DIAVOLUL PUSESE ÎN INIMA LUI IUDA GÂNDUL
In timpul cinei, dupa ce diavolul pusese in inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gandul sa-L vanda Diavolul lucreaza cu viclesug mai intai prin inima, apoi prin minte. Mai intai il face pe om sa se lase tarat spre poftele inimii, si cand inima i-a ajuns plina de lucrurile spurcate, dupa aceea si mintea []In timpul cinei, dupa ce diavolul pusese in inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gandul sa-L vanda Diavolul lucreaza cu viclesug mai intai prin inima, apoi prin minte.
Mai intai il face pe om sa se lase tarat spre poftele inimii, si cand inima i-a ajuns plina de lucrurile spurcate, dupa aceea si mintea o urmeaza, ajutand inimii sa-si spurce viata si mai mult (Mc 7, 21-23).
Cele mai rele si mai blestemate ganduri, diavolul nu le pune in mintea omului, ci in inima lui.
Ca daca le-ar pune in minte, omul, oricat ar fi de rau si oricat ar fi mintea lui de intunecata, totusi, gandind la ele, tot s-ar ingrozi. Fiindca n-ar putea sa nu vada si urmarea lor.
Dar daca le pune in inima, inima nu gandeste niciodata la urmari.
Inima este gata sa sara si sa implineasca indata orice pornire ce vine in ea.
Caci inima n-are ochi.
Dar mintea are. i cand din prisosul unei inimi spurcate vorbeste gura, sau scrie condeiul, sau lucreaza celelalte madulare (Mt 15, 11-20), atunci limba omului ajunge o lume de nelegiuiri, caci, manata de o minte blestemata, limba intineaza totul. i aprinde roata vietii cu focul gheenei (Iac 3, 6).
O, cat de mult ar trebui sa fie omul atent asupra inimii lui, fiindca atat Cuvantul Domnului, cat si toate experientele triste cu inima noastra ne instiinteaza asupra marilor primejdii care ne pot veni din partea inimii.
Caci satana totdeauna ataca mantuirea omului mai intai prin partea inimii.
Fiindca prin partea aceasta, omul este totdeauna cel mai slab. i aici cedeaza cel mai usor.
Cand sageata aprinsa a unei priviri ispititoare este indreptata direct spre inima,cand pofta vreunui pacat atragator este asezata chiar in fata inimii, cand flacara unei fapte de rusine este aruncata peste zid inauntrul inimii,atunci inima indata ia foc! Ca o padure uscata. i cine mai poate salva apoi ceva din ea, cand flacarile se intind si cuprind asa de grabnic si de deznadajduit totul, nimicind fara crutare orice comoara curata si orice rod bun din ea!O, fratele si sora mea! N-am indeajuns tarie in cuvant ca sa pot spune cum as vrea si cum avem nevoie noi toti sa stim cat de treze trebuie sa vegheze mintea si duhul nostru asupra inimii noastre...
Mai intai il face pe om sa se lase tarat spre poftele inimii, si cand inima i-a ajuns plina de lucrurile spurcate, dupa aceea si mintea o urmeaza, ajutand inimii sa-si spurce viata si mai mult (Mc 7, 21-23).
Cele mai rele si mai blestemate ganduri, diavolul nu le pune in mintea omului, ci in inima lui.
Ca daca le-ar pune in minte, omul, oricat ar fi de rau si oricat ar fi mintea lui de intunecata, totusi, gandind la ele, tot s-ar ingrozi. Fiindca n-ar putea sa nu vada si urmarea lor.
Dar daca le pune in inima, inima nu gandeste niciodata la urmari.
Inima este gata sa sara si sa implineasca indata orice pornire ce vine in ea.
Caci inima n-are ochi.
Dar mintea are. i cand din prisosul unei inimi spurcate vorbeste gura, sau scrie condeiul, sau lucreaza celelalte madulare (Mt 15, 11-20), atunci limba omului ajunge o lume de nelegiuiri, caci, manata de o minte blestemata, limba intineaza totul. i aprinde roata vietii cu focul gheenei (Iac 3, 6).
O, cat de mult ar trebui sa fie omul atent asupra inimii lui, fiindca atat Cuvantul Domnului, cat si toate experientele triste cu inima noastra ne instiinteaza asupra marilor primejdii care ne pot veni din partea inimii.
Caci satana totdeauna ataca mantuirea omului mai intai prin partea inimii.
Fiindca prin partea aceasta, omul este totdeauna cel mai slab. i aici cedeaza cel mai usor.
Cand sageata aprinsa a unei priviri ispititoare este indreptata direct spre inima,cand pofta vreunui pacat atragator este asezata chiar in fata inimii, cand flacara unei fapte de rusine este aruncata peste zid inauntrul inimii,atunci inima indata ia foc! Ca o padure uscata. i cine mai poate salva apoi ceva din ea, cand flacarile se intind si cuprind asa de grabnic si de deznadajduit totul, nimicind fara crutare orice comoara curata si orice rod bun din ea!O, fratele si sora mea! N-am indeajuns tarie in cuvant ca sa pot spune cum as vrea si cum avem nevoie noi toti sa stim cat de treze trebuie sa vegheze mintea si duhul nostru asupra inimii noastre...
