Zis-a Domnul: Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine si sa-si ia Crucea sa si sa-Mi urmeze Mie. Ca cine va vrea sa-si mantuiasca sufletul sau pierde-l-va pe el; iar cine-si va pierde sufletul sau, pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va mantui pe el. Ca ce va folosi []Zis-a Domnul: Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine si sa-si ia Crucea sa si sa-Mi urmeze Mie. Ca cine va vrea sa-si mantuiasca sufletul sau pierde-l-va pe el; iar cine-si va pierde sufletul sau, pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va mantui pe el. Ca ce va folosi omului de ar dobandi lumea toata si si va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau? Ca de cine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele intru acest neam preacurvar si pacatos si Fiul Omului Se va rusina de el cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri. i le zicea lor: Amin graiesc voua ca sunt unii din cei care sunt aici, care nu vor gusta moartea pana cand vor vedea Imparatia lui Dumnezeu venind intru putere. (Marcu 8, 34-38 si 9, 1)Ce mult spune aceasta evanghelie! Ea cuprinde toata taina mantuirii noastre sufletesti.

Daca oamenii zicea un invatat crestin ar pierde, din intamplare, toate evangheliile, afara de una, sau daca omului i s-ar permite sa asculte numai o singura evanghelie, mantuirea inca n-ar fi pierduta; evanghelia cu purtarea crucii ar fi in stare ea singura sa pastreze si sa vesteasca taina mantuirii noastre sufletesti.

Sa cercetam cuprinsul acestei evanghelii. Tot cel ce vrea sa vina dupa Mine. Iata acesta este inceputul mantuirii. Sa pleci pe urmele Domnului. Sa pleci de bunavoie, din dragoste si dor de mantuire, pe calea mantuirii. Dar nu e lucru usor a merge dupa Domnul.

Conditia cea dintai o spune evanghelia: Sa se lepede de sine. Cel ce vrea sa plece pe urmele Domnului trebuie mai intai si mai intai sa se lepede de sine. Mare lucru este lepadarea de sine.

Intr-o adunare restransa a Oastei, eu le spuneam odata fratilor ostasi ca mantuirea noastra are trei mari dusmani. titi voi care-i cel dintai din acestia? Diavolul! raspunsera ostasii in cor. Nu-i adevarat! le-am zis eu. Cel dintai si cel mai mare dusman al mantuirii noastre este eul nostru. Numai in al doilea rand vine satan; iar al treilea dusman e lumea.

Eul din om e cel dintai si cel mai mare dusman al mantuirii sufletesti. Acest eu da raspunsuri ca acestea: Eu sa ma impac cu vecinul meu? Eu sa ma rog lui de iertare? Eu sa ma las batjocorit de cela si de cela? Eu sa sufar ceea si ceea? Eu sa intru in Oastea Domnului? Eu sa ascult de un popa de la Sibiu? Eu sa ma fac frate si sora cu palmasii si servitorii de la Oaste? Eu, doctor in stiintele cutare si cutare, sa ma cobor de la inaltimea catedrei mele intre palmasii si cu servitorii de la Oaste?Acest eu este rasuflarea lui satan. Prin el rasufla si vorbeste satan. In dosul lui e puterea lui satan. Eul acesta ne indeamna sa traim numai pentru noi insine si numai pentru cele lumesti. El ne impiedica sa traim o viata pentru Dumnezeu, pentru altii si pentru sufletul nostru. Acest dusman trebuie mai intai rapus. Acestui dusman Sf. Scriptura ii zice omul cel vechi. i tot Scriptura ne spune ca acest om vechi nu moare decat rastignit pe crucea Golgotei. El trebuie impuns mereu cu piroanele Golgotei. De aceea, zice mai departe evanghelia, cel ce vrea sa mearga dupa Domnul trebuie sa-si ia crucea sa.

A te lepada de tine si a-ti lua crucea inseamna a te rastigni si a muri fata de lume (Rom. cap. 6). A-ti lua crucea inseamna a te rastigni mai intai pe ea, ca sa moara eul din tine, sa moara omul cel vechi din tine.

Dar nu e lucru usor...