Din învăţăturile Sfinților Părinți – Creştinii trebuie să-şi iubească până şi duşmanii
Sfantul Ioan Gura de Aur Iar celui ce poate sa va intareasca dupa Evanghelia mea si dupa propovaduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri vesnice. Iar acum aratata prin Scripturile proorocilor, dupa porunca vesnicului Dumnezeu si cunoscuta la toate neamurile spre ascultarea credintei, unuia inteleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie []Sfantul Ioan Gura de AurIar celui ce poate sa va intareasca dupa Evanghelia mea si dupa propovaduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri vesnice. Iar acum aratata prin Scripturile proorocilor, dupa porunca vesnicului Dumnezeu si cunoscuta la toate neamurile spre ascultarea credintei, unuia inteleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie slava in vecii vecilor. Amin! (Romani 14, 25-27)Obiceiul lui Pavel este ca sfaturile sale sa le incheie totdeauna cu rugaciuni si doxologu, caci cunostea el foarte bine ca nu putina importanta aveau acestea. Obisnuia de a face asa din pricina iubirii lui celei parintesti pe care o avea catre discipoli si din marea lui evlavie. Pentru ca, intr-adevar, dascalul cel iubitor de copii si iubitor de Dumnezeu nu se margineste numai de a invata cuvantul, ci si prin rugaciunile sale el aduce in sprijinul discipolilor puternicul ajutor al lui Dumnezeu. Iata legatura si continuitatea ideii dintre aceste trei versete: Iar celui ce poate sa va intareasca dupa Evanghelia mea slava in vecii vecilor. Amin! .
Iarasi se intereseaza de cei slabi si catre ei indreapta cuvantul sau. Cand ii certa, o facea catre toti, acum insa, cand se roaga, rugaciunea o face pentru acestia anume. Zicand: sa va intareasca , el adauga si modul dupa care sa-i intareasca: dupa Evanghelia mea . Aceasta expresie arata ca ei inca nu erau destul de intariti in credinta; primisera credinta, insa inca se mai clatinau. Apoi, ca sa poata face cuvantul mai demn de credinta, a adaugat: si propovaduirea lui Iisus Hristos , adica: Hristos a propovaduit, El e adevaratul Propovaduitor. Deci daca El a propovaduit, apoi dogmele nu sunt ale noastre, ci sunt legi asezate de El .
Filosofand la sfarsit si despre propovaduire, arata ca darul acesta este rezultatul unei mari binefaceri si al unei cinste deosebite. Aceasta el o arata mai intai cu cel ce a vestit acea taina necunoscuta pana atunci, dupa aceea si cu cele vestite in auzul tuturor, caci erau vesti bune (Evanghelii), iar la sfarsit o arata si cu aceea ca n-a fost cunoscuta de nimeni mai inainte de noi. Aceasta a lasat sa se inteleaga prin expresia: dupa descoperirea tainei , ceea ce este o dovada de mare dragoste, ca sa ne faca partasi ai acestei taine, si pe nimeni inainte de noi. Care din vecii vecilor era ascunsa, iar acum s-a descoperit . A fost proorocita din vechime, insa acum s-a aratat. i cum s-a aratat? Prin Scripturile Proorocilor , zice. Aici iarasi slabeste frica celui nedesavarsit, caci pare ca-i zice: De ce te-ai inspaimantat? Nu cumva te vei departa de Lege? Dar tocmai aceasta o voieste si Legea, aceasta s-a proorocit dintru inceput. Daca insa voiesti a cerceta de ce s-a aratat acum si nu in alt timp, atunci nu faci un lucru lipsit de greutate, caci voiesti a sti tainele lui Dumnezeu, si pretinzi ca sa ti se dea seama, de ce asa si nu altfel. Dar asemenea lucruri noi nu trebuie a le cerne, ci numai a-L iubi, pentru ca a gasit cale sa faca asa . De aceea tocmai si infruntandu-le o astfel de parere, s-a grabit a adauga: Dupa porunca vesnicului Dumnezeu . Credinta are nevoie de supunere si de ascultare, iar nu de vorba multa; si cand Dumnezeu porunceste, tu trebuie sa te supui, si sa-L asculti, iar nu sa cerni faptele Lui. Apoi ii incurajeaza pe ei si din alta parte, zicand: cunoscuta la toate neamurile (taina) . Nu numai tu singur zice , ci intreaga lume crede asa: intreaga lume a primit ca dascal nu un om obisnuit, ci pe Dumnezeu . De aceea a si adaugat: Prin Iisus Hristos . Nu numai ca s-a cunoscut, dar s-a si adeverit, asa ca amandoua acestea sunt lucrurile Lui. De aceea, aceste pasaje, in continuitatea ideii, e bine sa se citeasca astfel: Iar celui ce poate sa va intareasca pe voi prin Iisus Hristos , caci, dupa cum am spus, amandoua acestea Lui I se atribuie, sau, mai bine zis, nu numai acestea amandoua, ci si slava cea indreptata catre Tatal.
De aceea si zice Apostolul: Caruia este slava in veci. Amin . Slaveste Apostolul pe Dumnezeu, fiindca este uimit de nepriceperea acestor taine. Nici chiar acum cand s-a aratat, si inca nu este cu putinta de a o pricepe prin rationamente omenesti, ci pentru a o sti, trebuie numai credinta, caci altfel nu este cu putinta. Bine a zis el: Unuia inteleptului Dumnezeu , caci atunci cand vei cugeta, cum el a introdus si neamurile in crestinism, si le-a amestecat cu cei din Legea veche care au savarsit fapte placute; cum a mantuit pe cei deznadajduiti, cum i-a ridicat la ceruri pe cei ce nu erau vrednici nici de pamant, cum le-a oferit viata vesnica si negraita celor cazuti si din viata prezenta, si cum pe cei ce erau calcati in picioare de demoni el i-a facut deopotriva cu ingerii, le-a deschis raiul, relele cele vechi pe toate le-a dezlegat, si cum toate acestea le-a facut intr-un timp scurt, pe calea cea mai usoara cand, zic, vei cugeta la toate acestea, atunci vei cunoaste intelepciunea lui Dumnezeu; cand vei vedea ca ceea ce n-au stiut nici ingerii, nici Arhanghelii, aceasta fara de veste le-a fost dat sa afle celor dintre neamuri invatati prin Iisus; atunci vei cunoaste intelepciunea lui Dumnezeu.
De aceea trebuie a ne minuna de intelepciunea Lui si a-L slavi pentru aceasta intelepciune. Dar tu te invarti imprejurul unor lucruri mici si dainuiesti inca in umbra, fapt care nu este al unuia care Il slaveste. Cel ce nu nadajduieste in Dumnezeu, si nici nu este intarit in credinta, acela nu marturiseste marimea faptelor petrecute. Dar Apostolul a inaltat slava lui Dumnezeu si pentru unii ca acestia, ca astfel sa-i atraga si pe ei spre acelasi zel al credintei mantuitoare. Cand il auzi zicand: Unuia inteleptului Dumnezeu , sa nu-ti inchipui ca vorbeste aici despre vreo injosire a Fiului; ca toate acestea, prin care intelepciunea Lui se arata, s-au facut prin Hristos, si fara de El nimic nu s-a facut din cele ce s-au facut. i de ce oare a zis aici Apostolul: unuia ? Trebuie sa intelegi ca spre deosebire de intreaga faptura.
Deci, dupa ce inalta lui Dumnezeu doxologii, iarasi de la rugaciune se intoarce la sfaturi, de asta-data adresandu-se celor mai puternici si zicand: Datori suntem noi, cei tari (15, 1).
Suntem datori zice. i cu ce suntem datori? Sa purtam slabiciunile celor neputinciosi . Ai vazut cum i-a inaltat cu laude, numindu-i nu numai tari, ci si punandu-i in acelasi rand cu el? i nu numai atat, ci ii si atrage spre ceva mai bun si folositor, si fara nici o greutate. Tu zice el esti mai tare, mai puternic decat acela, asa ca daca tu te vei pogori la el, cu nimic nu esti lezat, pe cand daca tu nu-l vei ajuta, el va trece prin cea mai mare primejdie . i nu zice pe cei slabi si neputinciosi , ci slabiciunile celor neputinciosi , atragandu-i si miscandu-i spre mila catre aceia, dupa cum zice si in alt loc: Voi cei duhovnicesti indreptati-l pe unul ca acesta cu duhul blandetii (Galateni 6, 1). Esti tare? Atunci da lui Dumnezeu, care te-a facut asa, rasplata cuvenita; si Ii vei da atunci, cand vei indrepta slabiciunea celui neputincios . i noi am fost slabi si neputinciosi, insa prin harul lui Dumnezeu am devenit tari si puternici. Aceasta nu numai aici trebuie a o face, ci si cu toti ceilalti neputinciosi, ca de pilda: daca cineva este iute la manie, daca este batjocoritor, sau daca are si vreun alt cusur de felul acestora, pe toti acestia poarta-i in spate, adica sufera din necazurile si lipsurile lor. i despre cum s-ar putea face aceasta, asculta ce zice cele ce urmeaza. i sa nu cautam placerea noastra. Ci fiecare dintre noi sa caute sa placa aproapelui sau, la ce este bine, spre zidire (15, 2).
Ceea ce el spune aici, astfel se explica: Esti tare si puternic? Apoi atunci cel slab si neputincios sa face dovada puterii tale, el sa cunoasca puterea ta, lui sa-i faci spre placere . i n-a zis simplu lui sa-i faci placere , ci a adaugat imediat: la ce este bine , si nici spre bine oricum, ca sa nu zica cel desavarsit: Iata ca il trag cu sila spre bine , ci a adaugat inca: spre zidire . Asadar, chiar de ai fi bogat; chiar de ai fi sub o stapanire inalta, tu sa nu iti faci tie pe plac, ci fa placere saracului si celui neputincios, caci numai asa te vei bucura de adevarata slava, si vei aduce mare folos. In cele pamantesti slava zboara iute de la noi, pe cand in cele duhovnicesti ramane pentru totdeauna, daca ceea ce faci, faci spre zidire. De aceea Apostolul pretinde aceasta de la toti fara deosebire; nu cutare sau cutare, ci fiecare din noi . Apoi fiindca a poruncit ceva mare, de vreme ce a indemnat pe cel tare de a uita chiar de desavirsirea lui, numai si numai sa poata indrepta slabiciunea celui neputincios, de aceea iarasi pune la mijloc pe Hristos, zicand: Ca si Hristos n-a cautat placerea Sa (15, 3).
Aceasta o face Apostolul pretutindeni, caci de pilda cand vorbea despre milostenie, tot pe Hristos Il punea la mijloc, zicand: Caci cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit (II Corinteni 8, 9), cum si atunci cand ii indemna spre dragoste, tot pe El Il ia drept pilda si zice: dupa cum si Hristos a iubit Biserica (Efeseni 5, 25), ca si acolo unde ii sfatuia de a suferi rusinea si primejdiile, cand tot pe El Il pune inainte, zicand: Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei (Evrei 12, 2). Tot asa si aici Il arata pe Hristos facand spre placerea altora, si nu spre placerea Sa; ba inca aminteste si de pasajul in care proorocul David mai inainte a strigat: Ca pentru Tine am suferit ocara, acoperit-a batjocura obrazul meu (Psalmi 68, 9).
Dar ce inseamna nu a cautat placerea Sa ? Adica: era cu putinta ca sa nu fie ocarat, era cu putinta ca sa nu patimeasca ceea ce a patimit, daca ar fi voit sa se gandeasca la ale Sale; insa El n-a voit asa, ci fiindca s-a gandit numai la ale noastre, de aceea a lasat la o parte pe ale Sale. i de ce oare n-a spus, ca S-a desertat pe Sine, adica S-a facut om? Fiindca n-a voit sa spuna si sa arate numai aceasta, ca el S-a facut om, ci si ca a fost ocarat, i-a capatat un renume rau din partea multora, fiind crezut de ei ca slab si neputincios. Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca! Daca este regele lui Israel, sa Se coboare acum de pe cruce, si vom crede in El (Matei 27, 42). De aceea Apostolul a amintit aici numai de faptul acela, care ii era folositor in cazul de fata, si arata mai mult inca decat a fagaduit, caci el nu numai pe Hristos Il arata ca ocarat, ci si pe Tatal. Ocarile celor ce te ocarasc, zice, au cazut asupra mea . Ceea ce spune el aici aceasta inseamna: Nimic nu s-a intamplat nou, nimic strain, caci aceia care se indeletniceau de a-L ocari si in Legea veche, tot aceia s-au sculat si acum ca turbati si asupra Fiului . Aceasta s-a scris pentru ca si noi sa imitam pe Hristos....
Iarasi se intereseaza de cei slabi si catre ei indreapta cuvantul sau. Cand ii certa, o facea catre toti, acum insa, cand se roaga, rugaciunea o face pentru acestia anume. Zicand: sa va intareasca , el adauga si modul dupa care sa-i intareasca: dupa Evanghelia mea . Aceasta expresie arata ca ei inca nu erau destul de intariti in credinta; primisera credinta, insa inca se mai clatinau. Apoi, ca sa poata face cuvantul mai demn de credinta, a adaugat: si propovaduirea lui Iisus Hristos , adica: Hristos a propovaduit, El e adevaratul Propovaduitor. Deci daca El a propovaduit, apoi dogmele nu sunt ale noastre, ci sunt legi asezate de El .
Filosofand la sfarsit si despre propovaduire, arata ca darul acesta este rezultatul unei mari binefaceri si al unei cinste deosebite. Aceasta el o arata mai intai cu cel ce a vestit acea taina necunoscuta pana atunci, dupa aceea si cu cele vestite in auzul tuturor, caci erau vesti bune (Evanghelii), iar la sfarsit o arata si cu aceea ca n-a fost cunoscuta de nimeni mai inainte de noi. Aceasta a lasat sa se inteleaga prin expresia: dupa descoperirea tainei , ceea ce este o dovada de mare dragoste, ca sa ne faca partasi ai acestei taine, si pe nimeni inainte de noi. Care din vecii vecilor era ascunsa, iar acum s-a descoperit . A fost proorocita din vechime, insa acum s-a aratat. i cum s-a aratat? Prin Scripturile Proorocilor , zice. Aici iarasi slabeste frica celui nedesavarsit, caci pare ca-i zice: De ce te-ai inspaimantat? Nu cumva te vei departa de Lege? Dar tocmai aceasta o voieste si Legea, aceasta s-a proorocit dintru inceput. Daca insa voiesti a cerceta de ce s-a aratat acum si nu in alt timp, atunci nu faci un lucru lipsit de greutate, caci voiesti a sti tainele lui Dumnezeu, si pretinzi ca sa ti se dea seama, de ce asa si nu altfel. Dar asemenea lucruri noi nu trebuie a le cerne, ci numai a-L iubi, pentru ca a gasit cale sa faca asa . De aceea tocmai si infruntandu-le o astfel de parere, s-a grabit a adauga: Dupa porunca vesnicului Dumnezeu . Credinta are nevoie de supunere si de ascultare, iar nu de vorba multa; si cand Dumnezeu porunceste, tu trebuie sa te supui, si sa-L asculti, iar nu sa cerni faptele Lui. Apoi ii incurajeaza pe ei si din alta parte, zicand: cunoscuta la toate neamurile (taina) . Nu numai tu singur zice , ci intreaga lume crede asa: intreaga lume a primit ca dascal nu un om obisnuit, ci pe Dumnezeu . De aceea a si adaugat: Prin Iisus Hristos . Nu numai ca s-a cunoscut, dar s-a si adeverit, asa ca amandoua acestea sunt lucrurile Lui. De aceea, aceste pasaje, in continuitatea ideii, e bine sa se citeasca astfel: Iar celui ce poate sa va intareasca pe voi prin Iisus Hristos , caci, dupa cum am spus, amandoua acestea Lui I se atribuie, sau, mai bine zis, nu numai acestea amandoua, ci si slava cea indreptata catre Tatal.
De aceea si zice Apostolul: Caruia este slava in veci. Amin . Slaveste Apostolul pe Dumnezeu, fiindca este uimit de nepriceperea acestor taine. Nici chiar acum cand s-a aratat, si inca nu este cu putinta de a o pricepe prin rationamente omenesti, ci pentru a o sti, trebuie numai credinta, caci altfel nu este cu putinta. Bine a zis el: Unuia inteleptului Dumnezeu , caci atunci cand vei cugeta, cum el a introdus si neamurile in crestinism, si le-a amestecat cu cei din Legea veche care au savarsit fapte placute; cum a mantuit pe cei deznadajduiti, cum i-a ridicat la ceruri pe cei ce nu erau vrednici nici de pamant, cum le-a oferit viata vesnica si negraita celor cazuti si din viata prezenta, si cum pe cei ce erau calcati in picioare de demoni el i-a facut deopotriva cu ingerii, le-a deschis raiul, relele cele vechi pe toate le-a dezlegat, si cum toate acestea le-a facut intr-un timp scurt, pe calea cea mai usoara cand, zic, vei cugeta la toate acestea, atunci vei cunoaste intelepciunea lui Dumnezeu; cand vei vedea ca ceea ce n-au stiut nici ingerii, nici Arhanghelii, aceasta fara de veste le-a fost dat sa afle celor dintre neamuri invatati prin Iisus; atunci vei cunoaste intelepciunea lui Dumnezeu.
De aceea trebuie a ne minuna de intelepciunea Lui si a-L slavi pentru aceasta intelepciune. Dar tu te invarti imprejurul unor lucruri mici si dainuiesti inca in umbra, fapt care nu este al unuia care Il slaveste. Cel ce nu nadajduieste in Dumnezeu, si nici nu este intarit in credinta, acela nu marturiseste marimea faptelor petrecute. Dar Apostolul a inaltat slava lui Dumnezeu si pentru unii ca acestia, ca astfel sa-i atraga si pe ei spre acelasi zel al credintei mantuitoare. Cand il auzi zicand: Unuia inteleptului Dumnezeu , sa nu-ti inchipui ca vorbeste aici despre vreo injosire a Fiului; ca toate acestea, prin care intelepciunea Lui se arata, s-au facut prin Hristos, si fara de El nimic nu s-a facut din cele ce s-au facut. i de ce oare a zis aici Apostolul: unuia ? Trebuie sa intelegi ca spre deosebire de intreaga faptura.
Deci, dupa ce inalta lui Dumnezeu doxologii, iarasi de la rugaciune se intoarce la sfaturi, de asta-data adresandu-se celor mai puternici si zicand: Datori suntem noi, cei tari (15, 1).
Suntem datori zice. i cu ce suntem datori? Sa purtam slabiciunile celor neputinciosi . Ai vazut cum i-a inaltat cu laude, numindu-i nu numai tari, ci si punandu-i in acelasi rand cu el? i nu numai atat, ci ii si atrage spre ceva mai bun si folositor, si fara nici o greutate. Tu zice el esti mai tare, mai puternic decat acela, asa ca daca tu te vei pogori la el, cu nimic nu esti lezat, pe cand daca tu nu-l vei ajuta, el va trece prin cea mai mare primejdie . i nu zice pe cei slabi si neputinciosi , ci slabiciunile celor neputinciosi , atragandu-i si miscandu-i spre mila catre aceia, dupa cum zice si in alt loc: Voi cei duhovnicesti indreptati-l pe unul ca acesta cu duhul blandetii (Galateni 6, 1). Esti tare? Atunci da lui Dumnezeu, care te-a facut asa, rasplata cuvenita; si Ii vei da atunci, cand vei indrepta slabiciunea celui neputincios . i noi am fost slabi si neputinciosi, insa prin harul lui Dumnezeu am devenit tari si puternici. Aceasta nu numai aici trebuie a o face, ci si cu toti ceilalti neputinciosi, ca de pilda: daca cineva este iute la manie, daca este batjocoritor, sau daca are si vreun alt cusur de felul acestora, pe toti acestia poarta-i in spate, adica sufera din necazurile si lipsurile lor. i despre cum s-ar putea face aceasta, asculta ce zice cele ce urmeaza. i sa nu cautam placerea noastra. Ci fiecare dintre noi sa caute sa placa aproapelui sau, la ce este bine, spre zidire (15, 2).
Ceea ce el spune aici, astfel se explica: Esti tare si puternic? Apoi atunci cel slab si neputincios sa face dovada puterii tale, el sa cunoasca puterea ta, lui sa-i faci spre placere . i n-a zis simplu lui sa-i faci placere , ci a adaugat imediat: la ce este bine , si nici spre bine oricum, ca sa nu zica cel desavarsit: Iata ca il trag cu sila spre bine , ci a adaugat inca: spre zidire . Asadar, chiar de ai fi bogat; chiar de ai fi sub o stapanire inalta, tu sa nu iti faci tie pe plac, ci fa placere saracului si celui neputincios, caci numai asa te vei bucura de adevarata slava, si vei aduce mare folos. In cele pamantesti slava zboara iute de la noi, pe cand in cele duhovnicesti ramane pentru totdeauna, daca ceea ce faci, faci spre zidire. De aceea Apostolul pretinde aceasta de la toti fara deosebire; nu cutare sau cutare, ci fiecare din noi . Apoi fiindca a poruncit ceva mare, de vreme ce a indemnat pe cel tare de a uita chiar de desavirsirea lui, numai si numai sa poata indrepta slabiciunea celui neputincios, de aceea iarasi pune la mijloc pe Hristos, zicand: Ca si Hristos n-a cautat placerea Sa (15, 3).
Aceasta o face Apostolul pretutindeni, caci de pilda cand vorbea despre milostenie, tot pe Hristos Il punea la mijloc, zicand: Caci cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit (II Corinteni 8, 9), cum si atunci cand ii indemna spre dragoste, tot pe El Il ia drept pilda si zice: dupa cum si Hristos a iubit Biserica (Efeseni 5, 25), ca si acolo unde ii sfatuia de a suferi rusinea si primejdiile, cand tot pe El Il pune inainte, zicand: Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei (Evrei 12, 2). Tot asa si aici Il arata pe Hristos facand spre placerea altora, si nu spre placerea Sa; ba inca aminteste si de pasajul in care proorocul David mai inainte a strigat: Ca pentru Tine am suferit ocara, acoperit-a batjocura obrazul meu (Psalmi 68, 9).
Dar ce inseamna nu a cautat placerea Sa ? Adica: era cu putinta ca sa nu fie ocarat, era cu putinta ca sa nu patimeasca ceea ce a patimit, daca ar fi voit sa se gandeasca la ale Sale; insa El n-a voit asa, ci fiindca s-a gandit numai la ale noastre, de aceea a lasat la o parte pe ale Sale. i de ce oare n-a spus, ca S-a desertat pe Sine, adica S-a facut om? Fiindca n-a voit sa spuna si sa arate numai aceasta, ca el S-a facut om, ci si ca a fost ocarat, i-a capatat un renume rau din partea multora, fiind crezut de ei ca slab si neputincios. Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca! Daca este regele lui Israel, sa Se coboare acum de pe cruce, si vom crede in El (Matei 27, 42). De aceea Apostolul a amintit aici numai de faptul acela, care ii era folositor in cazul de fata, si arata mai mult inca decat a fagaduit, caci el nu numai pe Hristos Il arata ca ocarat, ci si pe Tatal. Ocarile celor ce te ocarasc, zice, au cazut asupra mea . Ceea ce spune el aici aceasta inseamna: Nimic nu s-a intamplat nou, nimic strain, caci aceia care se indeletniceau de a-L ocari si in Legea veche, tot aceia s-au sculat si acum ca turbati si asupra Fiului . Aceasta s-a scris pentru ca si noi sa imitam pe Hristos....
