Actualitatea Evangheliei | Duminica dinaintea Înălţării Sf. Cruci (Ev. Ioan III, 13-17) » Convorbirea cu Nicodim
Intaia marturieIata dar ca numai o parte a discutiilor de taina ne este pusa la inima de ritmul liturgic al Bisericii. Sa nu uitam ca, in ordinea trupului liturgic, care in Biserica Ortodoxa isi marcheaza inceputul cu 1 septembrie, aceasta este cea dintai marturie: Ca intr-atat a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16). i desigur, de la aceasta marturie despre Sine a lui Dumnezeu despre Dumnezeu trebuie sa plece fundamentarea intregii noastre credinte. Este clar ca Evanghelistul Ioan, trecand prin cuvinte convorbirea intre Nicodim si Hristos Domnul, face lucrul pedagogului. Mai intai arata ca fara Botez (Ioan 3, 3 si 3, 5), si acela temeluit pe vesnicia dragostei jertfitoare a lui Dumnezeu, nu se intra in Imparatia Cerurilor, pentru ca, mai apoi, sa arate ca, in fond, un Botez despre al carui continut nu stii si nu traiesti nimic, n-are folos decat in iconomia Duhului si nicidecum in lucrarea spre desavarsire.
Nu putem fi superficialiImpresionat ca prima pagina a evangheliei liturgice contine aceasta declaratie de dragoste a lui Dumnezeu catre lume, lumea aceasta pe care o boscorodim mai tot timpul, dar care in ochii lui Dumnezeu are valoare preaplina. Este dragostea aceea care tine intr-insa adevarul credintei noastre. Nu de putine ori ramanem analfabeti in Ortodoxie, pentru ca nu-L iubim suficient pe Dumnezeu, pentru ca asa cum suntem superficiali in ceea ce numim, pamanteste, dragoste, suntem superficiali si in dragostea catre Dumnezeu. Cantam, citim la Scriptura, invatam pe de rost zeci de pagini din cutare sau cutare autor, dar in dragostea noastra n-am crescut...