S-a întâmplat în 4 noiembrie 1946
S-a intamplat in 4 noiembrie 1946: Incepe sa functioneze oficial UNESCO Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, tiinta si Cultura, institutie specializata a ONU, cu sediul la Paris; la aceasta data a intrat in vigoare actul de constituire a Organizatiei, semnat la 16.
XI.1945, la Londra (Romania este membra a UNESCO din 27.
VII.1956). La originea infiintarii []The post S-a intamplat in 4 noiembrie 1946 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 4 noiembrie 1946 was first posted on noiembrie 4, 2020 at 2:50 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 4 noiembrie 1946: Incepe sa functioneze oficial UNESCO Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, tiinta si Cultura, institutie specializata a ONU, cu sediul la Paris; la aceasta data a intrat in vigoare actul de constituire a Organizatiei, semnat la 16.
XI.1945, la Londra (Romania este membra a UNESCO din 27.
VII.1956). La originea infiintarii UNESCO se afla dorinta unor tari de a restabili sistemul lor de educatie, inca inainte de incheierea primului razboi mondial. Astfel, in anul 1942, in plin razboi mondial, guvernele unor tari europene care s-au confruntat cu Germania nazista si aliatii sai s-au reunit, in Marea Britanie, la Conferinta Ministrilor Educatiei.
Aceste tari cautau metode si mijloace pentru reconstruirea sistemului lor de educatie grav afectat de razboi, de indata ce pacea urma sa fie restabilita. Dupa aceasta conferinta, proiectul a luat amploare in scurt timp, capatand practic expunere universala, inclusiv prin aderarea SUA la acest demers.
Conferinta Ministrilor Educatiei a convocat, pentru perioada 1-16 noiembrie 1945, la Londra, dupa sfarsitul razboiului, o reuniune la care au participat reprezentantii a 44 de state, tocmai pentru a crea o organizatie pentru educatie si cultura, dar mai ales pentru o cultura comuna a pacii, care sa le reuneasca interesele. Impulsionate mai ales de Franta si Regatul Unit, grav afectate de razboi, delegatiile statelor participante au decis crearea unei organizatii care trebuia sa stabileasca solidaritatea intelectuala si morala a umanitatii si, in acest mod, sa previna, pe viitor izbucnirea unui nou razboi mondial. La sfarsitul conferintei, la 16 noiembrie 1945, 37 de tari au semnat Actul Constitutiv al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, tiinta si Cultura, documentul intrand in vigoare in anul urmator, la 4 noiembrie 1946, fiind ratificat de 20 de state: Africa de Sud, Arabia Saudita, Australia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, China, Danemarca, Egipt, Franta, Grecia, India, Liban, Mexic, Norvegia, Noua Zeelanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Republica Dominicana, Turcia si Statele Unite ale Americii.
Prima sesiune a Conferintei Generale a UNESCO s-a desfasurat la Paris, in perioada 19 noiembrie 10 decembrie 1946, cu participarea reprezentantilor a 30 de tari cu drept de vot. In anul 1948, UNESCO recomanda Statelor Membre sa declare invatamantul primar gratuit, obligatoriu si universal.
In anul 1951 au aderat la organizatie Japonia si Republica Federala Germana, doi ani mai tarziu si Spania a devenit membru, iar URSS a aderat la UNESCO in 1954.
In anul 1960 a avut loc lansarea expeditiei din Nubia, Egipt, pentru a muta Marele Templu de la Abu Simbel pentru a se evita ca raul Nil sa inunde situl dupa construirea barajului de la Aswan, una din marile realizari ale organizatiei in domeniul patrimoniului universal. Au urmat 20 de ani de campanie sustinuta a UNESCO, perioada in care 22 de monumente si complexuri arhitecturale de o valoare inestimabila pentru umanitate sunt mutate vorbim despre Moenjodaro (Pakistan), Fez (Maroc), Kathmandu (Nepal), Borobudur (Indonezia) sau Acropolis (Grecia). De asemenea, in anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, organizatia a lucrat la extinderea protectiei drepturilor de autor in numeroase state care nu erau atunci parti ale Conventiei de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice incheiata in 1886, astfel ca in anul 1952 a fost semnata Conventia Universala privind Dreptul de Autor, sub egida UNESCO, adoptata la Geneva si revizuita, la Paris, in anul 1971.
In anul 1956 Republica Africa de Sud s-a retras din UNESCO sustinand ca unele dintre publicatiile organizatiei intervin in problemele rasiale ale tarii, iar in 1960, nu mai putin de nouasprezece state africane au devenit membre ale organizatiei. In anul 1968, UNESCO a organizat prima conferinta interguvernamentala care a avut ca scop o conciliere intre mediul inconjurator si dezvoltare, ceea ce in prezent numim dezvoltare durabila , o initiativa care a dus la crearea Programului Omul si biosfera .
La 16 noiembrie 1972, la Paris, a fost semnata Conventia privind Protectia Patrimoniului Mondial Cultural si Natural, un document important privind aprecierea si protejarea unor opere create la nivel mondial.
In anul 1975, este infiintata, sub auspiciile Natiunilor Unite si UNESCO, la Tokio, Universitatea Natiunilor Unite. Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO a fost creat in anul 1976, iar primele situri au fost inscrise pe lista Patrimoniului Mondial al organizatiei in anul 1978.
Tot in anul 1978, la 27 noiembrie, a fost adoptata Declaratia privind rasele si prejudecatile de rasa, in cadrul Conferintei Generale a Organizatiei Natiunilor Unite in domeniul invatamantului, stiintei si culturii la sesiunea a douazecea.
In anul 1972, Republica Democrata Germana a devenit nou membru, iar in 1984 SUA se retrag din UNESCO, din cauza dezacordurilor majore cu conducerea organizatiei. Un an mai tarziu Regatul Unit al Marii Britanii si Singapore se retrag si ele din organizatie, iar bugetul UNESCO cunoaste o prabusire considerabila, dat fiind faptul ca atat SUA cat si Marea Britanie erau contributori importanti. In anul 1980 au fost publicate primele doua volume ale UNESCO privind Istoria generala a Africii , urmata si de alte serii similare dedicate alte regiuni, indeosebi din Asia Centrala si Caraibe.
Conferinta Mondiala privind Educatia pentru Toti, care a avut loc in anul 1990, la Jomtiem, Thailanda, lanseaza o miscare globala pentru asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii, tinerii si adultii.
In perioada 1991-1993 douasprezece republici din fosta Uniune Sovietica s-au alaturat UNESCO, Federatia Rusa fiind membru din 1992.
Tot in anul 1992, a fost creat, sub egida UNESCO, programul Memoria lumii , care cuprinde arhive audio, cinematografice si de televiziune.
Africa de Sud, aflata sub conducerea lui Nelson Mandela, revine in componenta organizatiei in anul 1994, iar Regatul Unit al Marii Britanii redevine membru in 1997, urmata si de revenirea SUA, in anul 2003. Declaratia Generala privind genomul uman si drepturile omului, a fost adoptata si proclamata la Conferinta Generala a Organizatiei Natiunilor Unite din 11 noiembrie 1997, iar in anul 2001 a fost adoptata Declaratia Universala privind Diversitatea Culturala, in cadrul Conferintei Generale a UNESCO.
In anul 2000, la Dakar, in Senegal, Forumul Mondial pentru Educatie a solicitat statelor sa asigure educatia de baza pentru toti pana in anul 2015.
In anul 2005, sultanatul Brunei a devenit al 191-lea Stat Membru al UNESCO, in 2007 Muntenegru este al 192-lea, Singapore al 193-lea, din 8 octombrie 2007.
In 27 octombrie 2011, Sudanul de Sud este al 194-lea membru, iar ultimul stat care a aderat la organizatie este Palestina, din 23 noiembrie 2011.
In prezent UNESCO are, deci, 195 de state membre organizate in 5 grupuri regionale Africa, Statele Arabe, Asia si Pacific, Europa si America de Nord, America Latina si Caraibele. UNESCO are si 10 state asociate, primul teritoriu cu aceasta calitate fiind Insulele Virgine Britanice, la 24 noiembrie 1983, iar ultimul stat asociat fiind Montserrat, la 3 noiembrie 2015.
De asemenea, organizatia are 55 de birouri regionale, prin intermediul carora elaboreaza strategii, programe si activitati in consultare cu autoritatile nationale si alti parteneri.
UNESCO opereaza o serie de institute si centre de specialitate, are 184 de delegatii permanente, care reprezinta guvernele Statelor Membre la UNESCO si are 199 de Comisii Nationale in toata lumea, fiind singura agentie ONU care are o retea globala de organisme de cooperare nationale, cunoscute drept Comisiile Nationale pentru UNESCO, instituite de guvernele statelor membre, in conformitate cu articolul VII al Constitutiei UNESCO. Romania a aderat la UNESCO la data de 27 iulie 1956, tot de la acel moment fiind constituita si Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO (CNR UNESCO).
Prin H.
G. 624/1995 Comisia a fost reorganizata, actul normativ stabilind caracterul Comisiei de institutie...
XI.1945, la Londra (Romania este membra a UNESCO din 27.
VII.1956). La originea infiintarii []The post S-a intamplat in 4 noiembrie 1946 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 4 noiembrie 1946 was first posted on noiembrie 4, 2020 at 2:50 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 4 noiembrie 1946: Incepe sa functioneze oficial UNESCO Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, tiinta si Cultura, institutie specializata a ONU, cu sediul la Paris; la aceasta data a intrat in vigoare actul de constituire a Organizatiei, semnat la 16.
XI.1945, la Londra (Romania este membra a UNESCO din 27.
VII.1956). La originea infiintarii UNESCO se afla dorinta unor tari de a restabili sistemul lor de educatie, inca inainte de incheierea primului razboi mondial. Astfel, in anul 1942, in plin razboi mondial, guvernele unor tari europene care s-au confruntat cu Germania nazista si aliatii sai s-au reunit, in Marea Britanie, la Conferinta Ministrilor Educatiei.
Aceste tari cautau metode si mijloace pentru reconstruirea sistemului lor de educatie grav afectat de razboi, de indata ce pacea urma sa fie restabilita. Dupa aceasta conferinta, proiectul a luat amploare in scurt timp, capatand practic expunere universala, inclusiv prin aderarea SUA la acest demers.
Conferinta Ministrilor Educatiei a convocat, pentru perioada 1-16 noiembrie 1945, la Londra, dupa sfarsitul razboiului, o reuniune la care au participat reprezentantii a 44 de state, tocmai pentru a crea o organizatie pentru educatie si cultura, dar mai ales pentru o cultura comuna a pacii, care sa le reuneasca interesele. Impulsionate mai ales de Franta si Regatul Unit, grav afectate de razboi, delegatiile statelor participante au decis crearea unei organizatii care trebuia sa stabileasca solidaritatea intelectuala si morala a umanitatii si, in acest mod, sa previna, pe viitor izbucnirea unui nou razboi mondial. La sfarsitul conferintei, la 16 noiembrie 1945, 37 de tari au semnat Actul Constitutiv al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, tiinta si Cultura, documentul intrand in vigoare in anul urmator, la 4 noiembrie 1946, fiind ratificat de 20 de state: Africa de Sud, Arabia Saudita, Australia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, China, Danemarca, Egipt, Franta, Grecia, India, Liban, Mexic, Norvegia, Noua Zeelanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Republica Dominicana, Turcia si Statele Unite ale Americii.
Prima sesiune a Conferintei Generale a UNESCO s-a desfasurat la Paris, in perioada 19 noiembrie 10 decembrie 1946, cu participarea reprezentantilor a 30 de tari cu drept de vot. In anul 1948, UNESCO recomanda Statelor Membre sa declare invatamantul primar gratuit, obligatoriu si universal.
In anul 1951 au aderat la organizatie Japonia si Republica Federala Germana, doi ani mai tarziu si Spania a devenit membru, iar URSS a aderat la UNESCO in 1954.
In anul 1960 a avut loc lansarea expeditiei din Nubia, Egipt, pentru a muta Marele Templu de la Abu Simbel pentru a se evita ca raul Nil sa inunde situl dupa construirea barajului de la Aswan, una din marile realizari ale organizatiei in domeniul patrimoniului universal. Au urmat 20 de ani de campanie sustinuta a UNESCO, perioada in care 22 de monumente si complexuri arhitecturale de o valoare inestimabila pentru umanitate sunt mutate vorbim despre Moenjodaro (Pakistan), Fez (Maroc), Kathmandu (Nepal), Borobudur (Indonezia) sau Acropolis (Grecia). De asemenea, in anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, organizatia a lucrat la extinderea protectiei drepturilor de autor in numeroase state care nu erau atunci parti ale Conventiei de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice incheiata in 1886, astfel ca in anul 1952 a fost semnata Conventia Universala privind Dreptul de Autor, sub egida UNESCO, adoptata la Geneva si revizuita, la Paris, in anul 1971.
In anul 1956 Republica Africa de Sud s-a retras din UNESCO sustinand ca unele dintre publicatiile organizatiei intervin in problemele rasiale ale tarii, iar in 1960, nu mai putin de nouasprezece state africane au devenit membre ale organizatiei. In anul 1968, UNESCO a organizat prima conferinta interguvernamentala care a avut ca scop o conciliere intre mediul inconjurator si dezvoltare, ceea ce in prezent numim dezvoltare durabila , o initiativa care a dus la crearea Programului Omul si biosfera .
La 16 noiembrie 1972, la Paris, a fost semnata Conventia privind Protectia Patrimoniului Mondial Cultural si Natural, un document important privind aprecierea si protejarea unor opere create la nivel mondial.
In anul 1975, este infiintata, sub auspiciile Natiunilor Unite si UNESCO, la Tokio, Universitatea Natiunilor Unite. Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO a fost creat in anul 1976, iar primele situri au fost inscrise pe lista Patrimoniului Mondial al organizatiei in anul 1978.
Tot in anul 1978, la 27 noiembrie, a fost adoptata Declaratia privind rasele si prejudecatile de rasa, in cadrul Conferintei Generale a Organizatiei Natiunilor Unite in domeniul invatamantului, stiintei si culturii la sesiunea a douazecea.
In anul 1972, Republica Democrata Germana a devenit nou membru, iar in 1984 SUA se retrag din UNESCO, din cauza dezacordurilor majore cu conducerea organizatiei. Un an mai tarziu Regatul Unit al Marii Britanii si Singapore se retrag si ele din organizatie, iar bugetul UNESCO cunoaste o prabusire considerabila, dat fiind faptul ca atat SUA cat si Marea Britanie erau contributori importanti. In anul 1980 au fost publicate primele doua volume ale UNESCO privind Istoria generala a Africii , urmata si de alte serii similare dedicate alte regiuni, indeosebi din Asia Centrala si Caraibe.
Conferinta Mondiala privind Educatia pentru Toti, care a avut loc in anul 1990, la Jomtiem, Thailanda, lanseaza o miscare globala pentru asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii, tinerii si adultii.
In perioada 1991-1993 douasprezece republici din fosta Uniune Sovietica s-au alaturat UNESCO, Federatia Rusa fiind membru din 1992.
Tot in anul 1992, a fost creat, sub egida UNESCO, programul Memoria lumii , care cuprinde arhive audio, cinematografice si de televiziune.
Africa de Sud, aflata sub conducerea lui Nelson Mandela, revine in componenta organizatiei in anul 1994, iar Regatul Unit al Marii Britanii redevine membru in 1997, urmata si de revenirea SUA, in anul 2003. Declaratia Generala privind genomul uman si drepturile omului, a fost adoptata si proclamata la Conferinta Generala a Organizatiei Natiunilor Unite din 11 noiembrie 1997, iar in anul 2001 a fost adoptata Declaratia Universala privind Diversitatea Culturala, in cadrul Conferintei Generale a UNESCO.
In anul 2000, la Dakar, in Senegal, Forumul Mondial pentru Educatie a solicitat statelor sa asigure educatia de baza pentru toti pana in anul 2015.
In anul 2005, sultanatul Brunei a devenit al 191-lea Stat Membru al UNESCO, in 2007 Muntenegru este al 192-lea, Singapore al 193-lea, din 8 octombrie 2007.
In 27 octombrie 2011, Sudanul de Sud este al 194-lea membru, iar ultimul stat care a aderat la organizatie este Palestina, din 23 noiembrie 2011.
In prezent UNESCO are, deci, 195 de state membre organizate in 5 grupuri regionale Africa, Statele Arabe, Asia si Pacific, Europa si America de Nord, America Latina si Caraibele. UNESCO are si 10 state asociate, primul teritoriu cu aceasta calitate fiind Insulele Virgine Britanice, la 24 noiembrie 1983, iar ultimul stat asociat fiind Montserrat, la 3 noiembrie 2015.
De asemenea, organizatia are 55 de birouri regionale, prin intermediul carora elaboreaza strategii, programe si activitati in consultare cu autoritatile nationale si alti parteneri.
UNESCO opereaza o serie de institute si centre de specialitate, are 184 de delegatii permanente, care reprezinta guvernele Statelor Membre la UNESCO si are 199 de Comisii Nationale in toata lumea, fiind singura agentie ONU care are o retea globala de organisme de cooperare nationale, cunoscute drept Comisiile Nationale pentru UNESCO, instituite de guvernele statelor membre, in conformitate cu articolul VII al Constitutiei UNESCO. Romania a aderat la UNESCO la data de 27 iulie 1956, tot de la acel moment fiind constituita si Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO (CNR UNESCO).
Prin H.
G. 624/1995 Comisia a fost reorganizata, actul normativ stabilind caracterul Comisiei de institutie...
