S-a întâmplat în 25 septembrie 1396
S-a intamplat in 25 septembrie 1396: Batalia de la Nicopole (azi oras in nordul Bulgariei); armatele coalitiei antiotomane conduse de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, au fost infrante de oastea turca condusa de sultanul Baiazid I; la aceasta lupta a participat alaturi de cruciati si un corp de oaste din ara Romaneasca, condus de []The post S-a intamplat in 25 septembrie 1396 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 25 septembrie 1396 was first posted on septembrie 25, 2020 at 12:23 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 25 septembrie 1396: Batalia de la Nicopole (azi oras in nordul Bulgariei); armatele coalitiei antiotomane conduse de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, au fost infrante de oastea turca condusa de sultanul Baiazid I; la aceasta lupta a participat alaturi de cruciati si un corp de oaste din ara Romaneasca, condus de Mircea cel Batran. Cucerirea aproape in totalitate a Peninsulei Balcanice in a doua jumatate a sec. XIV si intentiile expansioniste ale otomanilor au determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387 1437), sa incerce mobilizarea principilor occidentali, sub steagul Papalitatii, pentru a opri inaintarea musulmanilor si a-i alunga din Balcani. In primavara anului 1396, chemarea regelui maghiar si a Papei a adus in sud-estul Europei cavaleri din Franta (mai ales din ducatul burgund), Germania, Italia si Anglia (circa 2.000). Grosul trupelor era furnizat insa de Ungaria (circa 5.000 de oameni) si Transilvania (circa 4.000). Erau prezenti contii Philippe d Artois si Jean de Nevers, ultimul numit conducator al cruciadei. Acestia s-au adunat la Timisoara, unde a sosit si regele Sigismund cu oastea sa. Ulterior, domnul muntean Mircea cel Batran (1386 1418) s-a alaturat cruciatilor cu un corp de 1.000 de ostasi. Fortele crestine au trecut Dunarea pe la Orsova, au ocupat Vidinul si Rahova si au inceput asediul cetatii Nicopole. Venit sa despresoare cetatea (dupa un asediu de 16 zile), Baiazid I Ildirim (1389 1402) avea o armata comparabila ca numar si dotare cu cea crestina. Oastea sa era intarita cu contingentele sarbe ale viitorului despot tefan Lazarevi (1402 1427), vasalul sau. Lupta s-a dat la 25 septembrie 1396. O parte a trupelor otomane nu era vizibila, fiind ascunsa in spatele unui deal impadurit. Crezand ca vor lupta doar cu un numar mic de spahii, cavalerii occidentali au sarjat, nestiind ca vor fi intampinati de o retea de pari ascutiti, de care caii se vor impiedica. Neputand riposta din cauza armurilor grele, acestia au fost o prada usoara pentru turci, fiind macelariti. Sigismund a atacat atunci cu grosul armatei, iar balanta s-a inclinat usor in favoarea crestinilor, cand atacul sarbilor, pastrati ca rezerva de sultan, a decis soarta bataliei, determinand retragerea in dezordine a cruciatilor. Batalia a insemnat un dezastru pentru cruciati si sfarsitul unei epoci, cea a cavaleriei grele, incapabile sa reziste atacurilor cavaleriei usoare si pedestrimii. Important pentru victoria turcilor s-a dovedit si refuzul capeteniilor apusene de a accepta un plan de coordonare a...
S-a intamplat in 25 septembrie 1396 was first posted on septembrie 25, 2020 at 12:23 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 25 septembrie 1396: Batalia de la Nicopole (azi oras in nordul Bulgariei); armatele coalitiei antiotomane conduse de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, au fost infrante de oastea turca condusa de sultanul Baiazid I; la aceasta lupta a participat alaturi de cruciati si un corp de oaste din ara Romaneasca, condus de Mircea cel Batran. Cucerirea aproape in totalitate a Peninsulei Balcanice in a doua jumatate a sec. XIV si intentiile expansioniste ale otomanilor au determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387 1437), sa incerce mobilizarea principilor occidentali, sub steagul Papalitatii, pentru a opri inaintarea musulmanilor si a-i alunga din Balcani. In primavara anului 1396, chemarea regelui maghiar si a Papei a adus in sud-estul Europei cavaleri din Franta (mai ales din ducatul burgund), Germania, Italia si Anglia (circa 2.000). Grosul trupelor era furnizat insa de Ungaria (circa 5.000 de oameni) si Transilvania (circa 4.000). Erau prezenti contii Philippe d Artois si Jean de Nevers, ultimul numit conducator al cruciadei. Acestia s-au adunat la Timisoara, unde a sosit si regele Sigismund cu oastea sa. Ulterior, domnul muntean Mircea cel Batran (1386 1418) s-a alaturat cruciatilor cu un corp de 1.000 de ostasi. Fortele crestine au trecut Dunarea pe la Orsova, au ocupat Vidinul si Rahova si au inceput asediul cetatii Nicopole. Venit sa despresoare cetatea (dupa un asediu de 16 zile), Baiazid I Ildirim (1389 1402) avea o armata comparabila ca numar si dotare cu cea crestina. Oastea sa era intarita cu contingentele sarbe ale viitorului despot tefan Lazarevi (1402 1427), vasalul sau. Lupta s-a dat la 25 septembrie 1396. O parte a trupelor otomane nu era vizibila, fiind ascunsa in spatele unui deal impadurit. Crezand ca vor lupta doar cu un numar mic de spahii, cavalerii occidentali au sarjat, nestiind ca vor fi intampinati de o retea de pari ascutiti, de care caii se vor impiedica. Neputand riposta din cauza armurilor grele, acestia au fost o prada usoara pentru turci, fiind macelariti. Sigismund a atacat atunci cu grosul armatei, iar balanta s-a inclinat usor in favoarea crestinilor, cand atacul sarbilor, pastrati ca rezerva de sultan, a decis soarta bataliei, determinand retragerea in dezordine a cruciatilor. Batalia a insemnat un dezastru pentru cruciati si sfarsitul unei epoci, cea a cavaleriei grele, incapabile sa reziste atacurilor cavaleriei usoare si pedestrimii. Important pentru victoria turcilor s-a dovedit si refuzul capeteniilor apusene de a accepta un plan de coordonare a...
