CEI DOI ORBI ŞI IISUS
Vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la adunarea de la Valani 2 august 1981 In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Toti suntem obositi. Munca si calea, si drumul Ne e de mirare si e o minune totusi ca acum, in seara aceasta, ne aflam in acest loc. Pentru ca nu []Vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la adunarea de la Valani 2 august 1981In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Toti suntem obositi. Munca si calea, si drumul Ne e de mirare si e o minune totusi ca acum, in seara aceasta, ne aflam in acest loc.
Pentru ca nu se poate sa se ajunga aici decat cu osteneala si numai cu munca, si numai cu jertfe. In tarziul acestei nopti, cine mai este treaz? Toti s-au dus si s-au odihnit in patul lor.
Ceea ce mai este treaza este numai dragostea si, undeva, suferinta. Suferinta si ea-i treaza. Lacrimile, ele sunt trezeAr fi trebuit si noi (ca toate-si au un rost si un rand al lor) sa plecam la patul nostru; dar noi n-am putut, pentru ca Dumnezeu ne-a chemat aici.
Ori unii, ori altii, pot sa lipseasca Ori in alte locuri, ori cu alte sufleteDe aceea ar fi bine, cand ne daruieste Dumnezeu acest prilej atat de inalt si atat de fericit, daca am facut o jertfa sa venim pana aici, sa mai stam putin treji, ca Domnul este si El in mijlocul nostru, ca sa ne binecuvanteze pe fiecare dintre noi.
La Cuvantul Evangheliei despre care s-a amintit mereu in toata seara aceasta aici am vrea sa ne mai gandim, inca la cateva lucruri:ca orbii au fost vindecati cand au crezut;ca orbii s-au intors inapoi nu cum s-au dus ci vazand;III. ca orbii erau doi, nu numai unul;ca Iisus le-a spus, dupa ce i-a vindecat, sa nu spuna nimanui.
Asupra acestor lucruri am vrea, daca ne mai permite inima si mintea noastra mai poate inregistra ceva, [sa meditam], sa ne mai gandim la ele.
Despre orbie s-a vorbit mereu si mereu, si mereu Ea-i cea mai dureroasa boala dintre toate celelalte. S-a vorbit apoi si despre orbirea cealalta, a sufletului, ca ea-i si mai periculoasa decat orbirea corpului. S-a vorbit despre aceste lucruri mereu.
Acum am vrea sa mai amintim numai ca:Iisus i-a vindecat pentru ca ei au avut credinta. Credeti voi? Credem, Doamne! Fie dupa credinta voastra! i ei s-au vindecat, dovada ca ei au crezut.
Cand Domnul Iisus, Care are toata puterea in cer si pe pamant, le-a spus asa, ei s-au vindecat.
Odata Domnul Iisus a fost in Nazaret, in satul in care El a fost crescut. Se spune ca acolo El n-a putut sa faca nici o minune, din pricina necredintei lor, pentru ca pentru ei El nu era Dumnezeu. El era feciorul lui Iosif , feciorul tamplarului si de aceea, fiindca ei nu au crezut, Dumnezeu nu a putut face nici o minune intre ei.
Dumnezeu, Care a putut face soarele ce sta pe cer de mii si mii de ani si nu s-a defectat si lumineaza o lume intreaga Dumnezeu, Care a facut atatea, se spune, totusi ca n-a mai putut face nici o minune. N-a mai putut face nici o minune in Nazaret. Ca n-a fost acolo credinta.
Puterea lui Dumnezeu trebuie unita cu credinta noastra. Puterea lui Dumnezeu, ea insasi, singura, nu face decat prin credinta ta.
De atatea ori ai strigat si tu catre Domnul. De atatea ori ai zis: Doamne, fie ti mila si de orbii din casa mea i pana astazi ei tot orbi sunt. i inca pana astazi, ei nu vad rugaciunea. i inca pana astazi, ei sunt fara frati. i cine n-are frati, n-are nici tataDoamne, unde-i credinta noastra?Orbii au avut credinta. Iisus le-a spus: Fie dupa credinta voastra! . i li s au deschis ochii in acel moment.
Avraam, tatal celor credinciosi, cand i-a spus Dumnezeu despre o tara, nu a vazut-o, dar a crezut. Cand i-a spus despre o samanta ca stelele, el a crezut, desi nu a vazut, ca era de o suta de ani si trupul lui era aproape mort , spune Cartea cea Sfanta. Dar el a crezut in Dumnezeu. L-a crezut pe Dumnezeu. A crezut ca ce spune Dumnezeu e adevarat. i asa a fost.
Parintele Iosif, cand Dumnezeu l-a trimis in Biserica noastra, cand Dumnezeu l-a trezit pe el cel dintai cand Dumnezeu i-a descoperit lui, cel dintai, acest adevar, lumina Evangheliei, lucrarea nasterii din nou in Biserica unde l-a pus Domnul, acest om slab cu trupul, bolnavicios, in suferinta, a crezut. Omul acesta a fost un urias al lui Hristos.
Omul acesta a fost un mare om al credintei. El a crezut. In toata Biserica noastra cea incremenita si amortita in niste forme seci, in niste datini, in niste reguli, in niste rugaciuni care se faceau numai din carte (ca nu mai era Duhul lui Dumnezeu Care sa-i invete, Care sa-i lumineze, caci erau scrise toate dupa tipic), unde se aduceau numai niste lumanari unde se sarutau numai niste icoane unde se trageau numai niste clopote, dar fara credinta vie, acolo el a crezut cu adevarat. Ceilalti, dupa ce se duceau din locul acela, desi faceau toate aceste forme, faceau apoi si cele mai grele pacate si totusi ziceau ca sunt crestini.
Forme Aici Dumnezeu a vrut sa faca o trezire. Sa aduca lumina. Sa aduca viata de la inceput a primilor crestini, a marilor inaintasi, a Sfintilor Parinti. i omul acesta trimis de Dumnezeu a crezut puternic N-a vazut cu ochii sai, dar a inchis ochii crezand. Fratii lui l-au aruncat intr-o groapa: Sa nu mai iesi, Iosife, de aici in veci. Lasa-ne pe noi fara Hristosul tau, lasa-ne pe noi cu obiceiurile noastre, cu formele noastre, cu religia noastra cea buna, cu care putem pacatui si ne putem blestema si uri unii pe altii i asa l-au aruncat fratii lui intr-o groapa, dar Dumnezeul lui Iosif l-a scos. i astazi incepe sa se vada ca Dumnezeul lui Iosif a fost cu el. Ca El l-a scos din groapa, si astazi vin frati de la mari departari, cerand: Da-ne, Iosife, hrana, ca noi murim, nu mai avem nimic . i aceasta-i o dovada: ca voi toti sunteti in seara aceasta, in casa acesta adunati, la miezul acesta de noapte, cu sufletele infiorate, cu inimile legate de undeva de Sus, uitand de grija cea lumeasca.
Fratii mei dragi, surori iubite, aveti credinta! Dumnezeu poate sa-i vindece pe toti orbii vostri. Nu incetati a crede. Nu incetati a va ruga. Rugati-va! Rugaciunea, lacrimile, genunchii folositi-le pana le veti mai avea Pana veti mai avea lacrimi. Pana veti mai avea genunchi. Credeti si atunci. Cand veti inchide ochii, sa-i inchideti crezand ca Dumnezeu va mantui casa ta, sotul tau, familia ta, caci pentru aceasta te-a chemat Dumnezeu l-a mantuire.
Orbii acestia s-au intors inapoi vazand. Cat de greu le-a fost lor cand s au dus la Domnul! Mai ales cand i-a pus la incercare, ca nu le-a raspuns de prima data.
Cat de greu le-a fost sa afle casa unde a intrat Iisus, Care Se ascunsese de ochii lor, de ochii credintei lor, ca si asa ochii trupului nu-L vedeau.
Cat de greu le-a fost pana cand L-au aflat pe Iisus, dar nu s-au lasat pana nu L-au aflat. Staruinta aceasta am vrea sa o avem fiecare dintre noi.
Uneori ni se par caile incalcite si pasii ascunsi. Staruinta aceasta a orbilor era sa nu se lase pana vor da de El. Sa nu ne oprim pana cand nu vom simti ca aici e Dumnezeu. Aici e Iisus. Aici pot sa-I spun ceea ce am pe inima mea, ce am pe sufletul meuOrbii s-au intors vindecati inapoi Aceasta este deosebirea cea mare care trebuie sa se vada la orisice suflet care s-a intalnit cu Iisus: inainte s-au dus lovindu-se, impiedicandu-se. In urma, au venit sarind de bucurie, laudand pe Dumnezeu si vazand.
Aceasta-i schimbarea cea mare a sufletului ce se intalneste cu Hristos. Fratii mei, oriunde vedeti aceasta schimbare, dati lauda lui Dumnezeu, caci acolo s a facut o intalnire fericita cu Hristos.
Ca te-ai intalnit cu Hristos, schimbarea asta mare trebuie sa se vada in viata ta.
Daca la cineva nu se vede in viata lui schimbarea asta mare, el nu s-a intalnit cu Hristos, este numai o vorba goala, este numai minciuna, este numai un nume ce-l poarta, este numai o forma de care s-a amintit mai inainte, caci intalnirea cu Hristos schimba viata. Cel ce s-a intalnit cu Hristos nu mai este cum a fost. El nu mai vorbeste cum a vorbit mai inainte. El nu se mai duce pe caile pe care se ducea mai inainte. El nu mai poate face lucrurile pe care le facea inainte. Nu mai poate. Ca acum el e in lumina, el acum vede. Acum el e cu Hristos. Acum el e altul.
Am vrea si din acest lucru sa ne ramana si noua ceva din seara aceasta Din intalnirea orbilor cu Hristos, din intalnirea noastra cu Hristos, sa invatam ceva.
III. Am spus apoi ca erau doi orbi.
Alta Evanghelie vorbeste numai despre un orb. Evanghelia aceasta vorbeste despre doi: unul orb cu ochii trupului si celalalt orb cu ochii sufletului. Asa am crede noiNu! Sunt doi orbi, amandoi orbi sufleteste. Care sunt acesti doi orbi?Daca ne gandim la Epistola II Petru 1, 9, acolo se vorbeste tot despre un orb sufleteste, un al doilea orb, un altul.
Ne indeamna Cuvantul lui Dumnezeu, dupa ce L-am aflat pe Domnul Iisus, sa ne dam silintele sa nu stam, ci sa urcam de pe treapta pe treapta, pe scara. Caci in zadar ar spune cineva: Doamne, si eu cred! Dar cum sa nu cred eu in Dumnezeu? i eu cred Degeaba spui, frate si sora Unde este osteneala ta, daca crezi? Daca crezi, trebuie sa alergi. Daca crezi, trebuie sa jertfesti, trebuie sa faci binele.
Crezi tu ca lumea aceasta din jurul tau este pregatita pentru scrum? Ce faci atunci? Alergi dupa gunoaie? Asta-i credinta?Crezi tu ca scrum se va alege de toate gunoaiele ce le-ai strans in toti anii si in toate verile? i pentru Cuvantul lui Dumnezeu, care e viu si vesnic, abia poti face cate un pas, ca nu-ti mai ramane timp Ca esti rupt de oboseala Crezi? Aceasta e credinta ta?Dati-va silintele sa uniti cu credinta voastra si fapta. i cu fapta, cunostinta. Cu cunostinta, infranarea. Cu infranarea, rabdarea Ca daca veti avea aceste lucruri in voi, ele...
Toti suntem obositi. Munca si calea, si drumul Ne e de mirare si e o minune totusi ca acum, in seara aceasta, ne aflam in acest loc.
Pentru ca nu se poate sa se ajunga aici decat cu osteneala si numai cu munca, si numai cu jertfe. In tarziul acestei nopti, cine mai este treaz? Toti s-au dus si s-au odihnit in patul lor.
Ceea ce mai este treaza este numai dragostea si, undeva, suferinta. Suferinta si ea-i treaza. Lacrimile, ele sunt trezeAr fi trebuit si noi (ca toate-si au un rost si un rand al lor) sa plecam la patul nostru; dar noi n-am putut, pentru ca Dumnezeu ne-a chemat aici.
Ori unii, ori altii, pot sa lipseasca Ori in alte locuri, ori cu alte sufleteDe aceea ar fi bine, cand ne daruieste Dumnezeu acest prilej atat de inalt si atat de fericit, daca am facut o jertfa sa venim pana aici, sa mai stam putin treji, ca Domnul este si El in mijlocul nostru, ca sa ne binecuvanteze pe fiecare dintre noi.
La Cuvantul Evangheliei despre care s-a amintit mereu in toata seara aceasta aici am vrea sa ne mai gandim, inca la cateva lucruri:ca orbii au fost vindecati cand au crezut;ca orbii s-au intors inapoi nu cum s-au dus ci vazand;III. ca orbii erau doi, nu numai unul;ca Iisus le-a spus, dupa ce i-a vindecat, sa nu spuna nimanui.
Asupra acestor lucruri am vrea, daca ne mai permite inima si mintea noastra mai poate inregistra ceva, [sa meditam], sa ne mai gandim la ele.
Despre orbie s-a vorbit mereu si mereu, si mereu Ea-i cea mai dureroasa boala dintre toate celelalte. S-a vorbit apoi si despre orbirea cealalta, a sufletului, ca ea-i si mai periculoasa decat orbirea corpului. S-a vorbit despre aceste lucruri mereu.
Acum am vrea sa mai amintim numai ca:Iisus i-a vindecat pentru ca ei au avut credinta. Credeti voi? Credem, Doamne! Fie dupa credinta voastra! i ei s-au vindecat, dovada ca ei au crezut.
Cand Domnul Iisus, Care are toata puterea in cer si pe pamant, le-a spus asa, ei s-au vindecat.
Odata Domnul Iisus a fost in Nazaret, in satul in care El a fost crescut. Se spune ca acolo El n-a putut sa faca nici o minune, din pricina necredintei lor, pentru ca pentru ei El nu era Dumnezeu. El era feciorul lui Iosif , feciorul tamplarului si de aceea, fiindca ei nu au crezut, Dumnezeu nu a putut face nici o minune intre ei.
Dumnezeu, Care a putut face soarele ce sta pe cer de mii si mii de ani si nu s-a defectat si lumineaza o lume intreaga Dumnezeu, Care a facut atatea, se spune, totusi ca n-a mai putut face nici o minune. N-a mai putut face nici o minune in Nazaret. Ca n-a fost acolo credinta.
Puterea lui Dumnezeu trebuie unita cu credinta noastra. Puterea lui Dumnezeu, ea insasi, singura, nu face decat prin credinta ta.
De atatea ori ai strigat si tu catre Domnul. De atatea ori ai zis: Doamne, fie ti mila si de orbii din casa mea i pana astazi ei tot orbi sunt. i inca pana astazi, ei nu vad rugaciunea. i inca pana astazi, ei sunt fara frati. i cine n-are frati, n-are nici tataDoamne, unde-i credinta noastra?Orbii au avut credinta. Iisus le-a spus: Fie dupa credinta voastra! . i li s au deschis ochii in acel moment.
Avraam, tatal celor credinciosi, cand i-a spus Dumnezeu despre o tara, nu a vazut-o, dar a crezut. Cand i-a spus despre o samanta ca stelele, el a crezut, desi nu a vazut, ca era de o suta de ani si trupul lui era aproape mort , spune Cartea cea Sfanta. Dar el a crezut in Dumnezeu. L-a crezut pe Dumnezeu. A crezut ca ce spune Dumnezeu e adevarat. i asa a fost.
Parintele Iosif, cand Dumnezeu l-a trimis in Biserica noastra, cand Dumnezeu l-a trezit pe el cel dintai cand Dumnezeu i-a descoperit lui, cel dintai, acest adevar, lumina Evangheliei, lucrarea nasterii din nou in Biserica unde l-a pus Domnul, acest om slab cu trupul, bolnavicios, in suferinta, a crezut. Omul acesta a fost un urias al lui Hristos.
Omul acesta a fost un mare om al credintei. El a crezut. In toata Biserica noastra cea incremenita si amortita in niste forme seci, in niste datini, in niste reguli, in niste rugaciuni care se faceau numai din carte (ca nu mai era Duhul lui Dumnezeu Care sa-i invete, Care sa-i lumineze, caci erau scrise toate dupa tipic), unde se aduceau numai niste lumanari unde se sarutau numai niste icoane unde se trageau numai niste clopote, dar fara credinta vie, acolo el a crezut cu adevarat. Ceilalti, dupa ce se duceau din locul acela, desi faceau toate aceste forme, faceau apoi si cele mai grele pacate si totusi ziceau ca sunt crestini.
Forme Aici Dumnezeu a vrut sa faca o trezire. Sa aduca lumina. Sa aduca viata de la inceput a primilor crestini, a marilor inaintasi, a Sfintilor Parinti. i omul acesta trimis de Dumnezeu a crezut puternic N-a vazut cu ochii sai, dar a inchis ochii crezand. Fratii lui l-au aruncat intr-o groapa: Sa nu mai iesi, Iosife, de aici in veci. Lasa-ne pe noi fara Hristosul tau, lasa-ne pe noi cu obiceiurile noastre, cu formele noastre, cu religia noastra cea buna, cu care putem pacatui si ne putem blestema si uri unii pe altii i asa l-au aruncat fratii lui intr-o groapa, dar Dumnezeul lui Iosif l-a scos. i astazi incepe sa se vada ca Dumnezeul lui Iosif a fost cu el. Ca El l-a scos din groapa, si astazi vin frati de la mari departari, cerand: Da-ne, Iosife, hrana, ca noi murim, nu mai avem nimic . i aceasta-i o dovada: ca voi toti sunteti in seara aceasta, in casa acesta adunati, la miezul acesta de noapte, cu sufletele infiorate, cu inimile legate de undeva de Sus, uitand de grija cea lumeasca.
Fratii mei dragi, surori iubite, aveti credinta! Dumnezeu poate sa-i vindece pe toti orbii vostri. Nu incetati a crede. Nu incetati a va ruga. Rugati-va! Rugaciunea, lacrimile, genunchii folositi-le pana le veti mai avea Pana veti mai avea lacrimi. Pana veti mai avea genunchi. Credeti si atunci. Cand veti inchide ochii, sa-i inchideti crezand ca Dumnezeu va mantui casa ta, sotul tau, familia ta, caci pentru aceasta te-a chemat Dumnezeu l-a mantuire.
Orbii acestia s-au intors inapoi vazand. Cat de greu le-a fost lor cand s au dus la Domnul! Mai ales cand i-a pus la incercare, ca nu le-a raspuns de prima data.
Cat de greu le-a fost sa afle casa unde a intrat Iisus, Care Se ascunsese de ochii lor, de ochii credintei lor, ca si asa ochii trupului nu-L vedeau.
Cat de greu le-a fost pana cand L-au aflat pe Iisus, dar nu s-au lasat pana nu L-au aflat. Staruinta aceasta am vrea sa o avem fiecare dintre noi.
Uneori ni se par caile incalcite si pasii ascunsi. Staruinta aceasta a orbilor era sa nu se lase pana vor da de El. Sa nu ne oprim pana cand nu vom simti ca aici e Dumnezeu. Aici e Iisus. Aici pot sa-I spun ceea ce am pe inima mea, ce am pe sufletul meuOrbii s-au intors vindecati inapoi Aceasta este deosebirea cea mare care trebuie sa se vada la orisice suflet care s-a intalnit cu Iisus: inainte s-au dus lovindu-se, impiedicandu-se. In urma, au venit sarind de bucurie, laudand pe Dumnezeu si vazand.
Aceasta-i schimbarea cea mare a sufletului ce se intalneste cu Hristos. Fratii mei, oriunde vedeti aceasta schimbare, dati lauda lui Dumnezeu, caci acolo s a facut o intalnire fericita cu Hristos.
Ca te-ai intalnit cu Hristos, schimbarea asta mare trebuie sa se vada in viata ta.
Daca la cineva nu se vede in viata lui schimbarea asta mare, el nu s-a intalnit cu Hristos, este numai o vorba goala, este numai minciuna, este numai un nume ce-l poarta, este numai o forma de care s-a amintit mai inainte, caci intalnirea cu Hristos schimba viata. Cel ce s-a intalnit cu Hristos nu mai este cum a fost. El nu mai vorbeste cum a vorbit mai inainte. El nu se mai duce pe caile pe care se ducea mai inainte. El nu mai poate face lucrurile pe care le facea inainte. Nu mai poate. Ca acum el e in lumina, el acum vede. Acum el e cu Hristos. Acum el e altul.
Am vrea si din acest lucru sa ne ramana si noua ceva din seara aceasta Din intalnirea orbilor cu Hristos, din intalnirea noastra cu Hristos, sa invatam ceva.
III. Am spus apoi ca erau doi orbi.
Alta Evanghelie vorbeste numai despre un orb. Evanghelia aceasta vorbeste despre doi: unul orb cu ochii trupului si celalalt orb cu ochii sufletului. Asa am crede noiNu! Sunt doi orbi, amandoi orbi sufleteste. Care sunt acesti doi orbi?Daca ne gandim la Epistola II Petru 1, 9, acolo se vorbeste tot despre un orb sufleteste, un al doilea orb, un altul.
Ne indeamna Cuvantul lui Dumnezeu, dupa ce L-am aflat pe Domnul Iisus, sa ne dam silintele sa nu stam, ci sa urcam de pe treapta pe treapta, pe scara. Caci in zadar ar spune cineva: Doamne, si eu cred! Dar cum sa nu cred eu in Dumnezeu? i eu cred Degeaba spui, frate si sora Unde este osteneala ta, daca crezi? Daca crezi, trebuie sa alergi. Daca crezi, trebuie sa jertfesti, trebuie sa faci binele.
Crezi tu ca lumea aceasta din jurul tau este pregatita pentru scrum? Ce faci atunci? Alergi dupa gunoaie? Asta-i credinta?Crezi tu ca scrum se va alege de toate gunoaiele ce le-ai strans in toti anii si in toate verile? i pentru Cuvantul lui Dumnezeu, care e viu si vesnic, abia poti face cate un pas, ca nu-ti mai ramane timp Ca esti rupt de oboseala Crezi? Aceasta e credinta ta?Dati-va silintele sa uniti cu credinta voastra si fapta. i cu fapta, cunostinta. Cu cunostinta, infranarea. Cu infranarea, rabdarea Ca daca veti avea aceste lucruri in voi, ele...
