De la pãrerea de sine la smerita-cugetare
Cuvant la Duminica a 33-a dup Rusalii a Vamesului si a Fariseului (Luca 18, 10-14) Incepand cu aceasta duminica, Sfanta Biserica ne invata si ne pregateste, prin debutul perioadei Triodului, cum sa ajungem la praznuirea launtrica a Sarbatorii Sarbatorilor, Sfanta si Dumnezeiasca Inviere a Domnului nostru Iisus Hristos. Drumul initiatic propus de Biserica este []Cuvant la Duminica a 33-a dup Rusalii a Vamesului si a Fariseului (Luca 18, 10-14)Incepand cu aceasta duminica, Sfanta Biserica ne invata si ne pregateste, prin debutul perioadei Triodului, cum sa ajungem la praznuirea launtrica a Sarbatorii Sarbatorilor, Sfanta si Dumnezeiasca Inviere a Domnului nostru Iisus Hristos.
Drumul initiatic propus de Biserica este jalonat de smerenie, pocainta, infranare, post si rugaciune, toate acestea inmiresmate de fapta cea buna facuta in nume de ucenic (Mt 10, 42). Numai strabatand acest drum desertic , perceput astfel doar la primul contact, ne vom putea bucura deplin atunci cand vom poposi in oaza binecuvantata a Invierii.
Sfanta Evanghelie de astazi ne propune ca, la inceput de drum, sa taiem raul de la radacina, pentru a avea un mers frumos pe cale. Daca radacina mandriei si a parerii de sine (pricina primordiala a caderii in pacat de la Adam incoace; dorinta de a ajunge buni prin sine; de a ajunge desavarsiti prin sine etc.) este taiata inca de la inceput, atunci primim putere de Sus sa ne pocaim si sa ne curatim simtirile de toata murdaria, rautatea si nedreptatea. Sa dezbracam, asadar, inimile noastre de aceasta haina respingatoare si urat-mirositoare a mandriei si sa ne invesmantam cu haina luminoasa a smereniei, stiind ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (Iacov 4, 6). Cine fuge de slava omeneasca este invesmantat de slava lui Dumnezeu, ne invata Sfintii.
Pentru a ajunge cu bine la destinatia noastra finala (Ierusalimul ceresc), Sf. Nicodim Aghioritul ne da patru sfaturi, in lucrarea Razboiul nevazut :sa nu te increzi niciodata in tine insuti;sa te increzi intotdeauna in Dumnezeu;sa nu abandonezi niciodata lupta (cei care vin in lupta cea buna trebuie sa sara in focul luptei despatimirii; drumul catre Cer trece prin si printre flacari; ele curata, fac totul mai stralucitor, scriu poruncile Domnului in inima, si nu in piatra; focul conduce spre neprihanirea sufletului);sa te rogi. La randul sau, Sf. Ioan Scararul continua povatuirea duhovniceasca:fugi de lene (sa redescoperim, poate in perioada postului ce ne sta in fata, cartea Parintelui Iosif, cu titlul Munca si lenea );nu asculta niciodata de sine;nu judeca niciodata pe nimeni (prin judecata, iti atribui un element pe care Dumnezeu-Tatal l-a dat Fiului (Ioan 5, 22), devenind astfel un antihrist, care inseamna nu numai impotriva lui Dumnezeu, ci si in loc de Dumnezeu);smereste-te, ca sa-ti poti cunoaste cu adevarat mandria.
De aceea conchide intr-una din scrierile sale Sf. Teofan Zavoratul , obisnuieste-te a iubi mai mult nevointele ce duc la dobandirea virtutilor, decat virtutile insasi .
Asadar, haideti impreuna, dragi cititori, sa vedem cum aceste sfinte invataturi sunt cuprinse si in pilda Vamesului si a Fariseului rostita de Domnul pentru noi si pentru cei care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti (v. 9).
Doi oameni s-au suit la templu (v. 10). Pesemne, cei doi nu au venit impreuna, dar, pentru inceput, textul evanghelic ii uneste. De ce s-au suit la templu? Ca sa se roage (v. 10). Ce frumoasa si inaltatoare intentie! i noi ne suim adesea la Templu (Biserica), dar, de multe ori, din cu totul alte ratiuni Cui sa se roage? Celui...
Drumul initiatic propus de Biserica este jalonat de smerenie, pocainta, infranare, post si rugaciune, toate acestea inmiresmate de fapta cea buna facuta in nume de ucenic (Mt 10, 42). Numai strabatand acest drum desertic , perceput astfel doar la primul contact, ne vom putea bucura deplin atunci cand vom poposi in oaza binecuvantata a Invierii.
Sfanta Evanghelie de astazi ne propune ca, la inceput de drum, sa taiem raul de la radacina, pentru a avea un mers frumos pe cale. Daca radacina mandriei si a parerii de sine (pricina primordiala a caderii in pacat de la Adam incoace; dorinta de a ajunge buni prin sine; de a ajunge desavarsiti prin sine etc.) este taiata inca de la inceput, atunci primim putere de Sus sa ne pocaim si sa ne curatim simtirile de toata murdaria, rautatea si nedreptatea. Sa dezbracam, asadar, inimile noastre de aceasta haina respingatoare si urat-mirositoare a mandriei si sa ne invesmantam cu haina luminoasa a smereniei, stiind ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (Iacov 4, 6). Cine fuge de slava omeneasca este invesmantat de slava lui Dumnezeu, ne invata Sfintii.
Pentru a ajunge cu bine la destinatia noastra finala (Ierusalimul ceresc), Sf. Nicodim Aghioritul ne da patru sfaturi, in lucrarea Razboiul nevazut :sa nu te increzi niciodata in tine insuti;sa te increzi intotdeauna in Dumnezeu;sa nu abandonezi niciodata lupta (cei care vin in lupta cea buna trebuie sa sara in focul luptei despatimirii; drumul catre Cer trece prin si printre flacari; ele curata, fac totul mai stralucitor, scriu poruncile Domnului in inima, si nu in piatra; focul conduce spre neprihanirea sufletului);sa te rogi. La randul sau, Sf. Ioan Scararul continua povatuirea duhovniceasca:fugi de lene (sa redescoperim, poate in perioada postului ce ne sta in fata, cartea Parintelui Iosif, cu titlul Munca si lenea );nu asculta niciodata de sine;nu judeca niciodata pe nimeni (prin judecata, iti atribui un element pe care Dumnezeu-Tatal l-a dat Fiului (Ioan 5, 22), devenind astfel un antihrist, care inseamna nu numai impotriva lui Dumnezeu, ci si in loc de Dumnezeu);smereste-te, ca sa-ti poti cunoaste cu adevarat mandria.
De aceea conchide intr-una din scrierile sale Sf. Teofan Zavoratul , obisnuieste-te a iubi mai mult nevointele ce duc la dobandirea virtutilor, decat virtutile insasi .
Asadar, haideti impreuna, dragi cititori, sa vedem cum aceste sfinte invataturi sunt cuprinse si in pilda Vamesului si a Fariseului rostita de Domnul pentru noi si pentru cei care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti (v. 9).
Doi oameni s-au suit la templu (v. 10). Pesemne, cei doi nu au venit impreuna, dar, pentru inceput, textul evanghelic ii uneste. De ce s-au suit la templu? Ca sa se roage (v. 10). Ce frumoasa si inaltatoare intentie! i noi ne suim adesea la Templu (Biserica), dar, de multe ori, din cu totul alte ratiuni Cui sa se roage? Celui...
