S-a intamplat in 16 mai 1812, 16/28: S-a semnat Pacea de la Bucuresti (care incheia razboiul ruso-turc din anii 1806-1812), in urma careia tinutul dintre Prut si Nistru (asupra caruia administratia rusa a extins numele de Basarabia, dat anterior numai partii de sud a acestui teritoriu) a fost anexat de Rusia. Prin Pacea de []The post S-a intamplat in 16 mai 1812, 16/28 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a intamplat in 16 mai 1812, 16/28 was first posted on mai 16, 2021 at 2:44 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 16 mai 1812, 16/28: S-a semnat Pacea de la Bucuresti (care incheia razboiul ruso-turc din anii 1806-1812), in urma careia tinutul dintre Prut si Nistru (asupra caruia administratia rusa a extins numele de Basarabia, dat anterior numai partii de sud a acestui teritoriu) a fost anexat de Rusia. Prin Pacea de la Bucuresti din 1812, tratat de pace semnat pe 16/28 mai 1812, intre Imperiul Rus si Imperiul Otoman, la incheierea razboiului ruso-turc din 1806 1812, Basarabia era rapita pentru prima data de catre Rusia. Razboiul ruso-turc din 1806-1812 a izbucnit pe 18/28 octombrie. La 16/28 mai 1812, in incinta Hanului lui Manuc a avut loc procedura oficiala a semnarii Tratatului de pace ruso-turc de catre imputernicitii celor doua imperii. El includea 16 articole de baza si, separat, inca doua articole secrete, dintre care articolele 4 si 5 vizau direct destinul Principatului Moldovei. Razboiul ruso-turc din 1806 1812 a izbucnit pe 18/28 octombrie, tarul Alexandru I ordonand trupelor sale sa traverseze Nistrul si sa ocupe Tarile Romane. Cei mai importanti factori de influentare a razboiului din 1806-1812 au fost jocurile de interese dintre Prusia, Franta si Imperiul Habsburgic. La inceputul ostilitatilor, toti ambasadorii rusi din capitalele europene au fost instruiti sa declare ca Imperiul Rus nu avea nici cea mai mica intentie sa cucereasca ceva de la Turcia , urmarind doar prevenirea intentiei lui Bonaparte, exprimate de ambasadorul sau la Constantinopol, de a trece armata franceza prin posesiunile otomane, pentru a ataca la Nistru . In pofida asigurarilor initiale, cu ocazia semnarii Tratatului de la Tilsit de pe 25 iunie/7 iulie 1807 dintre Rusia si Franta si dupa intalnirea de la Erfurt dintre Alexandru I si Napoleon, tarul a capatat in cele din urma acceptul suveranului francez pentru ocuparea de catre Imperiul Tarist a celor doua principate dunarene Valahia si Moldova in cazul victoriei rusilor in razboiul cu otomanii din 1806-1812. Un armistitiu a fost semnat cu sarbii revoltati si s-a acordat autonomie Serbiei. Tratatul, semnat de comandantul rus Mihail Kutuzov, a fost ratificat de catre Alexandru I al Rusiei cu doar o zi inainte de invazia lui Napoleon in Rusia. Avand asemenea asigurari diplomatice, rusii au inaintat propuneri de pace negociate inca din octombrie 1811 la Giurgiu, dupa infrangerea armatelor otomane la Ruse si Slobozia. Propunerile tariste prevedeau, in mod imperialist, ca principatele Moldova, Valahia Mare si Mica (adica Muntenia si Oltenia formand Tara Romaneasca si Basarabia sa se alipeasca pe veci la Imperiul Rus, cu orasele, cetatile si satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe si cu averea lor , specificandu-se ca fluviul Dunarea va fi de acum inainte granita dintre cele doua Imperii . In timp ce, din partea tarista, Mihail Kutuzov depunea toate eforturile necesare pentru incheierea pacii mai inainte de previzibila invazie napoleoniana, mediatorii britanici si francezi taraganeau tratativele de pace in speranta de a limita pierderile otomane, nu de dragul Sublimei Porti ci pentru a stavili expansiunea ruseasca spre Balcani si stramtori. Constantinopolul a refuzat ferm propunerile initiale tariste iar atunci Rusia s-a declarat multumita si cu ocuparea doar a teritoriului Principatului Moldovei dintre Siret si Nistru. Evolutiile militare si politice i-au determinat pe unii politicieni si generali rusi sa ceara guvernului tarist sa accepte doar ocuparea Bugeacului (viitoarele judete Cahul, Ismail si Cetatea Alba), care dadea acces la gurile Dunarii. Odata cu imbunatatirea situatiei sale pe front, Imperiul Tarist si-a marit din nou pretentiile, cerand cedarea intregului teritoriu dintre Prut si Nistru. In aceasta ultima faza, negociatorul otoman a fost printul fanariot Dumitru Moruzi (1768-1812, fiu al domnitorului Moldovei Constantin Moruzi si Mare Drogman al Imperiului Otoman din 1808), iar negociatorul rus a fost printul francez emigrat Alexandre-Louis Andrault de Langeron (1763-1831, in slujba Rusiei din 1790). Tratatul de pace a fost semnat pe 16/28 mai 1812 la Bucuresti, in hanul agentului rus Manuc Bei. Tratatul avea 16 articole publice si doua articole secrete. Prin articolele 4 si 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km , cu 482.630 de locuitori, 5 cetati, 17 orase si 695 de sate, (conform cu recensamantul ordonat de autoritatile tariste in 1817). Au trecut in componenta Imperiului Rus tinuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lapusna, Greceni, Hotarniceni, Codru, Tighina, Carligatura, Falciu, partea rasariteana a tinutului Iasilor si Bugeacul. Autoritatile tariste au denumit in 1813 noua regiune ocupata gubernia Bessarabia . Articolul 6 prevedea retrocedarea catre Imperiul Otoman a oraselor Anapa, Poti si Akhalkalaki, dar ocuparea de catre Rusia a portului Suhumi si altor localitati din Caucaz. La Bucuresti s-au pus bazele...