I. INTRODUCERE. Nadejdea face parte din triada virtutilor teologice, insotind credinta si dragostea. Este arhicunoscut, in acest sens, Cuvantul Sf. Ap. Pavel: i acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea (I Corinteni 13, 13). In cateheza anterioara am vorbit despre virtutea credintei, amintind, intre altele, ca omul credincios cu adevarat este, deodata, optimist (plin []I. INTRODUCERE. Nadejdea face parte din triada virtutilor teologice, insotind credinta si dragostea. Este arhicunoscut, in acest sens, Cuvantul Sf. Ap. Pavel: i acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea (I Corinteni 13, 13). In cateheza anterioara am vorbit despre virtutea credintei, amintind, intre altele, ca omul credincios cu adevarat este, deodata, optimist (plin de nadejde), iubitor, prietenos, bun si altruist, intelept (chibzuit), harnic, cumpatat, curajos, drept, smerit, discret, demn si sincer. Trebuie sa avem mereu in vedere ca virtutile sunt strans legate intre ele, viaza si se dezvolta impreuna. Pacatele, asijderea. Iar le gatura cea mai stransa a nadejdii este cu credinta. Credem si nadajduim, in acelasi timp. Asa se explica si asocierea termenilor in definitia data de Sf. Apostol Pavel credintei: incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute (Evrei 11, 1).

Intre sinonimele cuvantului nadejde, intalnim, de aceea, termenul incredere , alaturi de optimism , speranta si chiar siguranta .

II. TEMA catehezei este deosebit de importanta in perspectiva mantuirii, dar nu mai putin pentru o viata echilibrata, aici, pe pamant. In ultima vreme intalnim tot mai mult semeni aflati in pragul deznadejdii, deprimarea, akedia (acedia) si pesimismul numarandu-se printre cele mai frecvente boli ale sufletului. Profesorul George Mantzaridis observa, cu mult realism, ca omul contemporan, lipsit (intre altele) de virtutea rabdarii, se cantoneaza intr-un prezent comod: uita (vrea sa uite) trecutul si nu vrea sa priveasca in viitor. Virtutea nadejdii, in astfel de cazuri, nu mai are obiect. Crestinul, insa, trebuie sa fie mereu increzator in Dumnezeu si in parinteasca Lui purtare de grija.

III. TRATAREA temei are in vedere cateva repere de baza privind virtutea nadejdii: definitia, importanta (necesitatea) pentru mantuire, mijloace de cultivare, insusirile, roadele si pacatele impotriva ei.1. Definitia nadejdii (sperantei) este diferita in mediul laic, fata de cel religios.

Astfel, in DEX citim: incredere sau convingere ca ceea ce faci ori doresti se va realiza; din punct de vedere crestin: asteptarea cu incredere a implinirilor fagaduite de Dumnezeu (Teologia Morala Ortodoxa), binestiind ca Dumnezeu este credincios in ceea ce a fagaduit (Evrei 10, 23);2. Importanta (necesitatea) nadejdii pentru mantuire reiese din numeroasetexte scripturistice, din care selectam cateva: Prin nadejde ne-am mantuit (Rom. 8, 14); Sa tinem neclintiti marturisirea nadejdii, pentru ca cel care a fagaduit este vrednic de credinta (Evrei 10, 23); Nadajduieste in Domnul si fa binele (Psalm 36, 4); Noi asteptam in Duh nadejdea dreptatii din credinta (Gal 5, 5);3. Mijloace de cultivare a nadejdii. La fel ca in cazul credintei (si, in cele din urma, in cazul oricarei virtuti): rugaciunea, participarea la Sfanta Liturghie, spovedania, lectura duhovniceasca etc. De mare ajutor: a-i lua pe sfinti ca modele de nadejde, incepand cu dreptii si proorocii Vechiului Testament, continuand cu Sfintii Apostoli, cu mucenicii si, practic, toti sfintii Bisericii. Pentru noi, romanii, de mare sprijin moral ne sunt unii dintre intemnitatii inchisorilor comuniste, care au supravietuit torturilor datorita credintei lor puternice, dar si a nadejdii nelimitate in Dumnezeu. Lor, ca in cazul altor martiri, li se potriveste marturisirea Sf. Ap. Pavel: Fiindca pentru aceasta ne si ostenim si suntem ocarati si ne luptam, caci ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu, Care este Mantuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credinciosilor (I Tim 4, 10);4. Insusirile cele mai evidente ale virtutii nadejdii: luminata, in sensul de a fi indreptata spre bunurile spirituale si vesnice, iar spre cele vremelnice numai daca sunt de folos pentru mantuire; tare, neclintita, intrucat se sprijina pe fagaduintele lui Dumnezeu, vrednice de credinta (Evrei 10, 23);Trebuie, in acest context, sa precizam si cum nu trebuie sa fie: sa nu se identifice/confunde cu visarile si imaginatii hazardate si...