezentanti ai autoritatilor apeluri de a nu permite militarilor secui sa se apropie de zona montana, pentru a nu provoca si mai mult pe motii deja foarte agitati. Tot pe 7 iunie, Iancu este denuntat autoritatilor ca tradator de tara (maghiara) de catre protopopii romani Ioan Moga, Ioan Panovici si Petru Badila, precum si de catre Paul Dunca si Nicolae Avram Penciu. Cu acestia Avram Iancu avusese cu putin timp inainte o altercatie dura, la Sibiu, ei fiind membri ai comitetul national roman, dar care doreau unirea Transilvaniei cu Ungaria. Opunandu-se lor, Iancu isi atrasese ura din partea acestora. In primele zile din luna iunie 1848, in prezenta reprezentantilor autoritatilor maghiare aflate in munti pentru a cerceta starea de spirit a motilor, intr-o zi de targ, la Campeni, Avram Iancu ii indeamna pe motii aflati acolo in numar neobisnuit de mare, sa se inarmeze pentru a se putea apara la nevoie, dar sa nu ameninte nimeni si sa nu se rascoale. Inarmarea poporului o indeamna pentru ca toate popoarele din Europa se inarmeaza pentru a-si castiga libertatea.
Din aceasta zi, Avram Iancu va fi singura persoana de care vor asculta motii cu toata increderea. O convocare a cetelor inarmate de moti a fost stabilita de Iancu pentru data de 17 iunie, la Campeni. Adunarea a avut loc, dar oamenii au venit neinarmati. Pe 18 iunie s-a publicat de catre guvernul maghiar desfiintarea iobagiei, iar o comisie a acestuia s-a deplasat la Campeni pentru a se convinge de starea de spirit a motilor. Iancu a multumit comisiei guvernamentale in numele taranilor romani, dar a declarat in plus ca toate proprietatile camerei regale, aflate in acel domeniu, sunt proprietatea motilor, care le-au stapanit dintotdeauna, si ca ei vor cauta dreptatea in justitie. In 19 iunie se raspandeste in ara Motilor zvonul ca pe drumul dinspre Albac inainteaza secui inarmati, astfel ca Avram Iancu porunceste ca motii sa se inarmeze, pentru a se apara. A doua zi Iancu ordona concentrarea combatantilor si pe 21 iunie porneste spre Campeni cu motii sai inarmati. Pe drum, zvonurile neconfirmandu-se, cetele se opresc. Manevra de inarmare si de mars a fost un bun exercitiu militar pentru militiile romanesti si a dat incredere in fortele proprii viitorilor combatanti. A fost de fapt un exercitiu masiv de mobilizare a combatantilor romani. La 23 iunie 1848 se aflau in munti 200 soldati imperiali si 300 de secui, care sprijineau desfasurarea Anchetei Kozma. Fruntasii romani sunt convocati in fata unei comisii, dar cand se prezinta de buna voie in fata ei, sunt arestati. Sunt astfel intemnitati Teodor Teoc, Ioan Dandea, Ioan Corches, Ioan Patitia si altii. Nicolae Corches a reusit sa fuga, iar Avram Iancu a refuzat sa se prezinte.
La mijlocul lunii august 1848 Iancu e silit sa se ascunda in padurea de fag din zona Vidrei de Sus, pentru a scapa de poterele trimise sa il aresteze. Chiar daca a stat ascuns in munti, activitatea sa revolutionara nu s-a oprit, el purtand corespondenta cu fruntasii romani si comunicand cu masele de oameni, chiar pana la distante mai mari, in Zarand. In septembrie 1848 are loc o noua adunare nationala la Blaj. Axente Sever a profitat de tulburarea produsa de multimea de romani din zona Sibiului, care la finele lunii august a eliberat detinutii politici romani. Pe acest fond, el a strans o trupa de 500 tineri, i-a inarmat si a pornit spre Blaj. Trupa a sporit pe drum cu multi alti recruti, astfel ca trupa initiala de 500 oameni soseste la Blaj pe data de 14 septembrie cu un efectiv de 2.000 combatanti. In termen de opt zile la Blaj s-au adunat 60.000 romani pe Campia Libertatii, pentru a treia adunare nationala. In dimineata de 21 septembrie ajunge la Blaj si Avram Iancu, in fruntea a 6.000 moti inarmati. Comisarul maghiar Vay a incercat sa mituiasca pe Ion Buteanu, Axente Sever si Iovian Brad pentru a imprastia pe romani. A fost tratat cu un refuz ferm de catre acestia. Comisarul a ramas impresionat, dupa cum singur relateaza, pana la adanci batraneti de privirea amenintatoare a lui Avram Iancu, care s-a pronuntat la aceasta adunare nationala in favoarea apararii cu orice pret a pretentiilor romanesti. A treia adunare nationala de la Blaj a confirmat cererile formulate de romani la adunarea din 3-5 mai 1848, tinuta tot la Blaj, cerand in plus formarea unei garzi nationale romanesti inarmate, similara cu...
S-a intamplat in 10 septembrie 1872 was first posted on septembrie 10, 2020 at 5:34 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 10 septembrie 1872: A murit Avram Iancu, conducator al Revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania; in fruntea cetelor de moti (pe care le-a organizat intr-o adevarata armata populara si care l-au numit Craisorul muntilor), a aparat regiunea Apusenilor ( ara motilor) impotriva atacurilor armatelor nemesesti maghiare, pe care le-a infrant in cateva batalii (n. 1824). A fost ingropat pe 13 septembrie 1872 la ebea, jud. Hunedoara, langa Gorunul lui Horea . Avram Iancu s-a nascut in ara Motilor, in satul Vidra de Sus, actualmente denumita Avram Iancu, judetul Alba. Cel dintai despre care se mai pomeneste din familia lui Avram Iancu este bunicul sau, Gheorghe Iancu, care ar fi fost preot ortodox si ar fi luat parte la rascoala lui Horea din anul 1784. Unele surse afirma ca Gheorghe Iancu ar fi fost ruda cu Horea. Bunicul sau a trecut la cele vesnice probabil inainte de anul 1812.
Gheorghe Iancu a avut sapte copii, pe Santioana, Maria, Zamfira, Ana, Alisandru, Avram si Ioan. Alisandru Iancu va fi tatal legendarului erou Avram Iancu. Alisandru s-a nascut in anul 1787, s-a casatorit cu Maria Gligor si va mosteni casa batraneasca a familiei. Alisandru Iancu era iobag, la fel ca si toti strabunii sai, insa fiind la fel de bun gospodar ca si acestia, ajunge sa fie padurar , fiind astfel un fel de om al stapanirii pentru ca datorita atributiilor sale venea in contact cu autoritatile vremii. Alisandru Iancu va avea doi copii, pe Ioan si pe Avram.
Primul copil, Ioan, s-a nascut in anul 1822 si va ajunge preot ortodox. Avram Iancu, viitorul erou national, s-a nascut in anul 1824. Data la care s-a nascut Avram nu a ramas mentionata exact, dar dupa marturisirile eroului el s-ar fi nascut la vremea cireselor . inand cont ca in munti ciresele se coc mai tarziu datorita climei mai aspre, e posibil ca el sa se fi nascut in luna iulie sau august.
Avram Iancu nu a fost casatorit niciodata si nu a avut urmasi directi. Unele surse de informare spun ca al ar fi avut in tinerete, in timpul revolutiei pasoptiste, cateva legaturi amoroase (dintre care cel putin una cu o unguroaica), insa nici una nu este bazata pe dovezi. Toate acestea sunt speculatii, facute de diversi autori din varii motive.
Despre copilaria lui Avram Iancu s-au pastrat foarte putine informatii. Amintirile ramase in constiinta motilor sai il arata insa ca pe un copil vioi si vesel, plin de spirit, dar cu caracterul si temperamentul singular al motilor, ganditor si scurt la vorba, cu inima nobila si sincera. A indragit de mic muzica si cantatul si stia sa cante frumos din gura, din frunza, tulnic, fluier, violina si flaut. Avram Iancu va incepe scoala in sat. Dascal i-a fost Mihai Gombos, iar scoala era la marginea crangului Tarsa. Dupa ce a invatat o vreme in Vidra de Sus, Avramut a fost trimis de parinti la scoala primara din satul Neagra, unde a invatat foarte bine.
Mai departe, Avram va urma cursurile scolii din Campeni, unde dascal ii va fi Mihai Ioanette. Va absolvi scoala din Campeni la varsta de 13 ani.
In anul 1837 este dat de parinti la gimnaziul din Zlatna. Gimnaziul din Zlatna era scoala maghiara, dar neexistand scoli romanesti, Avram Iancu trebuie sa o urmeze pe aceasta, ca fiind singura existenta in zona. Profesorii de aici sunt cu totii preoti romano-catolici, limba de predare e cea latina, iar Iancu se va trezi cu religia sa ortodoxa modificata in matricola ca fiind greco-catolica. In anii urmatori va fi din nou trecut in scripte cu religie ortodoxa. Avram Iancu trece cu succes examenele gimnaziului. Pe timpul studiilor la scoala din Zlatna, Avram Iancu va da dovada de sarguinta exceptionala (praestans), iar la toate cele patru materii predate va obtine nota cea mai mare (eminens).
Timp de patru ani Avram se va mentine printre primii elevi ai scolii, cu exceptia anul trei, cand va arata un usor regres, recuperat cu succes in anul urmator. Profesorii sai ii apreciaza ravna, dar si calitatile intelectuale. Pe timpul sederii la Zlatna, tanarul Iancu a locuit la un oarecare functionar la oficiul minier, pe nume Wilhelm. Ca profesori i-a avut pe Iozephus Stanken (anul scolar 1837-1838), Gregorius Iakabus (1838-1839) si Ludovicus Kov cs (1839-1840 si 1840-1841). Gimnaziul din Zlatna Iancu il absolva la varsta de 17 ani, cu rezultate foarte bune. La terminarea gimnaziului el este descris ca fiind un adolescent bine facut, destul de inalt, cu bucle blonde si ochii de culoare deschisa. Avram Iancu este inscris apoi, in anul 1841, in clasa superioara de umanitati la Liceul Piaristilor din Cluj. Tot aici va absolvi si cele doua clase de filozofie. Din certificatele cursului de filozofie reiese ca tanarul mot s-a mentinut printre studentii buni la invatatura. In primul an el se dovedeste mai bun la matematica decat la filozofie, iar in al doilea an se arata a fi la fel de bun la fizica, ca si la istoria universala. Religia o invata din nou cu preoti catolici, scoala fiind sub tutela acestora. Dascalii liceului piarist sunt pedagogi eminenti, unii foarte eruditi.
Dupa terminarea liceului, Avram va absolvi Facultatea de Drept din Cluj, in anul 1846. Accesul persoanelor de origine umila la functii mai inalte din birourile administratiei fiscale era cu desavarsire inchis, chiar daca reuseau sa urmeze cursurile scolilor potrivite pentru astfel de functii. Iancu merge la Sibiu pentru a se angaja intr-o functie administrativa si se inscrie practicant la tezaurariatul tarii. Se va convinge rapid ca nu este bine privit intr-un mediu in care romanii nu erau acceptati, astfel ca in scurt timp, de doar cateva saptamani, va trebui sa renunte la planurile sale de a deveni slujbas al statului in acest domeniu. Va putea sa se angajeze doar ca si cancelist la Tabla regeasca de la Targu Mures, pentru ca era doar fiul unui roman. Aici el isi va regasi o buna parte dintre colegii pe care i-a avut la Cluj, dar si pe altii care absolvisera cu cativa ani mai repede aceeasi scoala. Unii dintre ei ii vor fi alaturi in luptele din timpul revolutiei de la 1848-1849. Din Muntii Apuseni ii regaseste la Targu Mures pe Vasile Fodor, Amos Tordasianu, Iosif ulutiu si Dionisie Tobias; dintre juristii brasoveni pe Ioan Secarianu, Vasile Lacea, Constantin Ioan si Nicolae Gaetan; din zona Sibiului sunt Ioan Aldulescu, Iacob Bologa, Ilie Macelariu, Ioan Pinciu, Petre Rosca, Ioan Balomiri; din Campie, de pe Mures si din nordul Transilvaniei vin Ladislau Basil Pop, Alexandru Papiu-Ilarian, Ioan Margineanu, Ioan Cergedi, Nicolae Pop Bota, Samuil Porutiu, Ioan Oros Rusu, Florian Micas, Petru Popoviciu, Vasile Vespremianu, Ladislau Buteanu, Ioan Suciu, Nicolae Barlea, Mihai Bohatiel si altii. In total 34 cancelisti romani din doua sute, cati isi desfasurau activitatea in oras. In luna martie 1848, sosesc in Transilvania vestile despre revolutia din Ungaria. Tinerii maghiari din Targu Mures, unde se afla si Avram Iancu si colegii sa, organizeaza o manifestatie patriotica, pentru a serba proclamarea libertatii.
Cancelistii romani sunt si ei invitati la sarbatoarea maghiarilor, la care vor participa si ei. Se redacteaza de catre maghiari un memoriu, adresat imparatului austriac, prin care se cereau libertati pentru natiunea maghiara din Transilvania. Noua cancelisti romani, printre care si Avram Iancu, semneaza si ei acest memoriu, in acel moment ei crezand ca libertatea maghiarilor va insemna libertate si pentru romani. In scurt timp ei se vor convinge ca nu e asa, revolutionarii maghiari dorind libertatea numai pentru natiunea lor si unirea Ardealului cu Ungaria. Cancelistii romani se vor delimita de memoriul pe care l-au semnat impreuna cu maghiarii, afirmand dorinta ca si natiunea romana sa beneficieze de libertati egale cu ale maghiarilor din Transilvania.
La 26 martie 1848, in casa lui Avram Iancu din Targu Mures, va avea loc o discutie a tinerilor romani cu Nicolae Barle, care tocmai sosise de la Blaj si aducea informatii despre discutiile purtate acolo, in legatura cu drepturile pe care le cere natiunea romana. Ca urmare, tineretul roman propune o noua intalnire la Blaj, in duminica Tomii. Avram Iancu, insotit de Alexandru Papiu-Ilarian, Samuil Porutiu si Florian Micas, pornesc spre Blaj, unde ajung la 1 aprilie, si participa la imediat la o consfatuire politica. De aici, Iancu pleaca in munti, unde ajunge la 6 aprilie 1848. In aceasta zi el se afla deja la Campeni, judetul Alba, iar in zilele urmatoare participa la intrunirile convocate de cei doi fruntasi ai motilor, preotul Simion Balint si avocatul Ioan Buteanu. Se convoaca adunari ale poporului la Abrud, Campeni si Bistra, dezbatandu-se punctele programatice care urmau sa fie cuprinse intr-un memoriu adresat guvernului. Iancu a adus acestor adunari informatiile discutate la intrunirea politica de la Blaj, la care participase cu cateva zile inainte. Dupa aceste intruniri, Iancu porneste impreuna cu popa Balint prin satele situate mai sus de Campeni, pentru a informa populatia si a o convinge de necesitatea actiunii politice. Iancu va intampina insa rezistenta din partea oamenilor de aici, pentru ca tatal sau fiind angajat al stapanirii, locuitorii se temeau de o provocare. Cu sprijinul preotului Balint, si al propriului talent oratoric, Iancu va obtine in curand sustinerea populatiei din munti, care ii acorda incredere totala. Din acest moment, datorita influentei pe care si-o castiga asupra populatiei din munti, Avram Iancu intra in atentia autoritatilor, fiind considerat un agitator periculos. Pentru a-l scoate din mijlocul oamenilor pe care ii influenta, autoritatile, cu sprijinul presedintelui Curtii de apel, il invita pe Avram Iancu la Targu Mures, cu intentia secreta de a-l aresta. Iancu a plecat imediat la Targu Mures, insa nu a fost arestat, intorcandu-se foarte repede in munti. Prietenul sau, Florian Micas, va fi arestat insa doar cateva zile mai tarziu.
Aceasta calatorie rapida la Targu Mures l-a pus la curent pe Iancu cu noile evolutii ale situatiei politice, pentru ca la intoarcerea in munti a facut un scurt popas la Blaj, unde a stat de vorba cu fruntasii romanilor. Dupa aceasta noua intalnire de la Blaj, cererile fruntasilor romani din munti vor fi din ce in ce mai vehemente, cerand stergerea de indata a iobagiei, reprezentarea romanilor in dieta tarii, proportional cu numarul lor, si recunoasterea natiunii romane ca natiune politica, printr-o adunare nationala. Urmatoarea adunare nationala romaneasca de la Blaj, programata sa aiba loc la 30 aprilie, a fost oprita de guvernatorul Transilvaniei, contele Teleki. Acesta ceruse episcopului roman sa lase numai pe cativa clerici romani sa se intalneasca, conducatorii laici ai romanilor urmand sa se intruneasca alta data. In acelasi timp, episcopului roman Lemeny i se cerea sa plece in munti, pentru a-i calma pe moti si a-i opri sa se mai intruneasca in numar mare.
Sfatul tineretului roman, avand in frunte pe Iancu si pe Papiu-Ilarian, decide sa nu tina cont de interdictia contelui Teleki, iar adunarea de la Blaj sa aiba loc asa cum a fost planificata initial, pe data de 30 aprilie 1848. Adunarea de la Blaj din Duminica Tomii, din 30 aprilie 1848, a avut loc intr-o atmosfera incarcata, pentru ca guvernul luase toate masurile posibile de a impiedica pe romani sa participe la aceasta intrunire. Episcopul Lemeny interzisese clerului sa ia parte la adunare. Cu toate piedicile puse de guvern, mari mase de tarani participa la aceasta adunare. Avram Iancu, insotit de Ioan Buteanu si de cca 2.000 moti, soseste la adunare in jurul orei zece dimineata. Cu toate ca aceasta adunare fusese interzisa de autoritati, fruntasii romanilor incep sa formuleze revendicarile romanesti, cerand desfiintarea iobagiei, eliberarea lui Florian Micas, arestat pe motive politice la Cluj, si anunta ca prezenta comisarilor guvernului si a armatei nu ii intimideaza si ca sunt hotarati sa isi castige drepturile solicitate. Consfatuirea a fost prezidata de Simion Barnutiu, care sosise la Blaj in dupa amiaza zilei de 30 aprilie. Reprezentantii guvernului, care doreau sa ia cuvantul pentru a citi ordinul de dizolvare al adunarii, nu au mai putut lua cuvantul, mai mult, au fost nevoiti sa elibereze lui Iancu, Buteanu si Papiu-Ilarian certificate de buna purtare, pentru ca intrunirea a decurs civilizat si fara violente.
La 1 mai 1848, motii pleaca spre casa impreuna cu Iancu. Ajuns in muntii sai, Iancu, impreuna cu Clemente Aiudeanu, incepe pregatirile pentru urmatoarea adunare de la Blaj, care va avea loc la 3/15 mai 1848. Cei doi vor strabate neincetat satele motilor, organizandu-i si convingandu-i sa participe la urmatoarea adunare nationala romaneasca.
Dupa intoarcerea de la adunarea din Duminica Tomii de la Blaj, motii refuza sa mai lucreze ca si iobagi. De asemenea, refuza sa mai plateasca taxele urbariale. Din cauza acestei stari de spirit ingrijoratoare pentru autoritati, spanul L z r merge personal in munti pentru a se informa asupra situatiei. La 5 mai 1848 el incearca sa le vorbeasca fara succes motilor din Vidra de Sus, indemnandu-i sa continue lucrul, dar nu este ascultat. Va intocmi un raport pe care il va inainta superiorilor sai, iar acestia, ingrijorati de tulburarile raportate printre moti, vor cere guvernului masuri drastice, inclusiv paza inarmata si arme, pentru a impiedica pe moti sa participe la urmatoarea adunare nationala de la Blaj. Avram Iancu castigase o atat de mare influenta intre moti, incat la un moment dat poate sa ii spuna unui reprezentant al autoritatilor ca nici opt regimente nu ar fi in stare sa tina randuiala intre iobagii din domeniul de sus ca el singur Inca inainte de adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, in Muntii Apuseni se va institui starea de asediu. Cu toate acestea, Avram Iancu si toti fruntasii romani din munti, insotiti de cca 6.000-10.000 moti, organizati militareste, vor porni spre Blaj pentru a participa la adunarea nationala.
La 3/15 mai 1848, sosirea lui Iancu, in fruntea miilor de moti disciplinati militareste, va produce un mare entuziasm. Adunarea a fost prezidata de episcopul ortodox Andrei aguna si de cel greco-catolic Ioan Lemeni. Zecile de mii de tarani adunati pe Campia Libertatii de la Blaj vor asculta cu insufletire cuvantarile fruntasilor romani, ardeleni sau de peste munti, printre care s-au numarat Simion Barnutiu, Avram Iancu, Ioan Buteanu, Alecu Russo si altii. Alexandru Ioan Cuza, viitorul domnitor al Principatelor Unite, a fost si el prezent la Marea Adunare Nationala de la Blaj din 3/15 mai 1848. In urma discutiilor, s-a redactat o adresa catre guvern prin care se cerea din nou eliberarea lui Florian Micas, dar si un memoriu prin care se solicitau drepturi pentru natiunea romana din Transilvania. Memoriul a fost expediat imediat prin doua delegatii desemnate de adunarea nationala, o delegatie ducand o copie a memoriului la Viena, pentru a-l prezenta imparatului austriac, iar cealalta delegatie ducand revendicarile romanilor la dieta de la Cluj, pentru ca aceasta sa dezbata cererile poporului roman, formulate pe Campia Libertatii.
Delegatia trimisa la dieta din Cluj se va intoarce curand cu un rezultat dezamagitor. La 29 mai 1848, dieta din Cluj, alcatuita majoritar din nobili de origine maghiara, a decretat unirea Trasilvaniei cu Ungaria, fara a lua macar in seama memoriul inaintat de romani. Nici o alta interventie ulterioara, facuta de diversi fruntasi romani, nu va reusi sa schimbe atitudinea autoritatilor, maghiare de aceasta data. Guvernul de la Cluj decreteaza in aceste conditii dizolvarea comitetului national roman de la Sibiu, amenintand cu aspre pedepse pe cei care ar indrazni sa se mai intruneasca de acum incolo. In aceste zile va avea loc masacrul de la Mihalt, cand trupele de graniceri secui deschid focul asupra iobagilor romani, care ocupasera cu forta o bucata din mosia nobilului local. A fost momentul in care Avram Iancu decide sa plece din nou in muntii sai si sa adune motii, pentru a razbuna victimele romane de la Mihalt. Cu greu reusesc Simion Barnutiu si George Baritiu sa il convinga pe Iancu sa nu ia aceasta masura. Iancu renunta oftand Daca este asa, ascult de domnia-voastra, dar sa tie minte secuii! .
Poate ca George Baritiu a crezut ca a reusit sa il potoleasca pe Avram Iancu, dar acesta din urma pleaca la 5 iunie 1848 din Sibiu, hotarat sa organizeze o rezistenta armata in munti. La 6 iunie, Avram Iancu vorbeste populatiei din Bucium Cerbu, impotrivindu-se unirii Ardealului cu Ungaria si aratand cele petrecute la Mihalt. Motii stiau deja de masacrul de la Mihalt, atmosfera fiind tensionata in urma acestui eveniment nefericit. Alte zvonuri referitoare la abuzurile soldatilor secui au facut ca sangele sa fiarba in vinele motilor, agitandu-i puternic. In 7 iunie, Avram Iancu adreseaza unor diversi reprezentanti ai autoritatilor apeluri de a nu permite militarilor secui sa se apropie de zona montana, pentru a nu provoca si mai mult pe motii deja foarte agitati. Tot pe 7 iunie, Iancu este denuntat autoritatilor ca tradator de tara (maghiara) de catre protopopii romani Ioan Moga, Ioan Panovici si Petru Badila, precum si de catre Paul Dunca si Nicolae Avram Penciu. Cu acestia Avram Iancu avusese cu putin timp inainte o altercatie dura, la Sibiu, ei fiind membri ai comitetul national roman, dar care doreau unirea Transilvaniei cu Ungaria. Opunandu-se lor, Iancu isi atrasese ura din partea acestora. In primele zile din luna iunie 1848, in prezenta reprezentantilor autoritatilor maghiare aflate in munti pentru a cerceta starea de spirit a motilor, intr-o zi de targ, la Campeni, Avram Iancu ii indeamna pe motii aflati acolo in numar neobisnuit de mare, sa se inarmeze pentru a se putea apara la nevoie, dar sa nu ameninte nimeni si sa nu se rascoale. Inarmarea poporului o indeamna pentru ca toate popoarele din Europa se inarmeaza pentru a-si castiga libertatea.
Din aceasta zi, Avram Iancu va fi singura persoana de care vor asculta motii cu toata increderea. O convocare a cetelor inarmate de moti a fost stabilita de Iancu pentru data de 17 iunie, la Campeni. Adunarea a avut loc, dar oamenii au venit neinarmati. Pe 18 iunie s-a publicat de catre guvernul maghiar desfiintarea iobagiei, iar o comisie a acestuia s-a deplasat la Campeni pentru a se convinge de starea de spirit a motilor. Iancu a multumit comisiei guvernamentale in numele taranilor romani, dar a declarat in plus ca toate proprietatile camerei regale, aflate in acel domeniu, sunt proprietatea motilor, care le-au stapanit dintotdeauna, si ca ei vor cauta dreptatea in justitie. In 19 iunie se raspandeste in ara Motilor zvonul ca pe drumul dinspre Albac inainteaza secui inarmati, astfel ca Avram Iancu porunceste ca motii sa se inarmeze, pentru a se apara. A doua zi Iancu ordona concentrarea combatantilor si pe 21 iunie porneste spre Campeni cu motii sai inarmati. Pe drum, zvonurile neconfirmandu-se, cetele se opresc. Manevra de inarmare si de mars a fost un bun exercitiu militar pentru militiile romanesti si a dat incredere in fortele proprii viitorilor combatanti. A fost de fapt un exercitiu masiv de mobilizare a combatantilor romani. La 23 iunie 1848 se aflau in munti 200 soldati imperiali si 300 de secui, care sprijineau desfasurarea Anchetei Kozma. Fruntasii romani sunt convocati in fata unei comisii, dar cand se prezinta de buna voie in fata ei, sunt arestati. Sunt astfel intemnitati Teodor Teoc, Ioan Dandea, Ioan Corches, Ioan Patitia si altii. Nicolae Corches a reusit sa fuga, iar Avram Iancu a refuzat sa se prezinte.
La mijlocul lunii august 1848 Iancu e silit sa se ascunda in padurea de fag din zona Vidrei de Sus, pentru a scapa de poterele trimise sa il aresteze. Chiar daca a stat ascuns in munti, activitatea sa revolutionara nu s-a oprit, el purtand corespondenta cu fruntasii romani si comunicand cu masele de oameni, chiar pana la distante mai mari, in Zarand. In septembrie 1848 are loc o noua adunare nationala la Blaj. Axente Sever a profitat de tulburarea produsa de multimea de romani din zona Sibiului, care la finele lunii august a eliberat detinutii politici romani. Pe acest fond, el a strans o trupa de 500 tineri, i-a inarmat si a pornit spre Blaj. Trupa a sporit pe drum cu multi alti recruti, astfel ca trupa initiala de 500 oameni soseste la Blaj pe data de 14 septembrie cu un efectiv de 2.000 combatanti. In termen de opt zile la Blaj s-au adunat 60.000 romani pe Campia Libertatii, pentru a treia adunare nationala. In dimineata de 21 septembrie ajunge la Blaj si Avram Iancu, in fruntea a 6.000 moti inarmati. Comisarul maghiar Vay a incercat sa mituiasca pe Ion Buteanu, Axente Sever si Iovian Brad pentru a imprastia pe romani. A fost tratat cu un refuz ferm de catre acestia. Comisarul a ramas impresionat, dupa cum singur relateaza, pana la adanci batraneti de privirea amenintatoare a lui Avram Iancu, care s-a pronuntat la aceasta adunare nationala in favoarea apararii cu orice pret a pretentiilor romanesti. A treia adunare nationala de la Blaj a confirmat cererile formulate de romani la adunarea din 3-5 mai 1848, tinuta tot la Blaj, cerand in plus formarea unei garzi nationale romanesti inarmate, similara cu...
