IISUS MÂNTUITORUL, MARELE SEMĂNĂTOR CERESC
Semanatorul din pilda evan gheliei este Iisus Mantuitorul, iar samanta este Cuvantul Lui, Cuvantul lui Dumnezeu. Ah, ce samanta minunata are acest Semanator! Cand invata Iisus pe pamant, gloa tele se tineau dupa EI sa-I poata asculta cuvantul Niciodata om n-a vorbit ca omul acesta (In 7, 46) ziceau cei ce-L ascultau cu credinta. Iisus Mantuitorul, ma rele Semanator divin, a semanat in lume o samanta eterna, vesnica: a semanat Cuvantul lui Dumnezeu.
Toate masinariile si iscodirile veacurilor stranse la un loc n-ar putea fabrica un singur graunte de grau cu putere de rodire. Toti fi losofii din lume n-ar putea scrie o carte cum este Evanghelia si Biblia. De ce? Pentru ca Evanghelia si Biblia cuprinde Cuvantul lui Dum nezeu; prin ea vorbeste Insusi Dumnezeu. Cuvintele si invataturile ce le-a spus Mantuitorul care se afla cuprinse in Evanghelie sunt invataturi ce vor trai peste toate veacurile si timpurile. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvin tele Mele nu a zis Iisus Mantui torul. Cuvantul lui Dumnezeu este o putere vie care lucreaza (II Cor 4, 10); este o samanta minunata, din care rasare rodul vietii vesnice. Dar aceasta samanta, ca sa poata incolti, are lipsa de pamant, iar pamantul este inima oamenilor. Pilda evangheliei se plineste si aici. Pamantul este mai mult rau decat bun. In trei feluri de pamant rau ne spune pilda evangheliei ca a cazut samanta: in pamant calcat si batucit; in pa mant cu pietre, care n-avea destula umezeala, si in pamant cu spini, care au inecat samanta. Aceste trei clase de pamant rau au fost si pe vremea Mantuitorului si ele sunt si azi.
Fariseii si carturarii erau calea cea batuta si calcata. Invatatura despre Fiul lui Dumnezeu ii tul bura; n-o puteau suferi. Samanta se izbea in inima lor ca intr-un pamant calcat. In chipul acesta sunt si pacatosii de azi care staruie in rautati. Vantul faradelegilor a uscat cu totul pamantul inimii lor. Inima lor e o cale batuta, in care nu prinde deloc samanta. Cand o arunci, sare inapoi.
Pamantul cel cu pietre, ce n-avea umezeala destula, erau cei ce strigau dupa Mantuitorul: Doamne, Doamne , dar nu faceau voia Lui (Lc 6, 46). Ce-Mi ziceti mie: Doamne, Doamne si nu faceti voia Mea? le zicea Iisus acestora (Lc 6, 46). Pamantul acesta n-avea umezeala destula ; le placea oamenilor Cuvantul Dom nului; incoltea in inima lor, dar n-avea putere sa creasca pana la roada. In clasa asta sunt cei care striga si azi: Doamne, Doamne , dar nu fac voia Domnului. Sunt evlaviosi la vedere; isi fac ruga ciunile seara si dimineata regulat si pacatuiesc regulat. Le place de Cuvantul lui Dumnezeu; Il pri mesc pe Domnul cu bucurie, dar la vreme de ispita se leapada de Domnul si raman cu pacatul.
Pamantul cu spini, din pilda evangheliei, erau cei multi, multi care si pe vremea...