„UN OM BUN ȘI CUMSECADE”
Saptamana a unsprezecea dupa Rusalii pune in fata noastra o realitate a vietii de credinta ce se regaseste in fiecare ungher al existentei cotidiene: cum vrem sa aratam in fata oamenilor si chiar si in fata lui Dumnezeu, si cum suntem, de fapt, in realitate. Vai-urile ce rasuna la slujbele Bisericii in aceasta saptamana (Matei, []Saptamana a unsprezecea dupa Rusalii pune in fata noastra o realitate a vietii de credinta ce se regaseste in fiecare ungher al existentei cotidiene: cum vrem sa aratam in fata oamenilor si chiar si in fata lui Dumnezeu, si cum suntem, de fapt, in realitate. Vai-urile ce rasuna la slujbele Bisericii in aceasta saptamana (Matei, capitolul 23) atrag atentia asupra atitudinii noastre fata de Cuvantul lui Dumnezeu, pe de o parte, si asupra atitudinii noastre fata de semenii nostri, pe de alta parte: Pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati (v. 23).
Aceasta antiteza a lucrarii cu doua fete sau pe jumatate adica de ochii lumii a generat si genereaza multe contradictii spirituale. Daca le faci doar pe acestea , iar pe acelea le lasi nefacute, nu se poate sa fii cu adevarat om bun si cumsecade . Aceasta expresie mi-a atras atentia atunci cand am citit omilia Sfantului Ioan Gura de Aur la Evanghelia acestei Duminici (Pilda datornicului nemilostiv): Pana acum, datornicul acesta a fost un om bun si cumsecade. A marturisit ca este dator, a fagaduit ca are sa plateasca datoria, a cazut la picioarele stapanului sau, l-a rugat, si-a recunoscut pacatele, a cunoscut marimea datoriei sale. Dar faptele lui de mai tarziu nu sunt vrednice de cele de mai inainte (Omilii la Matei, PSB 23, EIBMBOR, Bucuresti, 1994, pg. 710).
In omul credincios se da o puternica lupta intre faptele evlaviei si ale pioseniei, ale cumsecadeniei, si faptele lui de mai tarziu , care, de cele mai multe ori, nu sunt vrednice de cele de mai inainte . O istorioara spune ca in fiecare dintre noi exista o lupta asemanatoare cu lupta dintre doi lupi: un lup este rau, iar celalalt este...
Aceasta antiteza a lucrarii cu doua fete sau pe jumatate adica de ochii lumii a generat si genereaza multe contradictii spirituale. Daca le faci doar pe acestea , iar pe acelea le lasi nefacute, nu se poate sa fii cu adevarat om bun si cumsecade . Aceasta expresie mi-a atras atentia atunci cand am citit omilia Sfantului Ioan Gura de Aur la Evanghelia acestei Duminici (Pilda datornicului nemilostiv): Pana acum, datornicul acesta a fost un om bun si cumsecade. A marturisit ca este dator, a fagaduit ca are sa plateasca datoria, a cazut la picioarele stapanului sau, l-a rugat, si-a recunoscut pacatele, a cunoscut marimea datoriei sale. Dar faptele lui de mai tarziu nu sunt vrednice de cele de mai inainte (Omilii la Matei, PSB 23, EIBMBOR, Bucuresti, 1994, pg. 710).
In omul credincios se da o puternica lupta intre faptele evlaviei si ale pioseniei, ale cumsecadeniei, si faptele lui de mai tarziu , care, de cele mai multe ori, nu sunt vrednice de cele de mai inainte . O istorioara spune ca in fiecare dintre noi exista o lupta asemanatoare cu lupta dintre doi lupi: un lup este rau, iar celalalt este...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului