Noi renuntam foarte repede, avem impresia ca atunci cand gasim putina credinta si cu totii suntem la fel nu vorbesc acum de altii, ci de noi, cei care suntem acum aici: avem impresia ca totul este facut. Suntem caldicei si ne compromitem in acest caldicel toata viata noastra. Ne place sa ramanem asa, []Noi renuntam foarte repede, avem impresia ca atunci cand gasim putina credinta si cu totii suntem la fel nu vorbesc acum de altii, ci de noi, cei care suntem acum aici: avem impresia ca totul este facut. Suntem caldicei si ne compromitem in acest caldicel toata viata noastra. Ne place sa ramanem asa, intre credinta si necredinta, intre fapta buna si fapta rea, intre ceea ce vedem si ceea ce nu vedem, fara sa facem un pas inainte, spunand ca acum avem altceva de facut. i este adevarat; este starea noastra, o stare de lancezeala, de acedie, cum o numesc Parintii atunci cand neputinta sufletului se manifesta .

Iubiti credinciosi, Sau mai bine zis iubiti tineri, pentru ca sunteti atat de multi aici in biserica. Astazi este o duminica, o sarbatoare a tanarului. Un tanar moare, singurul fiu al mamei sale, o vaduva din Nain, care-l conduce spre mormant. In cale se intalneste cu Mantuitorul, care-l invie si-l reda mamei sale. Toata lumea se bucura, dar se si intreaba: de unde atata putere? Puterea pe care Hristos o avea sa dea viata este puterea lui dumnezeiasca; este o marturie a faptului ca nu este numai un om oarecare, ci ca este Dumnezeu. i ce le spunea apostolilor si celor care-l urmau? Mergeti si spuneti sfantului Ioan Botezatorul ca orbii vad, schiopii umbla, mortii invie. i acesta este semnul ca imparatia lui Dumnezeu este aproape. Aproape in sensul ca este printre oameni, ca este in lume. De fapt, Dumnezeu coborandu-se in lume mantuieste lumea, ii da viata. i sigur ca nu toti cei care-l urmau pre tanar spre cimitir au inteles ca Hristos este si Dumnezeu si om. Doar puterea aceasta mare, care ne uimeste pre toti si astazi atunci cand se intampla vreo minune, doar aceasta ii impresiona.

Sa revenim insa la femeie si la tanar: este vorba in primul rand de o mama, care atat de mult isi iubea copilul, atata credinta a avut, si atata s-o fi rugat inainte, incat Dumnezeu i-a iesit in cale. Atunci cand nu mai era nici o speranta, atunci cand nu mai putea sa-si puna nadejdea in nici unul din oameni, in nimic din ceea ce este omenesc, ci numai in Dumnezeu, iata ca Dumnezeu ii iese inainte. tim ca totul se petrece in lume cu voia lui Dumnezeu, dar iata ca dintr-o data ne apare o femeie, o mama, care era nemangaiata de moartea fiului sau. Aceasta mama insa avea si multa credinta: credinta ca Dumnezeu poate orice, Dumnezeu poate totul, nu doar pentru viata aceasta, ci pentru vesnicie. Daca Hristos a implinit rugaciunea ei inseamna ca avea o credinta dreapta, o credinta tare. Nu era o mama ca oricare, care vrea doar binele pamantesc al copilului sau, o mama care este legata doar trupeste de copilul ei, ci o mama care a inteles ca pentru a-l face pe copil sa traiasca trebuie sa-i dea mai mult decat o viata trupeasca, trebuie sa-i deschida poarta cerului, o perspectiva inspre mai mult, inspre altceva.

Poate ca n-a facut-o in viata ei indeajuns, dar sigur a facut-o aceasta mama: rugaciunea si credinta ei ne arata ca mortii pot invia.

Sa revenim la noi, la cei de azi, la cei care vedem de multe ori minuni, si stiti bine ca printre noi, printre dumneavoastra, printre tineri, se intampla multe minuni, si multe mame si-au vazut copiii lor vindecati de boli incurabile, atunci cand medicii mai dadeau doar citeva luni de trait. i sigur ca uneori nu gasim aceeasi credinta la aceste mame, ca cea a vaduvei din Nain. Credinta trebuie crescuta, cultivata; sa stim ca transmitem copilului...