S-a întâmplat în 1 noiembrie 1925
S-a intamplat in 1 noiembrie 1925: A avut loc inscaunarea primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane; la 25.
II.1925 Scaunul Arhiepiscopal si Mitropolitan al Ungro-Vlahiei a fost ridicat la rangul de Scaun Patriarhal, Miron Cristea, episcop de Caransebes, devenind, in calitatea sa de primat al Romaniei, primul patriarh al BOR.
Ziua de duminica, 1 noiem brie 1925, i-a []The post S-a intamplat in 1 noiembrie 1925 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 1 noiembrie 1925 was first posted on noiembrie 1, 2020 at 4:22 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 1 noiembrie 1925: A avut loc inscaunarea primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane; la 25.
II.1925 Scaunul Arhiepiscopal si Mitropolitan al Ungro-Vlahiei a fost ridicat la rangul de Scaun Patriarhal, Miron Cristea, episcop de Caransebes, devenind, in calitatea sa de primat al Romaniei, primul patriarh al BOR.
Ziua de duminica, 1 noiem brie 1925, i-a reunit la Bucu resti pe toti ierarhii si demnitarii romani, la care s-au alaturat oaspetii delegati ai Bisericii Ortodoxe surori. In seara zilei de 31 octombrie, in catedrala istorica a Mitropoliei Ungrovlahiei, s-a slujit Prive gherea la care au asistat oaspetii din toate colturile lumii, numerosi clerici si credinciosi, toti avand lumanari aprinse in maini, parca in asteptarea unei Invieri. Insa, solemnitatea investiturii patriarhului avea sa-si arate stralucirea abia a doua zi, la 1 noiembrie 1925, moment grandios sporit de sutele de mii de participanti. Jertfa eroilor romani savarsita in primul razboi mondial a facut posibila unirea romanilor sub un singur sceptru si intr-un singur suflet. Trupul tarii a fost intregit la 1 decembrie 1918 prin memorabilul act care consfintea pentru vecie unirea Transilvaniei si a celorlalte provincii din nord-vest cu Romania, in timp ce Basarabia si Bucovina deja faceau parte din Romania.
Dupa Marea Unire de la 1 decembrie 1918, etapa fireasca urmatoare era acum unificarea bisericeasca sub conducerea unui unic for superior: Sfantul Sinod. Biserica Ortodoxa Romana avea nevoie ca misiunea si spiritualitatea crestina sa imbrace o alta haina, sa isi organizeze viata launtrica intr-o mai mare inde pen denta fata de Stat si, mai ales, sa isi eficientizeze organismele administrative interne de functio nare. Aceasta pentru ca in Biserica Ortodoxa din provinciile romanesti se resimteau influentele nefaste, fie ale Curtii imperiale din Viena (pentru Transilvania si Bucovina), fie ale absolutismului tarist (pentru Basarabia). Unificarea bisericeasca a intrat, la doar cateva luni dupa Marea Unire, in atentia ierarhilor din Transilvania (intruniti in consfatuire la Sibiu, pe 23 aprilie 1919), apoi a Sfantului Sinod de la Bucu resti (intrunit la Manastirea Sinaia, in prioada 12-25 iunie 1919). Cu acest prilej a fost evidentiata necesitatea introducerii in Romania Mare a unei organizari biseri cesti autonome pe baze consti tutionale, cu chemarea ierarhilor din toate provinciile in Sfantul Sinod ca membri de drept istoric si canonic, hotarare aprobata in unanimitate de ierarhii provinciilor istorice romanesti, la 30 decembrie 1919. In ziua urmatoare, la 31 decembrie 1919, Episcopul Caranse be sului, Miron Cristea, a fost ales Mitropolit Primat (in scaunul vacant inca de la 1 ianua rie 1919) si investit la 1 ianuarie 1920. El era un simbol al unirii fratilor transilvaneni cu Romania, ca unul ce fusese un participant implicat direct in Adunarea de la Alba Iulia, desfasurata la 1 decembrie 1918. Dupa unificarea bisericeasca a provinciilor romanesti, intre ierarhii, clerul si intelectualii romani din Romania Mare, s-a nascut ideea de a se face un necesar pas inainte, acela ca Biserica Ortodoxa Romana sa fie ridicata la rangul de Patriarhie.
Primul care a ridicat problema a fost preotul academician Gheor ghe Ciuhandu, renumit istoric militant unionist, consilier eparhial la Arad, presedinte al Asociatiei Clerului Andrei Saguna din Transilvania. Lui i s-a alaturat savantul Nicolae Iorga, care arata ca, dupa Constitutia din 1923, Biserica noastra Ortodoxa Romana era dominanta, si pe temeiuri logice, istorice si canonice, aceasta putea si trebuia sa fie inaltata la rangul de Patriarhiei autocefala. Initiativa a fost adusa in plenul Sfantului Sinod de Mitropolitul Pimen al Moldovei si semnata de toti ierarhii provinciilor romanesti, la 4 decembrie 1924.
Lucrarile au continuat si in anul urmator, astfel incat la 4 februarie 1925, avand in vedere vechimea crestinismului romanesc, numarul eparhiilor din tara, statutul lor istoric si canonic, noua situatie a Romaniei Unite, cand romanii aveau propria suveranitate politica si bisericeasca, s-a considerat pe drept cuvant ca romanii aveau dreptul sa recunoasca pe mitropolitul de la Bucu resti cu titlul de Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Ungrovlahiei si Patriarh al Romaniei (actul de infiintare a Patriarhiei Romane arhim. Tit Simedrea, Patriarhia Romaneasca, 1925, pp. 30-34). In aceeasi sedinta din 4 februarie 1925, Mitropolitul Primat Miron Cristea a luat cuvantul si a multumit, aratand ca prestigiul trece asupra Sfantului Sinod si credinciosilor Bisericii, tot atunci, el ridicand problema inaltarii unei marete Catedrale a Mantuirii Nea mului (arhim. Tit Simedrea, Patriarhia Romaneasca, pp. 39-41). La 12 februarie 1925, Senatul si, la 17 februarie 1925, Camera Deputatilor au votat Legea prin care se infiinta Patriarhia Romaniei, iar regele Ferdinand a promulgat-o la 23 februarie acelasi an, cu numele de Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal si mitropolitan al Ungrovlahiei ca primat al Romaniei, la rangul de scaun patriarhal. Ca urmare a acestei recunoasteri, Mitropolitul Primat Miron Cristea a expediat scrisori prin care anunta Bisericile Ortodoxe surori asupra celor hotarate in Romania. Bisericile surori au trimis scrisori irenice de felicitare si de recunoastere a istoricului moment de inaltare a Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie.
Ceremonialul investirii Mitropolitului Primat Miron Cristea ca Patriarh al Romaniei a fost fixat pentru data de 1 noiembrie 1925. A fost publicat un program cu toate momentele inaltatorului eveniment, asa cum se procedeaza la orice solemnitate de cel mai inalt rang.
Ziua de duminica, 1 noiembrie 1925, i-a reunit la Bucuresti pe toti ierarhii si demnitarii romani, la care s-au alaturat oaspetii dele gati ai Bisericii Ortodoxe surori. Miron Cristea (n. 18 iulie 1868, Toplita d. 6 martie 1939, Cannes, Franta), pe numele sau de botez Ilie, a fost primul patriarh al Romaniei, presedinte al Consiliului de ministri si membru de onoare al Academiei Romane din 7 iunie 1919. In momente de criza pe scena politica romaneasca, a fost numit mai mult ca simbol in functiile cele mai inalte din administratia de stat, Inalt Regent, in timpul crizei dinastice, si presedinte al Consiliului de ministri, atunci cand regele Carol al II-lea si-a instaurat regimul autoritar. Pe numele de botez Ilie, facea parte dintr-o familie de tarani instariti, Gheorghe si Domnita Cristea. Urmeaza cursurile Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu...
II.1925 Scaunul Arhiepiscopal si Mitropolitan al Ungro-Vlahiei a fost ridicat la rangul de Scaun Patriarhal, Miron Cristea, episcop de Caransebes, devenind, in calitatea sa de primat al Romaniei, primul patriarh al BOR.
Ziua de duminica, 1 noiem brie 1925, i-a []The post S-a intamplat in 1 noiembrie 1925 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 1 noiembrie 1925 was first posted on noiembrie 1, 2020 at 4:22 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 1 noiembrie 1925: A avut loc inscaunarea primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane; la 25.
II.1925 Scaunul Arhiepiscopal si Mitropolitan al Ungro-Vlahiei a fost ridicat la rangul de Scaun Patriarhal, Miron Cristea, episcop de Caransebes, devenind, in calitatea sa de primat al Romaniei, primul patriarh al BOR.
Ziua de duminica, 1 noiem brie 1925, i-a reunit la Bucu resti pe toti ierarhii si demnitarii romani, la care s-au alaturat oaspetii delegati ai Bisericii Ortodoxe surori. In seara zilei de 31 octombrie, in catedrala istorica a Mitropoliei Ungrovlahiei, s-a slujit Prive gherea la care au asistat oaspetii din toate colturile lumii, numerosi clerici si credinciosi, toti avand lumanari aprinse in maini, parca in asteptarea unei Invieri. Insa, solemnitatea investiturii patriarhului avea sa-si arate stralucirea abia a doua zi, la 1 noiembrie 1925, moment grandios sporit de sutele de mii de participanti. Jertfa eroilor romani savarsita in primul razboi mondial a facut posibila unirea romanilor sub un singur sceptru si intr-un singur suflet. Trupul tarii a fost intregit la 1 decembrie 1918 prin memorabilul act care consfintea pentru vecie unirea Transilvaniei si a celorlalte provincii din nord-vest cu Romania, in timp ce Basarabia si Bucovina deja faceau parte din Romania.
Dupa Marea Unire de la 1 decembrie 1918, etapa fireasca urmatoare era acum unificarea bisericeasca sub conducerea unui unic for superior: Sfantul Sinod. Biserica Ortodoxa Romana avea nevoie ca misiunea si spiritualitatea crestina sa imbrace o alta haina, sa isi organizeze viata launtrica intr-o mai mare inde pen denta fata de Stat si, mai ales, sa isi eficientizeze organismele administrative interne de functio nare. Aceasta pentru ca in Biserica Ortodoxa din provinciile romanesti se resimteau influentele nefaste, fie ale Curtii imperiale din Viena (pentru Transilvania si Bucovina), fie ale absolutismului tarist (pentru Basarabia). Unificarea bisericeasca a intrat, la doar cateva luni dupa Marea Unire, in atentia ierarhilor din Transilvania (intruniti in consfatuire la Sibiu, pe 23 aprilie 1919), apoi a Sfantului Sinod de la Bucu resti (intrunit la Manastirea Sinaia, in prioada 12-25 iunie 1919). Cu acest prilej a fost evidentiata necesitatea introducerii in Romania Mare a unei organizari biseri cesti autonome pe baze consti tutionale, cu chemarea ierarhilor din toate provinciile in Sfantul Sinod ca membri de drept istoric si canonic, hotarare aprobata in unanimitate de ierarhii provinciilor istorice romanesti, la 30 decembrie 1919. In ziua urmatoare, la 31 decembrie 1919, Episcopul Caranse be sului, Miron Cristea, a fost ales Mitropolit Primat (in scaunul vacant inca de la 1 ianua rie 1919) si investit la 1 ianuarie 1920. El era un simbol al unirii fratilor transilvaneni cu Romania, ca unul ce fusese un participant implicat direct in Adunarea de la Alba Iulia, desfasurata la 1 decembrie 1918. Dupa unificarea bisericeasca a provinciilor romanesti, intre ierarhii, clerul si intelectualii romani din Romania Mare, s-a nascut ideea de a se face un necesar pas inainte, acela ca Biserica Ortodoxa Romana sa fie ridicata la rangul de Patriarhie.
Primul care a ridicat problema a fost preotul academician Gheor ghe Ciuhandu, renumit istoric militant unionist, consilier eparhial la Arad, presedinte al Asociatiei Clerului Andrei Saguna din Transilvania. Lui i s-a alaturat savantul Nicolae Iorga, care arata ca, dupa Constitutia din 1923, Biserica noastra Ortodoxa Romana era dominanta, si pe temeiuri logice, istorice si canonice, aceasta putea si trebuia sa fie inaltata la rangul de Patriarhiei autocefala. Initiativa a fost adusa in plenul Sfantului Sinod de Mitropolitul Pimen al Moldovei si semnata de toti ierarhii provinciilor romanesti, la 4 decembrie 1924.
Lucrarile au continuat si in anul urmator, astfel incat la 4 februarie 1925, avand in vedere vechimea crestinismului romanesc, numarul eparhiilor din tara, statutul lor istoric si canonic, noua situatie a Romaniei Unite, cand romanii aveau propria suveranitate politica si bisericeasca, s-a considerat pe drept cuvant ca romanii aveau dreptul sa recunoasca pe mitropolitul de la Bucu resti cu titlul de Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Ungrovlahiei si Patriarh al Romaniei (actul de infiintare a Patriarhiei Romane arhim. Tit Simedrea, Patriarhia Romaneasca, 1925, pp. 30-34). In aceeasi sedinta din 4 februarie 1925, Mitropolitul Primat Miron Cristea a luat cuvantul si a multumit, aratand ca prestigiul trece asupra Sfantului Sinod si credinciosilor Bisericii, tot atunci, el ridicand problema inaltarii unei marete Catedrale a Mantuirii Nea mului (arhim. Tit Simedrea, Patriarhia Romaneasca, pp. 39-41). La 12 februarie 1925, Senatul si, la 17 februarie 1925, Camera Deputatilor au votat Legea prin care se infiinta Patriarhia Romaniei, iar regele Ferdinand a promulgat-o la 23 februarie acelasi an, cu numele de Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal si mitropolitan al Ungrovlahiei ca primat al Romaniei, la rangul de scaun patriarhal. Ca urmare a acestei recunoasteri, Mitropolitul Primat Miron Cristea a expediat scrisori prin care anunta Bisericile Ortodoxe surori asupra celor hotarate in Romania. Bisericile surori au trimis scrisori irenice de felicitare si de recunoastere a istoricului moment de inaltare a Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie.
Ceremonialul investirii Mitropolitului Primat Miron Cristea ca Patriarh al Romaniei a fost fixat pentru data de 1 noiembrie 1925. A fost publicat un program cu toate momentele inaltatorului eveniment, asa cum se procedeaza la orice solemnitate de cel mai inalt rang.
Ziua de duminica, 1 noiembrie 1925, i-a reunit la Bucuresti pe toti ierarhii si demnitarii romani, la care s-au alaturat oaspetii dele gati ai Bisericii Ortodoxe surori. Miron Cristea (n. 18 iulie 1868, Toplita d. 6 martie 1939, Cannes, Franta), pe numele sau de botez Ilie, a fost primul patriarh al Romaniei, presedinte al Consiliului de ministri si membru de onoare al Academiei Romane din 7 iunie 1919. In momente de criza pe scena politica romaneasca, a fost numit mai mult ca simbol in functiile cele mai inalte din administratia de stat, Inalt Regent, in timpul crizei dinastice, si presedinte al Consiliului de ministri, atunci cand regele Carol al II-lea si-a instaurat regimul autoritar. Pe numele de botez Ilie, facea parte dintr-o familie de tarani instariti, Gheorghe si Domnita Cristea. Urmeaza cursurile Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu...
