Predică la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Astazi in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pre Hristos tuturor mai-nainte il vesteste (Din Troparul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului). Straluceste astazi in inimile noastre zi de bucurie si praznic sfant. Prin hotararea Atotputernicului Dumnezeu, Sfanta Fecioara Maria a fost randuita sa fie Maica cea dupa trup a Domnului si Dumnezeului nostru []Astazi in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pre Hristos tuturor mai-nainte il vesteste (Din Troparul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului).
Straluceste astazi in inimile noastre zi de bucurie si praznic sfant. Prin hotararea Atotputernicului Dumnezeu, Sfanta Fecioara Maria a fost randuita sa fie Maica cea dupa trup a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos.
In Biserica noastra Ortodoxa, nimbul de sfintenie al Sfintei Fecioare Maria straluceste mai presus decat nimbul tuturor Sfintilor, caci ea este mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii. Pentru aceasta inalta si negraita vred nicie aratata de Dumnezeu Sfintei Fecioare Maria, Biserica Orto doxa a randuit in cinstea ei patru mari sarbatori peste an. Sarba toarea de astazi o cunoastem sub numele de Intrarea in Biserica a Maicii Domnului . Se numeste asa pentru faptul ca aceea care este mai inainte de nastere Fecioara si dupa nastere Fecioara, in Biserica cea Sfanta se aduce.
Este bine de aceea sa cunoastem si noi crestinii de azi rostul si semnificatia acestei sarbatori, pentru ca viata noastra sa creasca si sa sporeasca in sfintenie, sa devina mai curata, mai imbunatatita, mai apropiata de Dumnezeu.
Sa ne mutam acum firul gandurilor noastre de la cele prezente la cele petrecute in zilele apropiate de intruparea Domnului Hristos. Vedem parca in cetatea Nazaretului, din Galileea, chipurile a doi batrani, Ioachim si Ana, care-si petrec zilele intr-o atmosfera de pace, de liniste cucernica si rugaciune. Cunoscusera multe lucruri frumoase din viata, se bucurau de o sanatate deplina si aveau indestulare din roadele pamantului pentru ca sa fie multumiti. Dar viata lor linistita si luminoasa era tulburata de umbra unei tristeti: n-aveau copii. Desi batrani, ei staruiau totusi in rugaciuni ca Domnul sa ridice ocara numelui lor intre rudeniile si semenii lor. Caci la iudei insemna mare necinste pentru familia care nu avea copii, careia i se stingea spita neamului. Rugaciunea lor catre Dumnezeu era calda si puternica, si-i vedem deseori ramanand intr-o atitudine de contemplatie, increzatori in bunatatea negraita a lui Dumnezeu.
Era un obicei vechi la iudei ca pruncul cel intai nascut sa se in chine la Casa Domnului, la templul din Ierusalim. Batranii Ioa chim si Ana fagaduira in taina inaintea Domnului ca, de li se va darui o odrasla, baiat sau fata, sa fie incredintata Domnului la templul din Ierusalim.
Dumnezeu a ascultat rugaciunile celor doi batrani, iar Ana a nascut o prunca pe care au numit-o Maria sau Miriam. Acest nume mai fusese purtat in trecut la evrei de sora lui Moise si Aaron, care se numise Miriam (Iesire XV, 20). Fruct al unui pan tece neroditor, Maria a odraslit ca un trandafir in zapezile varstei inghetate a parintilor ei.
Semnificatiile numelui Maria sau Miriam sunt multe. Cea mai cu noscuta insemnare este aceea de Stapana sau Doamna ; Ma ria mai inseamna si cea plina de dar , pentru ca ea avea sa fie Maica vietii, mama cea dupa trup a Domnului Hristos, prin care ni s-a daruit noua oamenilor harul si adevarul; Maria sau Miriam mai inseamna si luceafarul diminetii asa precum i se canta la slujba Acatistului: Bucura-Te luceafarul diminetii cel prea luminos, care singura ai purtat pre soarele Hristos (Acatistul Bunei-vestiri, Slava odei a treia). Dupa altii, numele de Maria sau Miriam mai inseamna si steaua sau luceafarul marii , numire deve nita populara din timpul Fericitului Ieronim (De nominibus hebraicis. De Exodo, Migne, P.
L. XXIII, col. 833, si De Matthaeo, ibidem, col. 886). Aceasta numire a devenit cunoscuta si la noi romanii datorita indeosebi marelui poet Eminescu, care incepe una din poeziile sale prin versurile: Rugamu-ne-ndurarilor, Lu ceafarului marilor .
Dupa nastere, prunca Maria a petrecut trei ani in linistea casei parintesti. In viata monotona si trista a batranilor Ioachim si Ana, Maria, rasarita ca un crin intre valcele (Cantarea Cantarilor II, 1), aduse veselie si speranta. Nespusa era bucuria parintilor cine dintre noi nu se bucura de seninatatea si nevinovatia ochilor unui copil -, incat si ei puteau spune ca inteleptul Solomon: Flori pe camp s-au aratat si a sosit vremea cantarii, in tarina glas de tur-turea se aude (Cantarea Cantarilor II, 12).
Dupa trei ani, prunca Maria urma sa paraseasca linistea netul burata de griji a caminului parintesc. La aceasta varsta frageda, cand copilul este mai dragalas, iar prin gingasia si voiosia lui fi reasca poate sa descreteasca fruntea ingrijorata a parintilor, alungandu-le supararea si apasarea de pe inima, batranii parinti s-au lipsit de aceasta bucurie omeneasca si au dus pe prunca Maria, potrivit fagaduintei facute, spre a fi inchinata templului din Ierusalim. In mintea lor, ca parinti, se mangaiau poate de pe acum cu speranta ca intr-o zi va fi si ea mama, ridicand cinstea neamului lor printre celelalte familii ale lui Israel. Dar nu stiau ca in vatra parinteasca, la umbra finicilor si sicomorilor, va alerga intr-o zi Insusi Fiul lui Dumnezeu, copilul Iisus, inzestrat cu un farmec deosebit si imbracat intr-o lumina care venea de dincolo de zarile acestei vieti. La templul din Ierusalim, Maria fu incredintata arhi ereului Zaharia, ca prunca sa vietuiasca in legea cea sfanta. Acest moment il sarbatoreste azi indeosebi Biserica lui Hristos, intrarea in Biserica a Sfintei Fecioare si pregatirea ei din timp pentru putea deveni tabernacolul Dumnezeului celui viu, a Domnului Hristos.
Pe unii ne-ar impinge poate curiozitatea sa mai aflam cum a petrecut Sfanta Fecioara anii copilariei sale la templul din Ierusa lim, invatatul iudeu Iosif Flaviu ne spune ca pe langa templul din Ierusalim se construisera imobile cu trei caturi, in care se aflau locuinte pentru personalul slujitor al templului, leviti, preoti si arhierei. Tot aici se mai aflau locuinte separate pentru vaduvele consacrate Serviciului religios si pentru fecioarele inchinate templului (Antiquitates Iudaicae, lib. VIII, cap. 33). In mijlocul aces tor persoane consacrate templului a vietuit si Sfanta Fecioara sub supravegherea preotilor, rugandu-se neincetat, citind Sfanta Scriptura si lucrand cu mainile in orele sale...
Straluceste astazi in inimile noastre zi de bucurie si praznic sfant. Prin hotararea Atotputernicului Dumnezeu, Sfanta Fecioara Maria a fost randuita sa fie Maica cea dupa trup a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos.
In Biserica noastra Ortodoxa, nimbul de sfintenie al Sfintei Fecioare Maria straluceste mai presus decat nimbul tuturor Sfintilor, caci ea este mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii. Pentru aceasta inalta si negraita vred nicie aratata de Dumnezeu Sfintei Fecioare Maria, Biserica Orto doxa a randuit in cinstea ei patru mari sarbatori peste an. Sarba toarea de astazi o cunoastem sub numele de Intrarea in Biserica a Maicii Domnului . Se numeste asa pentru faptul ca aceea care este mai inainte de nastere Fecioara si dupa nastere Fecioara, in Biserica cea Sfanta se aduce.
Este bine de aceea sa cunoastem si noi crestinii de azi rostul si semnificatia acestei sarbatori, pentru ca viata noastra sa creasca si sa sporeasca in sfintenie, sa devina mai curata, mai imbunatatita, mai apropiata de Dumnezeu.
Sa ne mutam acum firul gandurilor noastre de la cele prezente la cele petrecute in zilele apropiate de intruparea Domnului Hristos. Vedem parca in cetatea Nazaretului, din Galileea, chipurile a doi batrani, Ioachim si Ana, care-si petrec zilele intr-o atmosfera de pace, de liniste cucernica si rugaciune. Cunoscusera multe lucruri frumoase din viata, se bucurau de o sanatate deplina si aveau indestulare din roadele pamantului pentru ca sa fie multumiti. Dar viata lor linistita si luminoasa era tulburata de umbra unei tristeti: n-aveau copii. Desi batrani, ei staruiau totusi in rugaciuni ca Domnul sa ridice ocara numelui lor intre rudeniile si semenii lor. Caci la iudei insemna mare necinste pentru familia care nu avea copii, careia i se stingea spita neamului. Rugaciunea lor catre Dumnezeu era calda si puternica, si-i vedem deseori ramanand intr-o atitudine de contemplatie, increzatori in bunatatea negraita a lui Dumnezeu.
Era un obicei vechi la iudei ca pruncul cel intai nascut sa se in chine la Casa Domnului, la templul din Ierusalim. Batranii Ioa chim si Ana fagaduira in taina inaintea Domnului ca, de li se va darui o odrasla, baiat sau fata, sa fie incredintata Domnului la templul din Ierusalim.
Dumnezeu a ascultat rugaciunile celor doi batrani, iar Ana a nascut o prunca pe care au numit-o Maria sau Miriam. Acest nume mai fusese purtat in trecut la evrei de sora lui Moise si Aaron, care se numise Miriam (Iesire XV, 20). Fruct al unui pan tece neroditor, Maria a odraslit ca un trandafir in zapezile varstei inghetate a parintilor ei.
Semnificatiile numelui Maria sau Miriam sunt multe. Cea mai cu noscuta insemnare este aceea de Stapana sau Doamna ; Ma ria mai inseamna si cea plina de dar , pentru ca ea avea sa fie Maica vietii, mama cea dupa trup a Domnului Hristos, prin care ni s-a daruit noua oamenilor harul si adevarul; Maria sau Miriam mai inseamna si luceafarul diminetii asa precum i se canta la slujba Acatistului: Bucura-Te luceafarul diminetii cel prea luminos, care singura ai purtat pre soarele Hristos (Acatistul Bunei-vestiri, Slava odei a treia). Dupa altii, numele de Maria sau Miriam mai inseamna si steaua sau luceafarul marii , numire deve nita populara din timpul Fericitului Ieronim (De nominibus hebraicis. De Exodo, Migne, P.
L. XXIII, col. 833, si De Matthaeo, ibidem, col. 886). Aceasta numire a devenit cunoscuta si la noi romanii datorita indeosebi marelui poet Eminescu, care incepe una din poeziile sale prin versurile: Rugamu-ne-ndurarilor, Lu ceafarului marilor .
Dupa nastere, prunca Maria a petrecut trei ani in linistea casei parintesti. In viata monotona si trista a batranilor Ioachim si Ana, Maria, rasarita ca un crin intre valcele (Cantarea Cantarilor II, 1), aduse veselie si speranta. Nespusa era bucuria parintilor cine dintre noi nu se bucura de seninatatea si nevinovatia ochilor unui copil -, incat si ei puteau spune ca inteleptul Solomon: Flori pe camp s-au aratat si a sosit vremea cantarii, in tarina glas de tur-turea se aude (Cantarea Cantarilor II, 12).
Dupa trei ani, prunca Maria urma sa paraseasca linistea netul burata de griji a caminului parintesc. La aceasta varsta frageda, cand copilul este mai dragalas, iar prin gingasia si voiosia lui fi reasca poate sa descreteasca fruntea ingrijorata a parintilor, alungandu-le supararea si apasarea de pe inima, batranii parinti s-au lipsit de aceasta bucurie omeneasca si au dus pe prunca Maria, potrivit fagaduintei facute, spre a fi inchinata templului din Ierusalim. In mintea lor, ca parinti, se mangaiau poate de pe acum cu speranta ca intr-o zi va fi si ea mama, ridicand cinstea neamului lor printre celelalte familii ale lui Israel. Dar nu stiau ca in vatra parinteasca, la umbra finicilor si sicomorilor, va alerga intr-o zi Insusi Fiul lui Dumnezeu, copilul Iisus, inzestrat cu un farmec deosebit si imbracat intr-o lumina care venea de dincolo de zarile acestei vieti. La templul din Ierusalim, Maria fu incredintata arhi ereului Zaharia, ca prunca sa vietuiasca in legea cea sfanta. Acest moment il sarbatoreste azi indeosebi Biserica lui Hristos, intrarea in Biserica a Sfintei Fecioare si pregatirea ei din timp pentru putea deveni tabernacolul Dumnezeului celui viu, a Domnului Hristos.
Pe unii ne-ar impinge poate curiozitatea sa mai aflam cum a petrecut Sfanta Fecioara anii copilariei sale la templul din Ierusa lim, invatatul iudeu Iosif Flaviu ne spune ca pe langa templul din Ierusalim se construisera imobile cu trei caturi, in care se aflau locuinte pentru personalul slujitor al templului, leviti, preoti si arhierei. Tot aici se mai aflau locuinte separate pentru vaduvele consacrate Serviciului religios si pentru fecioarele inchinate templului (Antiquitates Iudaicae, lib. VIII, cap. 33). In mijlocul aces tor persoane consacrate templului a vietuit si Sfanta Fecioara sub supravegherea preotilor, rugandu-se neincetat, citind Sfanta Scriptura si lucrand cu mainile in orele sale...
