S-a întâmplat în 10 noiembrie 1887
Elisa Leonida Zamfirescu (nascuta la Galati decedata la 25 noiembrie 1973, Bucuresti) a fost o inginera si inventatoare din Romania, sefa a laboratoarelor Institutului Geologic al Romaniei. A []The post S-a intamplat in 10 noiembrie 1887 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 10 noiembrie 1887 was first posted on noiembrie 10, 2020 at 3:42 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 10 noiembrie 1887: S-a nascut Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din Europa, sefa a laboratoarelor Institutului Geologic al Romaniei, sora inginerului Dimitrie Leonida.
Elisa Leonida Zamfirescu (nascuta la Galati decedata la 25 noiembrie 1973, Bucuresti) a fost o inginera si inventatoare din Romania, sefa a laboratoarelor Institutului Geologic al Romaniei. A fost membra a Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania si membra a Asociatiei Internationale a Femeilor Universitare, unanim recunoscuta drept prima femeie inginer din lume. Elisa Leonida s-a nascut la Galati, intr-o familie cu 11 copii, fiica intelectualilor Anastase Leonida si Matilda (nascuta Gill).
Toti fratii ei s-au realizat intr-o cariera intelectuala.
Dintre acestia, cei mai cunoscuti au fost: Gheorghe Leonida (sculptor), colaborator in colectivul sculptorului Paul Landovski din Paris, care a realizat celebra statuie Cristos Mantuitorul, plasata pe muntele Corcovado, din Rio de Janeiro, (se presupune ca Gh. Leonida a modelat capul statuii), dar si al unor opere care se gasesc astazi la Muzeul de Arta din Bucuresti si la Castelul Bran; Adela, medic oftalmolog, care a fost directoarea spitalului Vatra Luminoasa; Dimitrie Leonida, inginer energetician, creator al Muzeului Tehnic care ii poarta numele A studiat scoala primara la Galati si liceul la Scoala Centrala de Fete din Bucuresti, obtinand bacalaureatul la sectia reala a Liceului Mihai Viteazul .
Dupa terminarea liceului, s-a inscris la Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti (Politehnica de astazi), dar a fost respinsa din cauza prejudecatilor vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate.
Aceste prejudecati nu au oprit-o insa din optiunea de au urma o facultate de inginerie. Astfel, in anul 1909, pleaca la Berlin si se inscrie la Academia Regala Tehnica din Berlin, devenind prima femeie studenta a acestei universitati. Dar si acolo a fost acceptata cu greu, din cauza acelorasi prejudecati. Rectorul s-a simtit obligat sa-i atraga ferm atentia ca nu cumva sa dea prilej de nemultumire, ea fiind un caz aparte . La cererea ei de inscriere, decanul Hoffman s-a lasat convins cu greu, invocand ca argument chemarea esentiala a femeii, cei trei K Kirche, Kinder, Kuche (biserica, copiii, bucataria).
Acelasi decan, dar si alti profesori, in timpul studiilor si in laboratoare, o ocoleau, ignorandu-i prezenta. Cu rabdare, cu darzenie si cu silinta, a transformat prejudecatile, ostilitatea si privirile batjocoritoare in admiratia generala si chiar a decanului Hoffman, care, inmanandu-i diploma, a declarat, printre altele: Die Fleissigste der Fleissigsten (cea mai silitoare dintre silitori).
Presa vremii (ziarul Minerva si alte ziare ale acelor vremi) a consemnat evenimentul: Elisa Leonida, prima femeie inginer din tara noastra si din Germania , O compatrioata a noastra, domnisoara Elisa Leonida, in loc sa studieze Literele sau Medicina, sau, mai rau, Dreptul, a studiat ingineria la Berlin , In inginerie viitorul femeilor e mare, d-ra Leonida a trecut cu deosebit succes examenul final, obtinand diploma de inginer . In 1912 a absolvit cu calificativul bine , spre admiratia decanului, si a devenit oficial prima femeie inginer din lume, cu specializarea chimie. Desi i s-a oferit un post de inginer la firma BASF din Germania, Elisa s-a intors in tara, asa cum faceau cei mai multi dintre tinerii romani care studiau in strainatate. A reusit, cu greu, sa obtina un post de inginer la laboratorul Institutului Geologic din Bucuresti.
Dupa putin timp, a inceput Primul Razboi Mondial Cu riscul vietii, merge pe front, unde desfasoara o intensa activitate in cadrul organizatiei Crucea Rosie, ajutand la diminuarea suferintelor soldatilor raniti. I s-a incredintat chiar conducerea unor spitale de campanie in apropiere de Marasesti. Pentru activitatea sanitara, a fost decorata cu ordine si medalii romanesti si straine.
Tot pe front l-a intalnit pe viitorul sau sot, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, inginerul Constantin Zamfirescu, cu care s-a casatorit, pe front, la...