PREDICĂ LA DUMINICA FIULUI RISIPITOR
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat . i au inceput sa se veseleasca. Iar fiul cel mare era la tarina: i, cand a venit si s a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. i, chemand la sine pe una dintre []Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin NeculaCaci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat . i au inceput sa se veseleasca.
Iar fiul cel mare era la tarina: i, cand a venit si s a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. i, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea. Iar ea i-a spus: Fratele tau a venit, si tatal tau a junghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos . i el s-a maniat si nu voia sa intre, dar tatal lui, iesind, il ruga. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. i mie niciodata nu mi-ai dat un ied ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti a mancat averea cu desfranatele, ai junghiat pentru el vitelul cel ingrasat . Tatal sau i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat . Sfanta Evanghelie de astazi se afla cuprinsa in capitolul 15 al Evangheliei de la Luca, de la versetul 11 pana la final, deci pana la versetul 32 si ne vom opri asupra unui singur aspect al acestei Evanghelii, reintorcandu-ne la versetele 18-19:Tata, am pacatuit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai .
Acesta ar trebui sa fie modelul venirii noastre in fire. Pe schema aceasta a intoarcerii fiului catre ta-tal cel risipitor vad mai toti Sfintii Parinti structu-rarea momentului de intoarcere la Dumnezeu a fiecarui om care a pacatuit: momentul Spovedaniei.
Pacatul incepe cu ingamfarea: Tata, da-mi partea de avere ce mi se cuvine (Luca 15, 12) cu alte cuvinte: Lasa-ma de capul meu! Nu mai am nevoie de voia ta amestecata cu voia mea . Mai toti credem ca ceea ce zicem noi e mult mai important decat ceea ce ar vrea sa ne spuna Domnul in raport cu ceea ce faptuim. Ne facem asemanatori in actiune cu arhanghelul cazut pe care-l prezinta proorocul Iezechiel in cartea sa, la capitolul 28, negutatorind murdar in locasul mintii noastre cu cel care ne da gandurile de tulburare. Vointa omului lipsit de Dumnezeu in sufletul sau se intovaraseste cu cel mai rau atatator al sufletelor spune Sf. Ciril al Ierusalimului. i aceasta ne este reliefata, iata, de cuvantul Scripturii:Nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara indepartata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranare . Asa si cu noi: indata ce ingaduim gandului sa se mute de la Dumnezeu spre pacat, cadem. A plecat intr-o tara inde-partata , spune Sf. Scriptura pentru ca nu invatase nevarstnicul ca daca duhul cel puternic se ridica asupra ta, sa nu parasesti locul tau , cum indeam-na cuvantul Ecleziastului.
De aceea, lipsit de spijin, sufletul cauta sa se apropie mai apoi de primul care-i ofera ceva de lucru: unul dintre locuitorii tarii. Iata, textul Scripturii nu zice unul dintre oamenii tarii aceleia , semn ca nu la om se refera, deci unul dintre locuitorii tarii, care l-a trimis pe ogoarele lui sa-i pazeasca porcii.
Relatia gandului omului cu patima, o data cazut in tara pacatelor, este una de alipire. S-a dus si s-a lipit de unul dintre locuitori . Pentru moment totul pare normal. Lipsit de o avere duhovniceasca, de cele mai multe ori minima, daruita de traiul in comun cu Tatal Ceresc, gandul omului, destrabalandu-se, cauta scapare in orice. Patima cauta la randul sau patima. Sa vedem cum talcuieste acest cerc de foc al viciilor Parintele Dumitru Staniloae, care foloseste, pentru a talcui aceasta, spusele Sfantului Maxim Marturisitorul. Iata: Cautarea placerii naste un sir de patimi. Fuga de durere alt sir. Dar intre placere si durere este si o cauzalitate reciproca, necontenita. Ele se succed ca intr-un cerc vicios. Cautand placerea, omul va avea in mod sigur, dupa gustarea ei, durerea. Iar fugind de durere, cauta scapare in bratele placerii, ca sa dea dincolo de ea de o durere si mai mare. Nu poate rupe nimeni acest cerc de fier al placerii si al durerii, ca sa ramana numai cu placerea. Cine cauta placerea da de durere! Cine fuge de durere da, prin placere, tot de durere. Dar de aici nu rezulta un fatalism. Aceasta inlantuire poate fi biruita, si nu treptat, prin imblanzire, in cursul multor reincarnari, ci printr-o sarire in afara de cercul placerii si al durerii. E necesar sa stai neclintit si la ispita placerii si la amenintarea durerii, ca un ac de balanta imobilizat. Etapa aceasta a lipirii de pacat si a traiului impreuna cu porcii este, de obicei, cea mai indelungata, mai cu seama la cei care uita ca au un tata mereu in asteptarea lor. Painea din casa e inlocuita cu surogate: roscovele. Este asemenea caderii spirituale care marcheaza doctrinele unor pseudo-teologii moderne. Caderii in pacat, altfel spus desfranarii, ii urmeaza concubinajul si mai apoi hranirea cu lucruri fals-spiritualizate. Sa luam cateva exemple: un curvar va gasi, cu siguranta, mai multa intelegere pentru pacatul lui in biserica , si am pus ghilimele in dreptul ei, care interpreteaza alegoric porunca divina: Sa nu curvesti! , punand-o pe seama altor dimensiuni. De exemplu: Sa nu strici Cuvantul lui Dumnezeu! Un bogat egoist va socoti pe placul sau muzica doctrinara a miscarii care poarta numele de Evanghelia prosperitatii si in care cel sarac e socotit in afara bisericii . Un ingamfat nu va admite niciodata, sau poate foarte greu, sa se spovedeasca la un duhovnic, si de aceea ii va conveni mult mai mult roscova spirituala con-form careia nu are nevoie de el pentru Marturisire. Roscovele acestea duhovnicesti sunt daruite mereu de diavol prin trimisii sai in lume, trimisi care ofera sanse mult mai usoare de mantuire, fara sa ceara eforturi duhovnicesti deosebite si, facand din post, rugaciune, Cruce, icoane si altele ca acestea lucruri in plus lasate la bunul plac al fiecaruia. Ce este periculos este faptul ca asa cum roscovele umfla pantecele, dand senzatia de satietate, de saturare, tot astfel si ideile acestea pseudo-duhovnicesti vin sa dea senzatia de plinatate duhovniceasca. Dar cam cat tin roscovele de foame trupeasca, tot cam atat tin si acestea de foame duhovniceasca. Lumea devine edificiu; Dumnezeu o pofta vitala, iar vesnicia se reduce, din pacate, la un simplu sicriu.
Textul Evangheliei de la Luca ne spune: Dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le man-cau porcii, insa nimeni nu-i dadea . Ultimele cuvin-te ne arata starea de lene duhovniceasca ce-l cu-prinsese pe fiul cel ratacitor, lene dublata intotdea-una de indiferentism, lene dublata de mandrie. El si acolo avea in structura sa cea mai intima constiinta ca el este fiul unui tata bogat.
Asa se intampla si cu noi toti. tim ca Dumnezeu este Iubire. i toti mergem mai cu seama pe aceasta definire a lui Dumnezeu. Trantiti intre porci si intre roscove, pastram constiinta aceasta a legaturii noastre indestructibile cu Dumnezeu: Tata, Fiu si Duh Sfant: Chipul slavei Tale celei negraite sunt, macar desi port ranele pacatelor spune cantarea la inmormantare. i aceasta este singura noastra salvare, daca facem apoi si pasul de in-toarcere. titi ca, in general, oamenii, cand le vorbesti de Dumnezeu si despre pacat, spun: Ei, Dumnezeu ma iarta pentru ca ma iubeste , si tot timpul se face apel numai la iubirea lui Dumnezeu, uitandu-se ca Dumnezeu este si Dreptate.
Deci spuneam ca singura noastra salvare este gandul acesta la Dumnezeu, daca facem si pasul sa ne intoarcem catre Dumnezeu.
Etapele Spovedaniei, pe care as vrea sa vi le pun astazi inaintea ochilor, pot fi remarcabil ilustrate de acum, cu textul Evangheliei: Haideti sa vedem ce spunem! Se vorbeste despre fiul cel risipitor ca:1. si-a venit in fire2. si a zis:3. Ma voi scula 4. Ma voi duce la tatal meu 5. si-i voi zice .
Iata, asadar, ca venirii in fire ii corespunde purificarea lucrarii de cunoastere a voii lui Dumnezeu, eliberand firea de durere sau de placere. Ma voi scula! devine un imperativ duhovnicesc: iesirea din pacate, curatenia de patimi (sa remarcam ca revenirea in fire apare in fiu pentru ca posteste. Nu fura. Nu ucide porci ca sa manance din ei sa nu uitam ca avem de-a face cu un mediu iudeu).
Ma voi duce la tatal meu este etapa ce semnifica dobandirea virtutilor. Drumul spre tatal este, in fapt, drumul pe care, duhovniceste, omul il strabate pentru curatirea chipului lui Dumnezeu din sine. Ori chipul lui Dumnezeu se vadeste in om pe masu-ra plinirii poruncilor,...
Iar fiul cel mare era la tarina: i, cand a venit si s a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. i, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea. Iar ea i-a spus: Fratele tau a venit, si tatal tau a junghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos . i el s-a maniat si nu voia sa intre, dar tatal lui, iesind, il ruga. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. i mie niciodata nu mi-ai dat un ied ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti a mancat averea cu desfranatele, ai junghiat pentru el vitelul cel ingrasat . Tatal sau i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat . Sfanta Evanghelie de astazi se afla cuprinsa in capitolul 15 al Evangheliei de la Luca, de la versetul 11 pana la final, deci pana la versetul 32 si ne vom opri asupra unui singur aspect al acestei Evanghelii, reintorcandu-ne la versetele 18-19:Tata, am pacatuit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai .
Acesta ar trebui sa fie modelul venirii noastre in fire. Pe schema aceasta a intoarcerii fiului catre ta-tal cel risipitor vad mai toti Sfintii Parinti structu-rarea momentului de intoarcere la Dumnezeu a fiecarui om care a pacatuit: momentul Spovedaniei.
Pacatul incepe cu ingamfarea: Tata, da-mi partea de avere ce mi se cuvine (Luca 15, 12) cu alte cuvinte: Lasa-ma de capul meu! Nu mai am nevoie de voia ta amestecata cu voia mea . Mai toti credem ca ceea ce zicem noi e mult mai important decat ceea ce ar vrea sa ne spuna Domnul in raport cu ceea ce faptuim. Ne facem asemanatori in actiune cu arhanghelul cazut pe care-l prezinta proorocul Iezechiel in cartea sa, la capitolul 28, negutatorind murdar in locasul mintii noastre cu cel care ne da gandurile de tulburare. Vointa omului lipsit de Dumnezeu in sufletul sau se intovaraseste cu cel mai rau atatator al sufletelor spune Sf. Ciril al Ierusalimului. i aceasta ne este reliefata, iata, de cuvantul Scripturii:Nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara indepartata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranare . Asa si cu noi: indata ce ingaduim gandului sa se mute de la Dumnezeu spre pacat, cadem. A plecat intr-o tara inde-partata , spune Sf. Scriptura pentru ca nu invatase nevarstnicul ca daca duhul cel puternic se ridica asupra ta, sa nu parasesti locul tau , cum indeam-na cuvantul Ecleziastului.
De aceea, lipsit de spijin, sufletul cauta sa se apropie mai apoi de primul care-i ofera ceva de lucru: unul dintre locuitorii tarii. Iata, textul Scripturii nu zice unul dintre oamenii tarii aceleia , semn ca nu la om se refera, deci unul dintre locuitorii tarii, care l-a trimis pe ogoarele lui sa-i pazeasca porcii.
Relatia gandului omului cu patima, o data cazut in tara pacatelor, este una de alipire. S-a dus si s-a lipit de unul dintre locuitori . Pentru moment totul pare normal. Lipsit de o avere duhovniceasca, de cele mai multe ori minima, daruita de traiul in comun cu Tatal Ceresc, gandul omului, destrabalandu-se, cauta scapare in orice. Patima cauta la randul sau patima. Sa vedem cum talcuieste acest cerc de foc al viciilor Parintele Dumitru Staniloae, care foloseste, pentru a talcui aceasta, spusele Sfantului Maxim Marturisitorul. Iata: Cautarea placerii naste un sir de patimi. Fuga de durere alt sir. Dar intre placere si durere este si o cauzalitate reciproca, necontenita. Ele se succed ca intr-un cerc vicios. Cautand placerea, omul va avea in mod sigur, dupa gustarea ei, durerea. Iar fugind de durere, cauta scapare in bratele placerii, ca sa dea dincolo de ea de o durere si mai mare. Nu poate rupe nimeni acest cerc de fier al placerii si al durerii, ca sa ramana numai cu placerea. Cine cauta placerea da de durere! Cine fuge de durere da, prin placere, tot de durere. Dar de aici nu rezulta un fatalism. Aceasta inlantuire poate fi biruita, si nu treptat, prin imblanzire, in cursul multor reincarnari, ci printr-o sarire in afara de cercul placerii si al durerii. E necesar sa stai neclintit si la ispita placerii si la amenintarea durerii, ca un ac de balanta imobilizat. Etapa aceasta a lipirii de pacat si a traiului impreuna cu porcii este, de obicei, cea mai indelungata, mai cu seama la cei care uita ca au un tata mereu in asteptarea lor. Painea din casa e inlocuita cu surogate: roscovele. Este asemenea caderii spirituale care marcheaza doctrinele unor pseudo-teologii moderne. Caderii in pacat, altfel spus desfranarii, ii urmeaza concubinajul si mai apoi hranirea cu lucruri fals-spiritualizate. Sa luam cateva exemple: un curvar va gasi, cu siguranta, mai multa intelegere pentru pacatul lui in biserica , si am pus ghilimele in dreptul ei, care interpreteaza alegoric porunca divina: Sa nu curvesti! , punand-o pe seama altor dimensiuni. De exemplu: Sa nu strici Cuvantul lui Dumnezeu! Un bogat egoist va socoti pe placul sau muzica doctrinara a miscarii care poarta numele de Evanghelia prosperitatii si in care cel sarac e socotit in afara bisericii . Un ingamfat nu va admite niciodata, sau poate foarte greu, sa se spovedeasca la un duhovnic, si de aceea ii va conveni mult mai mult roscova spirituala con-form careia nu are nevoie de el pentru Marturisire. Roscovele acestea duhovnicesti sunt daruite mereu de diavol prin trimisii sai in lume, trimisi care ofera sanse mult mai usoare de mantuire, fara sa ceara eforturi duhovnicesti deosebite si, facand din post, rugaciune, Cruce, icoane si altele ca acestea lucruri in plus lasate la bunul plac al fiecaruia. Ce este periculos este faptul ca asa cum roscovele umfla pantecele, dand senzatia de satietate, de saturare, tot astfel si ideile acestea pseudo-duhovnicesti vin sa dea senzatia de plinatate duhovniceasca. Dar cam cat tin roscovele de foame trupeasca, tot cam atat tin si acestea de foame duhovniceasca. Lumea devine edificiu; Dumnezeu o pofta vitala, iar vesnicia se reduce, din pacate, la un simplu sicriu.
Textul Evangheliei de la Luca ne spune: Dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le man-cau porcii, insa nimeni nu-i dadea . Ultimele cuvin-te ne arata starea de lene duhovniceasca ce-l cu-prinsese pe fiul cel ratacitor, lene dublata intotdea-una de indiferentism, lene dublata de mandrie. El si acolo avea in structura sa cea mai intima constiinta ca el este fiul unui tata bogat.
Asa se intampla si cu noi toti. tim ca Dumnezeu este Iubire. i toti mergem mai cu seama pe aceasta definire a lui Dumnezeu. Trantiti intre porci si intre roscove, pastram constiinta aceasta a legaturii noastre indestructibile cu Dumnezeu: Tata, Fiu si Duh Sfant: Chipul slavei Tale celei negraite sunt, macar desi port ranele pacatelor spune cantarea la inmormantare. i aceasta este singura noastra salvare, daca facem apoi si pasul de in-toarcere. titi ca, in general, oamenii, cand le vorbesti de Dumnezeu si despre pacat, spun: Ei, Dumnezeu ma iarta pentru ca ma iubeste , si tot timpul se face apel numai la iubirea lui Dumnezeu, uitandu-se ca Dumnezeu este si Dreptate.
Deci spuneam ca singura noastra salvare este gandul acesta la Dumnezeu, daca facem si pasul sa ne intoarcem catre Dumnezeu.
Etapele Spovedaniei, pe care as vrea sa vi le pun astazi inaintea ochilor, pot fi remarcabil ilustrate de acum, cu textul Evangheliei: Haideti sa vedem ce spunem! Se vorbeste despre fiul cel risipitor ca:1. si-a venit in fire2. si a zis:3. Ma voi scula 4. Ma voi duce la tatal meu 5. si-i voi zice .
Iata, asadar, ca venirii in fire ii corespunde purificarea lucrarii de cunoastere a voii lui Dumnezeu, eliberand firea de durere sau de placere. Ma voi scula! devine un imperativ duhovnicesc: iesirea din pacate, curatenia de patimi (sa remarcam ca revenirea in fire apare in fiu pentru ca posteste. Nu fura. Nu ucide porci ca sa manance din ei sa nu uitam ca avem de-a face cu un mediu iudeu).
Ma voi duce la tatal meu este etapa ce semnifica dobandirea virtutilor. Drumul spre tatal este, in fapt, drumul pe care, duhovniceste, omul il strabate pentru curatirea chipului lui Dumnezeu din sine. Ori chipul lui Dumnezeu se vadeste in om pe masu-ra plinirii poruncilor,...
