Simplu si smerit, vanat de incercari si de oameni, Parintele Iosif devine tot mai mult o icoana de Om. Un soi de iesire din efigia istoriei si trecerea lui in ordinea sfinteniei. Nu, nu e nimic fortat. Taina vietii lui, vituperate si aruncate in focul judecatilor de valoare de oamenii non-valorii, ramane partasia cu Iisus []Simplu si smerit, vanat de incercari si de oameni, Parintele Iosif devine tot mai mult o icoana de Om. Un soi de iesire din efigia istoriei si trecerea lui in ordinea sfinteniei. Nu, nu e nimic fortat. Taina vietii lui, vituperate si aruncate in focul judecatilor de valoare de oamenii non-valorii, ramane partasia cu Iisus Hristos, Comandantul Oastei. Preot smerit, cand i s-a suspendat slujirea, s-a supus. Ascultarea lui, judecata neascultarii noastre. Linistea lui din furtuna, lectie falselor noastre furtuni, tensiuni de rautate si orgoliu, departe de furtuna care schimba cerul smereniei de deasupra sufletelor noastre.

Daca este ceva care ii da maretie azi Parintelui Iosif, acesta nu este numai rezistenta la raul din jur, ci si convertirea ispitei in curajul marturiei si caldura rugaciunii. Daca privesti atent la munca lui, intelegi ca numai aliat cu Dumnezeu putea birui intr-atatea: Biblia in mana unui popor analfabet, Ceaslovul in causul sufletului, poezia in glasul rugaciunii, marturia in jurnalism si verticalitate in slujirea aproapelui. Acestea toate nu vin nici din cariera si nici din conformitatea cu istoria. Aici e cheia trairii Parintelui Iosif! A inteles mai bine decat noi toti ca destoinicia vine din curatia inimii si a cautat sa pastreze inima sa curata. Am citit deseori comentarii atat de jignitoare la adresa sa morala, incat ma dor si acum, la aproape 100 de ani de la sustinerea lor publica. Nu vreau sa ma gandesc prin ce a trecut inima omului acestuia, care, in timp, a...