S-a întâmplat în 11 noiembrie 1845
S-a intamplat in 11 noiembrie 1845: S-a nascut (la Trinca/jud. Hotin, azi in Ucraina) Vasile Stroescu, jurist, carturar, filantrop (a construit numeroase biserici, scoli si spitale in toate provinciile romanesti, a asigurat burse pentru multi tineri), om politic (primul presedinte al Parlamentului Romaniei Mari, 1919); membru onorific al Academiei Romane (1919). Vasile Stroescu s-a []The post S-a intamplat in 11 noiembrie 1845 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 11 noiembrie 1845 was first posted on noiembrie 11, 2020 at 12:41 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 11 noiembrie 1845: S-a nascut (la Trinca/jud. Hotin, azi in Ucraina) Vasile Stroescu, jurist, carturar, filantrop (a construit numeroase biserici, scoli si spitale in toate provinciile romanesti, a asigurat burse pentru multi tineri), om politic (primul presedinte al Parlamentului Romaniei Mari, 1919); membru onorific al Academiei Romane (1919). Vasile Stroescu s-a nascut la 11 noiembrie 1845, in satul Trinca, raionul Edinet, jud. Hotin, din Basarabia, perioada, in care, in urma tratatului de pace ruso-turc de la Bucuresti, din 16 mai 1812, provincia Basarabia, pana la data de 27 martie 1917, a fost sub stapanirea Rusiei.
Vasile Stroescu provenea dintr-o familie veche romaneasca, importanta si recunoscuta de la finele secolului 17-lea.
Istorici si alte personalitati de specialitate care s-au ocupat de genealogia familiei Stroescu au mentionat in lucrarile prezentate pana in prezent, pe stramosul sau, jitnicerul Ioan Stroescu din Transilvania, care pe la sfarsitul secolului 17-lea, a ajuns cu turmele de oi pe meleagurile Basarabiei. In anul 1682 (2 iulie) I. Stroescu a primit drept danie de la Duca-Voda, targusorul Dumitrascov care se afla dincolo de Nistru.
Parinti lui Vasile Stroescu detineau mosii la: Trinca, Branzeni, Griteni, Nesvoia, Grumadzeni, in tinutul Hotinului la Zahaicani, Stolniceni, Bechir si Pociumbauti, iar unchiul sau detinea mosii la Ruseni, Mereseuca si Damascani.
Tatal sau Vasile Stroescu (1795-1875) casatorit cu Profira Manoil Gutu (1808-1856) au avut impreuna 15 copii, din care au ramas in viata patru fete (Ana Cazimir 1829-1877, Maria Druganov, Elena Martos si Ecaterina, sotia primarului din Chisinau, Clemente umanski) si patru baieti Mihai, Gheorghe, Constantin si Vasile. Intreaga familie a fost recunoscuta in toate provinciile romanesti de buni romani, cinstiti si de caracter, care au luptat pentru ridicarea taranimii romanesti prin invatatura si acte de danie, prin construirea de scoli, biserici, spitale si alte acte filantropice importante.
Fratele cel mai mare Mihaita (1836-1889) impreuna cu sotia sa Eliza, vizitand Brasovul, au donat sume importante pentru sprijinirea scolilor rurale romanesti (17.10.1882), acordand 50000 ruble in folosul copiilor meseriasilor din localitate. Despre binefacerile familiei Stroescu, Iosiv Vulcan, prezenta pe larg actiunile respective in revista Familia (ex. Nr. 42/1884) devenind personaje de legenda.
Mihail Iliev, in lucrarea Vasile Stroescu si romanii din Bihor a prezentat cat se poate de fidel, actele de binefacere efectuate in acest judet.
La Stolniceni, din jud. Balti, Eliza S. (1850-1930) dupa decesul sotului Mihaita, a continuat opera de binefacere a familiei Stroescu, prin construirea unui spital model , inzestrat cu o mosie pentru buna functionare, condus de medicul francez Ghovet.
B.
P.
Hasdeu drept recunostinta, a propus ca o scoala din jud. Tutova sa poarte numele de Eliza Stroescu Basarabeana , iar o scoala din jud.
Dolj numele de Mihail Stroescu Basarabeanul . Al doilea frate ramas in viata a fost Gheorghe Stroescu (1840-1922) care s-a alaturat familiei privind, actele de binefacere pentru romani. In acel timp a cutreierat tarile din Europa, Africa si a facut si inconjurul lumii, iar, in Pacific in urma naufragiului, a scapat ca prin minune.
Intors acasa s-a stabilit la mosia din Balaceana, jud. Lapusna, fiind un bun filantrop in continuare. Un fapt deosebit, remarcat la timpul respectiv, a fost, participarea lui Gheorghe S. calare pe un cal alb-arab, la primirea lui Carol I in 1866 la Turnu Severin, care era insotit de I.
C. Bratianu. Vasile V. Stroescu (1845-1926), fiul lui Profira Manoil Gutu (1808-1856) si Vasile S. a fost unul dintre cele mai insemnate personalitati romanesti din Basarabia, confirmat prin patriotismul sau, ca vizionar politic si mai ales, unul din cei mai insemnati filantropi romani. coala primara a urmat-o la Kamenet-Podolsk, aproape de localitatea rurala natala Trinca, din raionul Edinet, iar liceul Richelieu l-a absolvit la Odesa.
Studiile universitare le-a urmat si absolvit la renumitele institutii de invatamant superior de la Petrograd, unde initial a ajuns dupa un drum de trei saptamani, cu trasura pana la Moscova, iar de acolo cu trenul. A fost student si la Berlin.
Disciplinele care l-au preocupat indeaproape au fost literele, dreptul si stiintele agricole, determinat de mosiile sale, care au ajuns la cca. 25000 ha. Vasile Stroescu a fost o personalitate de aleasa cultura literara, artistica, filantropica si politica. Cunostea limbile: franceza, italiana, germana, engleza, precum si cele slave. A calatorit prin orasele principale ale Europei vizitand si documentandu-se in institutiile de cultura si istorie. Intors in Basarabia in anul 1867 a functionat ca judecator la tribunalul din Hotin unde l-a cunoscut pe Alexandru Hasdeu, tatal renumitului B.
P. Hasdeu, care il aprecia in mod deosebit ca bun jurist, inteligent si orator desavarsit .
Alexandru Hasdeu si-a adus o contributie mare la unirea Principatelor Romane, in decursul timpului, mai ales prin discursurile sale din anul 1837 si 1840 publicate la Brasov in anul 1838 iar la Bucuresti in 1839, care au stat la temelia Unificarii Principatelor de la 24 ianuarie 1859, exemplu fiind preluat si continuat de Vasile Stroescu. Ca om al dreptatii in aceasta institutie unde trebuia respectate si aplicate ucazurile tariste mai ales cu privire la reforma agrara, a avut misiunea grea in solutionarea raporturilor dintre proprietari si tarani, fiind intotdeauna de partea taranilor. Dupa decesul parintelui sau, in anul 1875 a trebuit sa se retraga la mosia de la Branzeni, jud. Balti si sa se preocupe de administrarea mosiilor familiei sale, care au ajuns la cca. 25000 ha, cirezi de vite, herghelii de cai de rasa, turme de oi, etc.
Vasile Stroescu era bun si milostiv cu taranii cinstiti si muncitori si aspru cu cei lenesi.
Ii placea sa vorbeasca numai romaneste, sfatuind pe romani sa nu fie luxosi si risipitori, ci sa fie chivernisitori cu bani si sa-i intrebuinteze pentru cumpararea de pamant pentru ca atunci cand va veni mama noastra vom aveam cu toti pamant si o sa fim cu totii unu speranta mult visata de Vasile Stroescu, de unire a neamului romanesc. Calitatile sale de modestie, cumpatare si de daruire, au fost confirmate in permanenta in timpul vietii sale. Printre altele Vasile Stroescu nu frecventa localurile de lux, desi era bogat, fara insa sa fie avar, iar cand se deplasa la Chisinau, de la gara spre centru mergea cu tramvaiul si evita folosirea birjei. Intrebat de un prieten, de ce procedeaza asa, V. Stroescu a raspuns tramvaiul costa 3 copeici iar birja 3 ruble, iar aceste 3 ruble langa altele vor fi de mare folos la vreun taran din Maramures . Din dorinta de a sprijini taranimea si populatia saraca din Basarabia, a dorit sa le construiasca scoli si biserici in care invatatura si slujbele religioase sa se efectueze numai in limba moldoveneasca-romana oferind Zemstvei (Consiliului judetean) sursele financiare, care insa, nu au fost acceptate de rusi. Dupa anul 1900 Vasile Stroescu a dat in arenda toate mosiile, la...
S-a intamplat in 11 noiembrie 1845 was first posted on noiembrie 11, 2020 at 12:41 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 11 noiembrie 1845: S-a nascut (la Trinca/jud. Hotin, azi in Ucraina) Vasile Stroescu, jurist, carturar, filantrop (a construit numeroase biserici, scoli si spitale in toate provinciile romanesti, a asigurat burse pentru multi tineri), om politic (primul presedinte al Parlamentului Romaniei Mari, 1919); membru onorific al Academiei Romane (1919). Vasile Stroescu s-a nascut la 11 noiembrie 1845, in satul Trinca, raionul Edinet, jud. Hotin, din Basarabia, perioada, in care, in urma tratatului de pace ruso-turc de la Bucuresti, din 16 mai 1812, provincia Basarabia, pana la data de 27 martie 1917, a fost sub stapanirea Rusiei.
Vasile Stroescu provenea dintr-o familie veche romaneasca, importanta si recunoscuta de la finele secolului 17-lea.
Istorici si alte personalitati de specialitate care s-au ocupat de genealogia familiei Stroescu au mentionat in lucrarile prezentate pana in prezent, pe stramosul sau, jitnicerul Ioan Stroescu din Transilvania, care pe la sfarsitul secolului 17-lea, a ajuns cu turmele de oi pe meleagurile Basarabiei. In anul 1682 (2 iulie) I. Stroescu a primit drept danie de la Duca-Voda, targusorul Dumitrascov care se afla dincolo de Nistru.
Parinti lui Vasile Stroescu detineau mosii la: Trinca, Branzeni, Griteni, Nesvoia, Grumadzeni, in tinutul Hotinului la Zahaicani, Stolniceni, Bechir si Pociumbauti, iar unchiul sau detinea mosii la Ruseni, Mereseuca si Damascani.
Tatal sau Vasile Stroescu (1795-1875) casatorit cu Profira Manoil Gutu (1808-1856) au avut impreuna 15 copii, din care au ramas in viata patru fete (Ana Cazimir 1829-1877, Maria Druganov, Elena Martos si Ecaterina, sotia primarului din Chisinau, Clemente umanski) si patru baieti Mihai, Gheorghe, Constantin si Vasile. Intreaga familie a fost recunoscuta in toate provinciile romanesti de buni romani, cinstiti si de caracter, care au luptat pentru ridicarea taranimii romanesti prin invatatura si acte de danie, prin construirea de scoli, biserici, spitale si alte acte filantropice importante.
Fratele cel mai mare Mihaita (1836-1889) impreuna cu sotia sa Eliza, vizitand Brasovul, au donat sume importante pentru sprijinirea scolilor rurale romanesti (17.10.1882), acordand 50000 ruble in folosul copiilor meseriasilor din localitate. Despre binefacerile familiei Stroescu, Iosiv Vulcan, prezenta pe larg actiunile respective in revista Familia (ex. Nr. 42/1884) devenind personaje de legenda.
Mihail Iliev, in lucrarea Vasile Stroescu si romanii din Bihor a prezentat cat se poate de fidel, actele de binefacere efectuate in acest judet.
La Stolniceni, din jud. Balti, Eliza S. (1850-1930) dupa decesul sotului Mihaita, a continuat opera de binefacere a familiei Stroescu, prin construirea unui spital model , inzestrat cu o mosie pentru buna functionare, condus de medicul francez Ghovet.
B.
P.
Hasdeu drept recunostinta, a propus ca o scoala din jud. Tutova sa poarte numele de Eliza Stroescu Basarabeana , iar o scoala din jud.
Dolj numele de Mihail Stroescu Basarabeanul . Al doilea frate ramas in viata a fost Gheorghe Stroescu (1840-1922) care s-a alaturat familiei privind, actele de binefacere pentru romani. In acel timp a cutreierat tarile din Europa, Africa si a facut si inconjurul lumii, iar, in Pacific in urma naufragiului, a scapat ca prin minune.
Intors acasa s-a stabilit la mosia din Balaceana, jud. Lapusna, fiind un bun filantrop in continuare. Un fapt deosebit, remarcat la timpul respectiv, a fost, participarea lui Gheorghe S. calare pe un cal alb-arab, la primirea lui Carol I in 1866 la Turnu Severin, care era insotit de I.
C. Bratianu. Vasile V. Stroescu (1845-1926), fiul lui Profira Manoil Gutu (1808-1856) si Vasile S. a fost unul dintre cele mai insemnate personalitati romanesti din Basarabia, confirmat prin patriotismul sau, ca vizionar politic si mai ales, unul din cei mai insemnati filantropi romani. coala primara a urmat-o la Kamenet-Podolsk, aproape de localitatea rurala natala Trinca, din raionul Edinet, iar liceul Richelieu l-a absolvit la Odesa.
Studiile universitare le-a urmat si absolvit la renumitele institutii de invatamant superior de la Petrograd, unde initial a ajuns dupa un drum de trei saptamani, cu trasura pana la Moscova, iar de acolo cu trenul. A fost student si la Berlin.
Disciplinele care l-au preocupat indeaproape au fost literele, dreptul si stiintele agricole, determinat de mosiile sale, care au ajuns la cca. 25000 ha. Vasile Stroescu a fost o personalitate de aleasa cultura literara, artistica, filantropica si politica. Cunostea limbile: franceza, italiana, germana, engleza, precum si cele slave. A calatorit prin orasele principale ale Europei vizitand si documentandu-se in institutiile de cultura si istorie. Intors in Basarabia in anul 1867 a functionat ca judecator la tribunalul din Hotin unde l-a cunoscut pe Alexandru Hasdeu, tatal renumitului B.
P. Hasdeu, care il aprecia in mod deosebit ca bun jurist, inteligent si orator desavarsit .
Alexandru Hasdeu si-a adus o contributie mare la unirea Principatelor Romane, in decursul timpului, mai ales prin discursurile sale din anul 1837 si 1840 publicate la Brasov in anul 1838 iar la Bucuresti in 1839, care au stat la temelia Unificarii Principatelor de la 24 ianuarie 1859, exemplu fiind preluat si continuat de Vasile Stroescu. Ca om al dreptatii in aceasta institutie unde trebuia respectate si aplicate ucazurile tariste mai ales cu privire la reforma agrara, a avut misiunea grea in solutionarea raporturilor dintre proprietari si tarani, fiind intotdeauna de partea taranilor. Dupa decesul parintelui sau, in anul 1875 a trebuit sa se retraga la mosia de la Branzeni, jud. Balti si sa se preocupe de administrarea mosiilor familiei sale, care au ajuns la cca. 25000 ha, cirezi de vite, herghelii de cai de rasa, turme de oi, etc.
Vasile Stroescu era bun si milostiv cu taranii cinstiti si muncitori si aspru cu cei lenesi.
Ii placea sa vorbeasca numai romaneste, sfatuind pe romani sa nu fie luxosi si risipitori, ci sa fie chivernisitori cu bani si sa-i intrebuinteze pentru cumpararea de pamant pentru ca atunci cand va veni mama noastra vom aveam cu toti pamant si o sa fim cu totii unu speranta mult visata de Vasile Stroescu, de unire a neamului romanesc. Calitatile sale de modestie, cumpatare si de daruire, au fost confirmate in permanenta in timpul vietii sale. Printre altele Vasile Stroescu nu frecventa localurile de lux, desi era bogat, fara insa sa fie avar, iar cand se deplasa la Chisinau, de la gara spre centru mergea cu tramvaiul si evita folosirea birjei. Intrebat de un prieten, de ce procedeaza asa, V. Stroescu a raspuns tramvaiul costa 3 copeici iar birja 3 ruble, iar aceste 3 ruble langa altele vor fi de mare folos la vreun taran din Maramures . Din dorinta de a sprijini taranimea si populatia saraca din Basarabia, a dorit sa le construiasca scoli si biserici in care invatatura si slujbele religioase sa se efectueze numai in limba moldoveneasca-romana oferind Zemstvei (Consiliului judetean) sursele financiare, care insa, nu au fost acceptate de rusi. Dupa anul 1900 Vasile Stroescu a dat in arenda toate mosiile, la...
