Sa ne aducem aminte de mai-marii noştri
Un cuvant al Sfintei Scripturi, de la Evrei 13, 7, ne indeamna sa ne aducem aminte de mai-marii nostri care ne-au grait noua Cuvantul lui Dumnezeu, sa privim cu luare-aminte cum si-au incheiat viata si sa le urmam credinta. De asemenea, fratele Traian Dorz ne invata ca trebuie, daca vrem sa vedem bine inainte, mai []Un cuvant al Sfintei Scripturi, de la Evrei 13, 7, ne indeamna sa ne aducem aminte de mai-marii nostri care ne-au grait noua Cuvantul lui Dumnezeu, sa privim cu luare-aminte cum si-au incheiat viata si sa le urmam credinta. De asemenea, fratele Traian Dorz ne invata ca trebuie, daca vrem sa vedem bine inainte, mai intai sa privim bine inapoi 1 . De aceea, din cand in cand, ne oprim in loc si privim in urma, la Parintele nostru duhovnicesc Iosif Trifa, cel care, cu trambita sa, ne-a desteptat pe noi din pacat si ne-a chemat la Hristos. Sa vedem cum a crezut, cum a trait si cum si-a incheiat viata, ca sa stim si noi cum sa mergem frumos inainte.
Daca am citit cate ceva despre sfinti, am putut constata ca viata si activitatea Parintelui Iosif se aseamana foarte mult cu a Sfantului Ioan Gura de Aur, care, de altfel, era si modelul sau in misiunea preoteasca.
Sfantul Ioan, datorita calitatilor sale duhovnicesti, datorita predicilor si a talcuirilor sale, este adus din Antiohia, hirotonit episcop si instalat pe scaunul de Constantinopol pentru o misiune deosebita, aceea de a pastori Biserica lui Hristos. Se spune despre el ca vestea neincetat Cuvantul lui Dumnezeu, castigand prin predicile sale multe suflete, chiar dintre pagani si eretici.
Parintele Iosif, la fel, s-a remarcat in ochii mai-marilor prin viata sa deosebita, prin predicile si talcuirile sale, vorbite sau scrise prin unele foi ale vremii. i el a fost chemat, dintr-o parohie de la tara, la Sibiu, pentru o misiune mult mai grea, aceea de redactor la foaia Lumina Satelor .
Sfantul Ioan Gura de Aur, ajuns la Constantinopol, a inceput o serie de reforme menite sa imbunatateasca viata interna a Bisericii, care, insa, nu a fost vazuta cu ochi buni nici macar de cei apropiati lui . 2 Masurile intreprinse ii vizau pe preotii care tineau in locuinta lor calugarite, se imbogateau din preotie, considerand-o o meserie, nu o misiune, ducand o viata nevrednica de preotie , traind in mari pacate, precum imbuibare, lacomie si desfrau. Aceste reforme, precum si cele impotriva luxului de la curte, l-au facut sa-si atraga multi dusmani. Printre dusmanii sai se numara si Eutropiu, cel care sprijinise aducerea sa la Constantinopol. Acesta era un om vicios, lacom si dornic de onoruri 3 . Cel mai mare dusman al sau a fost insa imparateasa Eudoxia.
Toti acesti dusmani declarati si nedeclarati ai Sfantului au luptat pentru inlaturarea si pedepsirea lui, asa ca, gasind o imprejurare nimerita, l-au acuzat pe nedrept de erezia origenista, l-au condamnat la un pseudo-sinod tinut in apropiere de Calcedon, in anul 403, si l-au exilat.
Desi cei mari si puternici, fie din cler sau din fruntea imperiului, il dusmaneau, dandu-si mana la condamnarea si inlaturarea lui, poporul de rand il iubea si respecta si, datorita lui, in curand, imparatul a fost nevoit sa-l aduca inapoi.
Omul lui Dumnezeu insa nu a putut fi pus sub tacere si, nu dupa mult timp, din nou a strigat impotriva pacatului, cand in fata catedralei unde savarsea Sfanta Liturghie s-a inaugurat o statuie a imparatesei cu muzica, dansuri si teatru, deranjand atmosfera de rugaciune. La predica, Sfantul Ioan a criticat aspru aceste manifestatii pagane, fapt ce a atras asupra sa o noua judecata si condamnare. A fost trimis in exil la Cucuz, in Armenia, si, desi oamenii simpli care-l iubeau s-au rasculat in apararea si readucerea lui din nou la Constantinopol, de data aceasta, dusmanii sai au reusit sa-l convinga pe imparat sa-l trimita in exil a treia oara si mai departe de Constantinopol, la Pityus, un orasel pe malul oriental al Marii Negre, de unde sa nu se mai poata intoarce. In drum spre aceasta destinatie, slabit de puteri, trece la cele vesnice, in data de 14 septembrie, anul 407 4 .
Inca din timpul persecutiilor, caterisirii si exilului, exista pericolul ca multi sa se rupa de Biserica, nemultumiti de prigoana la care era supus parintele lor. Aici se dovedeste marele sau caracter, marea sa credinta si dragoste fata de Biserica, pentru ca i-a indemnat pe simpatizantii sai, daca-L iubesc pe Hristos, sa nu paraseasca Biserica din cauza sa, caci nu a inceput si nu se sfarseste credinta cu el 5 .
Mai tarziu, memoria Sfantului Ioan Gura de Aur va fi reabilitata, va fi trecut in diptice si va ramane in memoria Bisericii ca unul dintre cei mai mari sfinti ai ei.
Parintele Iosif Trifa, de la amvonul Luminii Satelor a inceput si el o lupta...
Daca am citit cate ceva despre sfinti, am putut constata ca viata si activitatea Parintelui Iosif se aseamana foarte mult cu a Sfantului Ioan Gura de Aur, care, de altfel, era si modelul sau in misiunea preoteasca.
Sfantul Ioan, datorita calitatilor sale duhovnicesti, datorita predicilor si a talcuirilor sale, este adus din Antiohia, hirotonit episcop si instalat pe scaunul de Constantinopol pentru o misiune deosebita, aceea de a pastori Biserica lui Hristos. Se spune despre el ca vestea neincetat Cuvantul lui Dumnezeu, castigand prin predicile sale multe suflete, chiar dintre pagani si eretici.
Parintele Iosif, la fel, s-a remarcat in ochii mai-marilor prin viata sa deosebita, prin predicile si talcuirile sale, vorbite sau scrise prin unele foi ale vremii. i el a fost chemat, dintr-o parohie de la tara, la Sibiu, pentru o misiune mult mai grea, aceea de redactor la foaia Lumina Satelor .
Sfantul Ioan Gura de Aur, ajuns la Constantinopol, a inceput o serie de reforme menite sa imbunatateasca viata interna a Bisericii, care, insa, nu a fost vazuta cu ochi buni nici macar de cei apropiati lui . 2 Masurile intreprinse ii vizau pe preotii care tineau in locuinta lor calugarite, se imbogateau din preotie, considerand-o o meserie, nu o misiune, ducand o viata nevrednica de preotie , traind in mari pacate, precum imbuibare, lacomie si desfrau. Aceste reforme, precum si cele impotriva luxului de la curte, l-au facut sa-si atraga multi dusmani. Printre dusmanii sai se numara si Eutropiu, cel care sprijinise aducerea sa la Constantinopol. Acesta era un om vicios, lacom si dornic de onoruri 3 . Cel mai mare dusman al sau a fost insa imparateasa Eudoxia.
Toti acesti dusmani declarati si nedeclarati ai Sfantului au luptat pentru inlaturarea si pedepsirea lui, asa ca, gasind o imprejurare nimerita, l-au acuzat pe nedrept de erezia origenista, l-au condamnat la un pseudo-sinod tinut in apropiere de Calcedon, in anul 403, si l-au exilat.
Desi cei mari si puternici, fie din cler sau din fruntea imperiului, il dusmaneau, dandu-si mana la condamnarea si inlaturarea lui, poporul de rand il iubea si respecta si, datorita lui, in curand, imparatul a fost nevoit sa-l aduca inapoi.
Omul lui Dumnezeu insa nu a putut fi pus sub tacere si, nu dupa mult timp, din nou a strigat impotriva pacatului, cand in fata catedralei unde savarsea Sfanta Liturghie s-a inaugurat o statuie a imparatesei cu muzica, dansuri si teatru, deranjand atmosfera de rugaciune. La predica, Sfantul Ioan a criticat aspru aceste manifestatii pagane, fapt ce a atras asupra sa o noua judecata si condamnare. A fost trimis in exil la Cucuz, in Armenia, si, desi oamenii simpli care-l iubeau s-au rasculat in apararea si readucerea lui din nou la Constantinopol, de data aceasta, dusmanii sai au reusit sa-l convinga pe imparat sa-l trimita in exil a treia oara si mai departe de Constantinopol, la Pityus, un orasel pe malul oriental al Marii Negre, de unde sa nu se mai poata intoarce. In drum spre aceasta destinatie, slabit de puteri, trece la cele vesnice, in data de 14 septembrie, anul 407 4 .
Inca din timpul persecutiilor, caterisirii si exilului, exista pericolul ca multi sa se rupa de Biserica, nemultumiti de prigoana la care era supus parintele lor. Aici se dovedeste marele sau caracter, marea sa credinta si dragoste fata de Biserica, pentru ca i-a indemnat pe simpatizantii sai, daca-L iubesc pe Hristos, sa nu paraseasca Biserica din cauza sa, caci nu a inceput si nu se sfarseste credinta cu el 5 .
Mai tarziu, memoria Sfantului Ioan Gura de Aur va fi reabilitata, va fi trecut in diptice si va ramane in memoria Bisericii ca unul dintre cei mai mari sfinti ai ei.
Parintele Iosif Trifa, de la amvonul Luminii Satelor a inceput si el o lupta...
