din vorbirea fratelui Traian Dorz de la nunta de la Marginea 7 septembrie 1986 Cand Domnul Dumnezeu a scris pe tablele lui Moise cele zece porunci, dupa primele patru porunci privitoare la datoriile noastre fata de Dumnezeu, a scris a cincea porunca, prima dintre celelalte, care urmeaza. i in aceasta a cincea porunca spune []din vorbirea fratelui Traian Dorz de la nunta de la Marginea 7 septembrie 1986Cand Domnul Dumnezeu a scris pe tablele lui Moise cele zece porunci, dupa primele patru porunci privitoare la datoriile noastre fata de Dumnezeu, a scris a cincea porunca, prima dintre celelalte, care urmeaza. i in aceasta a cincea porunca spune asa: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa fii fericit si sa traiesti multa vreme pe pamant . Mantuitorul Insusi, cand a repetat odata porunca aceasta, a zis: Este cea dintai porunca insotita de o fagaduinta . Ce minunata este porunca aceasta! i ce frumoasa este fagaduinta aceasta: sa fii fericit si sa traiesti multi ani! Dar aceasta fericire si aceasta viata lunga este legata de obligatia noastra de a ne cinsti parintii. i adevarata cinstire a parintilor nostri nu-i sa le ridicam un monument funerar sau sa-i pomenim din cand in cand, spunand: Dumnezeu sa-i ierte! . Ci adevarata cinstire a parintilor nostri credinciosi este urmarea faptelor lor; este umblarea dupa cuvantul propovaduit de ei; este trairea dupa modelul sfant si minunat de viata pe care ni l-au aratat ei. Noi ne laudam cu parintii credinciosi si bine facem, si trebuie sa ne laudam totdeauna, pentru ca fericit este acela care a avut niste parinti credinciosi. Dar de o mie de ori mai fericit este acela care, avand acesti parinti credinciosi, a invatat sa-i respecte nu numai cu cuvantul si cu amintirea, si cu cate un parastas la cativa ani, ci cu urmarea adevarata a trairii lor, traind si el dupa voia si dupa exemplul aratat lui de parintii sai.

Acest lucru se intampla cu noi si fata de parintii neamului nostru, si fata de sfintii Bisericii noastre. Noi nu trebuie numai sa respectam anumite zile din calendar care ne aduc aminte de sfintii nostri sau din istorie, care ne aduc aminte de inaintasii nostri mari si sfinti, si, cu aceasta, cu cateva cuvinte frumoase scrise din cand in cand la cate-o scadenta istorica, pomenindu-le numele in cate un articol de ziar sau cu cate un prilej de sarbatorire, am terminat datoria fata de ei. Ci adevarata noastra pretuire fata de parintii neamului nostru, ai istoriei noastre si ai Bisericii noastre este sa le urmam faptele, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel in epistola sa, cand zice: Aduceti-va aminte de mai-marii vostri care v-au vestit voua Cuvantul lui Dumnezeu. Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta . Aceasta cuprinde obligatiile noastre atat fata de parintii nostri trupesti, care ne-au crescut pe noi in lumina si in teama de Dumnezeu, cat si fata de parintii Bisericii noastre, sfintii martiri si mucenici, inaintasii nostri care, in aceasta Biserica sfanta si in aceasta invatatura buna si strabuna, ne-au lasat noua adevarul mantuirii si ni l-au propovaduit nu numai prin cuvantul lor, ci prin exemplul lor: Traiti si voi asa! Credeti si voi asa! Umblati si voi asa! Ramaneti si voi asa! i veti avea si voi mantuirea, dupa cum si noi, umbland dupa voia lui Dumnezeu, am ajuns la mantuirea sufletului nostru. i am ajuns, prin harul lui Dumnezeu, sa va lasam o patrie libera, un pamant sfintit de sudoare si de lacrimi, stropit cu sange, dar binecuvantat de Dumnezeu, pe care si voi, umbland si lucrandu-l, veti fi binecuvantati cu o viata fericita. i in tarana caruia, cand va veni chemarea lui Dumnezeu, veti [avea] si voi o odihna linistita, pana cand va veni ziua cea mare a lui Hristos pe care o cerem in Crezul nostru sau in rugaciunea Tatal nostru cand spunem: vina imparatia Ta ; sau: si iarasi va veni, cu marire, sa judece viii si morti si va intemeia Imparatia care nu va mai avea sfarsit . Pana atunci, noi traim pe pamantul acesta sau odihnim sub pamantul acesta sub care odihnesc oasele inaintasilor nostri; dar sufletele noastre se vor ridica in cerul acesta in care odihnesc sufletele parintilor nostri credinciosi.

Daca noi dorim sa fim cu adevarat lumina lui Dumnezeu si sa ne bucuram de fericirea Lui, atunci trebuie sa implinim macar aceasta a cincea porunca, ce cuprinde toate datoriile noastre atat fata de parintii nostri trupesti, cat si fata de parintii nostri sufletesti, ca oameni. i fata de parintii neamului nostru sau parintii Bisericii noastre, ca fii ai acestui popor si ca fii ai acestei Biserici si credinte.

Binecuvantat va fi de Dumnezeu acela care nu-si tradeaza niciodata parintii sai si familia sa. Dar osandit va fi intotdeauna de Dumnezeu si pe pamant, si sub pamant acela care-si poate parasi parintii sai si-si poate trada familia sa. i, cum se intampla acest lucru cu cei care-si parasesc parintii trupesti, cu atat mai mult se intampla si se va intampla cu cei care isi pot parasi si trada parintii sufletesti, istoria lor, neamul lor, tara lor, credinta lor. Dumnezeu a facut si a intocmit lucrurile in asa fel, incat fericirea adevarata, si pe pamant, si in cer, s-o avem numai implinind Cuvantul Sau. Pentru ca nu exista modalitate de a ajunge fericit si mod de a castiga fericirea adevarata si statornica, decat in a asculta Cuvantul lui Dumnezeu si a-l implini. De nenumarate ori pe paginile Sfintelor Scripturi se spune asa: Ferice de cel care asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l implineste . Fericirea este conditionata de ascultarea si implinirea Cuvantului lui Dumnezeu. i fericirea noastra pe pamant este conditionata de ascultarea si pretuirea parintilor nostri si a adevarurilor unice pe care le-a lasat Dumnezeu ca noi, implinindu-le, sa fim fericiti in El. Ne-a lasat Dumnezeu o credinta. Ne-a lasat o Biserica. De mii de ani, parintii nostri au trait si au murit cu nadejdea in Dumnezeu, Care le-a insemnat lor aceasta unica credinta pentru totdeauna.

Nu stiu cum va putea fi mantuirea pentru alte neamuri pentru alte adunari pentru alti oameni. Dar pentru noi, Dumnezeu a pus mantuirea in credinta asta, in Biserica asta, in adunarea asta, in Lucrarea asta! De aceea ne-a chemat El la aceasta taina si minune care este Lucrarea in care suntem noi chemati, Lucrarea Oastei Domnului, nascuta in poporul nostru, din sufletul acestui neam, nascuta in Biserica noastra, din invatatura acestei credinte, prin puterea Duhului lui Dumnezeu, Care a facut-o. Ca toata aceasta Lucrare este o minune a puterii lui Dumnezeu facuta in zilele noastre de revarsarea Duhului Sfant si de taina minunata a Voii Sale.

Ei, pentru noi, ca neam, pentru noi, ca si credinta, pentru noi, ca familie, pentru noi, ca indivizi, nu exista mantuire altfel, decat in felul acesta. i iata ce minunat rasplateste Dumnezeu credinta noastra, daca noi suntem statornici in implinirea voii lui Dumnezeu asa cum ne-a cerut El: daca ne iubim credinta noastra, daca ne iubim patria noastra si daca, din indemnul constiintei, ascultand de Cuvantul lui Dumnezeu, ne pretuim aceste doua unice si eterne valori. Dumnezeu a pus in aceasta iubire si ascultare de ele propria noastra fericire si a urmasilor nostri.

Iata, multi dintre noi, care suntem mai batrani si dumneavoastra stiti bine cat trebuie sa-I multumim noi lui Dumnezeu acum pentru ca am ajuns sa ne putem bucura in chip asa de minunat de asa strangeri si adunari fratesti! Nu-s multi ani de cand in adunarile noastre era asa un duh de neintelegere, de dezbinare, de tulburare, ca veneai spre adunare sa te bucuri si te intorceai chinuit si zbuciumat In loc de unitate intre frati, in loc de dragoste si partasie, era un duh de dezbinare, erau oameni care nu se puteau privi. Isi ziceau si se numeau, si li se parea ca sunt credinciosi, si ei nu se puteau privi drept si frumos, si cinstit in ochi. Cand il vedea venind [pe unul] de-acolo, se ducea dincoace, ca sa nu se intalneasca frate cu frate, om cu om. Cine a semanat intre noi aceste pareri diferite, care ne-au facut sa avem incredintari diferite si, in loc sa ne duca la unitate si pace, [ne-au dus] la dezbinari, la tulburare si la ura? Nu duhul satanic? Dar acel duh este mai primejdios, care vine in Numele Domnului si in numele Cuvantului Sau, sa semene ura si vrajba. Nici o minciuna nu-i mai primejdioasa ca aceea care are putin adevar in ea. Pe baza putinului adevar, pe cel lesne crezator in insala si el accepta marea minciuna, care aduce apoi dezbinarea, ura, vrajmasia intre om si om, intre frate si frate, intre sot si sot, intre vecin si vecin, intre semen si semen.

Iata cum trebuie sa binecuvantam noi din toata inima pe Domnul nostru ca S-a indurat sa ne aduca vremurile in care abia asteptam sa ne intalnim unii cu altii. Ne privim printre lacrimi de bucurie si ne scaldam in lacrimi de iubire unii pe altii, dorind sa ne revedem si nemaiputandu-ne desparti! Iata taina dragostei lui Dumnezeu pusa in noi si intre noi. i cum sa binecuvantam noi mai mult si mai frumos pe Domnul, decat cu lacrimi de recunostinta si cu cantari inlacrimate de bucurie pentru ca ne-a ajutat sa ajungem acum astfel de vremuri si sa putem sarbatori nuntile tinerilor nostri intr-un fel atat de binecuvantat si de fericit!Asa au petrecut inaintasii nostri inainte de a ajunge sub stapanirea acelor popoare pagane care ne-au adus obiceiurile lor, otravind obiceiurile noastre si sarbatorile noastre cu alcoolul, cu vorbirile murdare, cu glumele proaste, cu muzica blestemata si cu tot ce poate aduce nimicirea sufleteasca si apoi si trupeasca a unei familii, a unui suflet si a unui neam.

Multumim lui Dumnezeu ca, prin lucrarea Lui tainica, a adus sarbatoarea dezrobirii noastre de sub stapanirile straine atunci cand, la intregirea patriei noastre, Dumnezeu a ascultat rugaciunile cu care parintii nostri, de-a lungul atator secole, s-au rugat stropind si platind cu jertfe ziua eliberarii noastre nationale. Noi ne bucuram astazi de o patrie libera si binecuvantata. Ne putem vorbi unii altora cuvintele de iubire pe care le spunem sotiei, copilasului, mamei in limba noastra, neimpiedicati de nimeni si ne putem bucura de atatea avantaje ale libertatii pentru ca, de-a lungul atator secole, parintii nostri s-au rugat si au suferit pentru aceasta zi minunata si pentru aceasta epoca binecuvantata in care putem sa ne impartasim unii altora simtirile calde si dulci ().() Poate a trebuit sa mai fie suferinte si dupa aceea. De ce? Pentru ca si libertatea duhovniceasca se plateste tot cu jertfe, cum a fost platita libertatea noastra nationala. Pentru ca, desi Dumnezeu ne-a dat eliberarea noastra nationala de sub jugul popoarelor pagane si straine care ne-au asuprit si ne au chinuit, noi, si dupa aceasta eliberare din 1918, am ramas tot robi la pacatele si la dusmanii nostri sufletesti, care erau: betia, alcoolismul acesta nenorocit, care aduce dupa el cearta, ura, dezbinare, vrajba, divorturi, crime, furturi, nenorociri si asa mai departe. Ce folos de libertatea noastra, daca noi suntem robii acestor ticalosii si patimi care ne inrobesc si ne nimicesc pe dinauntru fiinta noastra nationala, fiinta familiei noastre, pacea si bucuria caminelor noastre? Ce bucurie poate fi in lucrurile din afara si-n conditiile din afara, daca inauntru, in familia noastra, nu-i dragoste intre soti, nu-i respect fata de parinti, nu-i mila de semeni, de batrani, de neputinciosi si n-avem in noi credinta in Dumnezeu, care ne face sa privim printre lacrimi de dragoste semenul nostru care are nevoie de ajutorul nostru si sa ne impartim painea cu cel flamand, si sa ne impartim lacrima cu cel care sufera, si sa ne impartim bucuria cu cel care se bucura si durerea cu cel care este in suferinta?Cand aceasta dezrobire o vom avea noi deplina, cand vom fi dezrobiti de robia urii, de stapanirea alcoolismului, a pacatelor, a lacomiei, a lenei, a coruptiei si a celorlalte pacate care ne macina fiinta noastra trupeasca si sufleteasca, atunci Dumnezeu intr-adevar ne va face sa simtim bucuria adevaratei eliberari.

La aceasta a lucrat Dumnezeu prin Lucrarea Oastei Domnului, care a venit in mijlocul poporului nostru si-n Biserica noastra indata dupa eliberarea noastra nationala. Pentru ca sa completeze aceasta eliberare si prin dezrobirea noastra sufleteasca de sub povara pacatelor care ne asupreau si ne nimiceau mai mult decat vrajmasii pagani care ne-au asuprit istoria noastra mii de ani. Paganii acestia nu ne-au putut nimici fiinta neamului si a credintei. Dar pacatele, ticalosia pacatelor ne poate distruge. i iata cum distruge familii, cum distruge suflete, cum distruge tineretul prin tot felul de lucruri urate si prin neascultare. Cum se inmultesc hotiile, stricaciunile si ticalosiile, din cauza pacatului.

Cand noi, prin harul lui Dumnezeu, vom face ca acest aluat frumos care s-a pus de catre Dumnezeu in framantatura neamului nostru care este Lucrarea aceasta de renastere duhovniceasca, de insanatosire spirituala in Biserica noastra si in neamul nostru cand aceasta Lucrare, acest aluat sfant va dospi toata framantatura neamului nostru, ganditi-va ce frumos va fi atunci! Cand, pe orice drum vei merge, vei auzi despre dragoste si despre pace intre semeni! Cand nu vor mai fi ochi care sa se ocoleasca cu ura unul pe altul, cand nu vor mai fi fete pe care sa le vezi intunecate cand te apropii de ele, cand vor fi pretutindeni numai copii ai lui Dumnezeu si membri ai Bisericii noastre si ai neamului nostru cinstiti in toate, harnici in munca, statornici in iubire, respectuosi fata de semeni, crescand in aceasta atmosfera binecuvantata pe care numai Hristos o poate da, cat de fericiti vom fi toti!Cat de fericite veti fi voi, mame scumpe, cand fetele voastre si voi, tati credinciosi, cand baietii vostri vor avea astfel de nunti care, de la primul pas, vor fi insotite de binecuvantarea lui Dumnezeu! S-a spus ca trei evenimente mari are omul fiecare om in viata sa: nasterea, casatoria si moartea. Alte evenimente asa de importante n-are un om in viata sa. Daca se naste sanatos si binecuvantat, el are o viata binecuvantata si fericita. Dar cine se naste handicapat, cu boala din nastere, cu boala mostenita, traieste toata viata chinuit. Vai de parintii care au astfel de copii Ori de cate ori o mama sau un tata priveste la un astfel de copil simte durerea strapungandu-i inima. i se gandeste cum s-au gandit ucenicii Domnului cand, in Ioan capitolul 9, se vorbeste despre acel orb din nastere despre care ucenicii au intrebat pe Domnul: Doamne, cine a pacatuit: omul acesta sau parintii lui, ca s-a nascut orb? . Ce intrebare nepotrivita! Cum sa pacatuiasca omul acesta inainte de a se naste, pentru ca din cauza pacatului lui sa se nasca orb? Noi nu stim. Poate ca exista si astfel de ispasiri. Pacate care vor fi facute de catre om intr-o viata a lui ulterioara sa fie pedepsite inainte, printr-o nastere defectuoasa. Noi nu stim Sunt atatea taine in jurul nostru si langa noi pe care nu le putem explica. Dar iata ca si ei au gandit atunci ca exista ceva in legatura cu pacatul cand se iveste o defectiune in familie. De cate astfel de defectiuni am putea fi noi scutiti daca am trai frumos, credincios si sfant, dupa cum spune Cuvantul lui Dumnezeu: Daca sunteti credinciosi, copiii vostri vor fi binecuvantati. Altfel, copii vostri sunt necurati .

Vreti sa fie copiii vostri fericiti? Dragi parinti, intoarceti-va la Dumnezeu acum! Pentru ca hotararea pentru Domnul sa aduca binecuvantare pentru copiii vostri pe care ii veti creste. Intoarcerea la Dumnezeu va va da un duh linistit. i copilasul conceput intr-o atmosfera linistita si pasnica in viata parintilor sai si in caminul lor va creste binecuvantat. Nu vor fi copii nervosi, cum cresc copiii parintilor nervosi. [Copii] care mostenesc nervozitatea si nerabdarea de pe cand inca erau numai conceputi. Pentru ca starea sufleteasca a parintelui se imprima adanc si pe starea copilului. De ce se nasc copii neascultatori, rai, vagabonzi, vrajmasi, hoti, raufacatori? Pentru ca au fost conceputi cand nu trebuia. In zilele de post si rugaciune, cand trebuia sa fie infranare deplina la parinti. Dar, neavand credinta in Dumnezeu, n-au nici frica de pacat. i, impreunandu-se in timp nepotrivit: de post, de rugaciune, de sarbatori, se nasc copii nefericiti. Iata de ce parintii vor raspunde in fata lui Dumnezeu pentru viata ulterioara a copiilor lor. Pentru ca,...