Cu cat stam mai mult la intuneric, cu atat mai greu ne vine a primi si privi lumina. Ba, mai mult, parca nici nu-i simtim lipsa, asa de mult ne obisnuim cu intunericul din afara si dinlauntru. Ne amageste bezna, necunoscand si neprimind lumina. Nu depunem eforturi de a cunoaste Lumina si de a refuza []Cu cat stam mai mult la intuneric, cu atat mai greu ne vine a primi si privi lumina. Ba, mai mult, parca nici nu-i simtim lipsa, asa de mult ne obisnuim cu intunericul din afara si dinlauntru. Ne amageste bezna, necunoscand si neprimind lumina. Nu depunem eforturi de a cunoaste Lumina si de a refuza iubirea beznei. Nu auzim si, daca auzim, nu pricepem strigatul salvator: Eu sunt Lumina lumii (In 9, 5).

Dar toate acestea le spun nu fara nadejdea cea sfanta ca intunericul din noi se poate face lumina. i lumina va fi aceea care ne va arata adevarata traire si ne va descoperi calea de urmat: Eu sunt Calea (In 14, 6). tim cu totii ca la adapostul intunericului se fac mari faradelegi. Cei care le fac sunt convinsi ca bezna le este un bun aliat. Vai celor care au o asemenea judecata! Ei nu stiu sau nu vor sa stie ca lumina va risipi intunericul, si faradelegile lor vor fi cunoscute. Caci iata ce scrie in Sf. Scriptura: nimic nu este acoperit care sa nu se descopere si nimic ascuns care sa nu se cunoasca (Lc 12, 2).

Oare, daca ne sunt descoperite pacatele savarsite, nu se face aceasta spre indreptarea noastra? Eu cred ca da! Ni se ofera sansa fericita de a ne intoarce la Dumnezeu.

Se cuvine sa iubim Lumina si sa uram intunericul, pentru ca cel care umbla in intuneric nu stie incotro merge (cf. In 12, 35). Multimii, care era cu El, Domnul Iisus i-a spus: Eu Lumina am venit in lume, ca oricine crede in Mine sa nu ramana in intuneric (In 12,...