Duminica Mironositelor
Ei au inceput sa spuna: Au doara nu ardea inima noastra cand ne vorbea pe cale si ne talcuia Scripturile? i, in momentul acela, au uitat de oboseala, au uitat ca este noapte, au lasat toate grijile si s-au indreptat spre Ierusalim si i-au gasit acolo pe ucenicii Mantuitorului.
Dar Mantuitorul S-a aratat si acestor femei, acestora care au fost primele de fapt sau primii martori ai Invierii, femei purtatoare de mir. Ele au venit sa indeplineasca o datorie fireasca fata de cei morti, insa, animate de o dragoste deosebita de ceva pe care nu putea sa pastreze sau sa detina in suflet decat o fiinta aleasa de Dumnezeu, cu aceasta sensibilitate, o fiinta care a fost restabilita prin Maica Preacurata, a doua Eva, sau Eva cea noua, cea prin care a venit in lume Fiul lui Dumnezeu.
Aceste fiinte pline de dragoste fata de Hristos au alergat, in ciuda oricaror piedici care s-au pus in cale, chiar si sfidand frica de oastea romana care pazea mormantul, dis de dimineata, ca sa-i unga trupul lui Hristos. Dar nu l-au gasit; au gasit in schimb un martor ceresc, o marturie dumnezeiasca, un inger care le-a spus: Nu va temeti, stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu mai este aici, a inviat, duceti-va si spuneti ucenicilor ca va merge inaintea lor in Galileea, acolo or sa-L vada .
Sfintul Evanghelist marturiseste ca, intr-adevar, au fost cuprinse de spaima si au alergat de la mormint, nespunind nimanui nimic. Una dintre ele se intilneste insa cu Mintuitorul Iisus Hristos, Maria Magdalena, in apropierea locului unde era mormintul, intr-o gradina in care se gaseste pina azi marcat locul acesta cu o capela si cu o cruce.
Cuprinsa de frica, vazindu-L pe Mintuitorul, Maria Magdalena L-a confundat cu gradinarul si i-a zis: Domnule, daca cumva L-ai luat tu, spune unde L-ai pus si eu ma voi duce si-mi voi indeplini datoria mea fata de Dinsul , crezind ca acesta l-a luat pe Mintuitorul din mormint.
Intr-un chip cu totul deosebit Mintuitorul i...