Pentru necurata mandrie si desarta marire De-ti este voia, iubitule, sa-l smeresti pe omul cel mandru, nu-l in vata si nu-l certa cu multe cuvinte, ci cu putine si intelepte. Adu-i aminte numai de neputinta firii omenesti si zi-i: Omule, ce te maresti si te mandresti in desert, fiind si tu pamant si cenusa ca si []Pentru necurata mandrie si desarta marireDe-ti este voia, iubitule, sa-l smeresti pe omul cel mandru, nu-l in vata si nu-l certa cu multe cuvinte, ci cu putine si intelepte.

Adu-i aminte numai de neputinta firii omenesti si zi-i: Omule, ce te maresti si te mandresti in desert, fiind si tu pamant si cenusa ca si noi? Iar de va zice ca se va face asa cand va muri, sa-i zici ca si acum, cand este viu, omul este pa mant si cenusa, insa nu cunoaste ca este asa, de vreme ce-si vede frumusetea trupului.

Vede puterea si cinstea, vede laudele mincinosilor si pe cei ce stau de slujesc mesei si spun basme. Asadar aceasta nalucire a hainelor scumpe il insala [pe omul cel mandru] si il face sa-si uite firea. El nu merge niciodata la morminte sa vada cosciugele pline de imputiciune si de putoa re, ci cauta numai spre cele trecatoare, iar nu spre cele ce or sa fie. i sa-i zici lui iar: Ce te mandresti, omule, care esti pamant, si cenusa si putregai? Cauta de vezi neputinta si vremea cea scurta a vietii celei pieritoare! Nu astepta ziua mortii tale ca sa te pocaiesti, caci moartea vine fara de nadej de si nu o stii cand vine! Caci daca omul este pamant si fum, si totusi cuteaza a zice: Ma voi sui la cer sa ma fac si eu dumnezeu!1 ce n-ar fi zis, unde n-ar fi cazut cu gandul sau, daca n-ar fi avut neputinta firii sale ca un frau?Deci, cand vezi vreun mandru ca-si inalta grumazul ca un taur si isi ri dica sprancenele sus, zi catre dansul: Ce se mandreste pamantul si pulberea, caci viata lui se va ocari si cele din launtrul lui? Acestea sa le zici si impara tului! i nu te teme de coroana lui, nici de imbracamintele de aur pe care le poarta, caci zice Sfanta Scriptura: Toata slava omului ca floarea ierbii -este.2Tu, omule mandru, ce te maresti? Oare tu ai facut cerul? Pogoara-te din inaltimea rapei si ia aminte la neputinta firii celei trecatoare: caci esti pulbere, si umbra, si fum, si iarba si floarea ierbii. Ce gandesti lucruri mari si te maresti in desert? Ce alta este mai de ras decat aceasta? Ce folos ai ca stapanesti oameni? Mai bine sa ti se porunceasca, decat sa poruncesti si sa stapanesti!Caci ce folos este ca esti incepator oamenilor, dar supus si robit de patimi si de pacate? Ca si cand cineva ar fi stapan si puternic, si apoi sa-l bata robii sai si sa-i fie tot trupul plin de rani, iar daca merge in targ sa se mareasca cu gandul ca stapaneste multime de oameni. Mai bine ar fi sa stapanesti patimile si sa nu fii rob pacatelor!Pentru ca, de vreme ce este defai mat chiar cel ce se mandreste in lucrurile cele adevarate si bune si-si pierde acele osteneli ale bunatatii, atunci cu cat mai vartos se va defaima cel ce se mandreste in lucrurile cele rele si se inalta pe sine pentru slava cea trecatoare? Oare cum nu va fi batjocorit si de rasul tuturor unul ca acela?Ticaloase si miselule om! Sufletul tau este stricat si muncit rau de boa la pacatelor, iar tu te slavesti cu marire ca ai atatia galbeni si atatia lei sau ca ai atatea slugi?! Dar acestea nu sint ale tale, ci ale altora! Si, de nu ma crezi, cunoaste din ispita sau cercarea boierilor dinainte de tine! Iar de nu te vei cuminti nici din Scriptura, nici de la alti oameni ce au patit acestea, apoi as teapta putina vreme si vei cunoaste singur! Cand? Stii cand? Cand nu vei avea de la avutia ta nici un folos si nici un ajutor! Cand te vei bate cu moartea si nu vei fi stapin nici al unui ceas, nici macar al unei clipe, atunci fara voia ta vei da acestea si acelora pe care nu vrei nici sa-i vezi. Caci starea si pricopseala lucrurilor omenesti nu e alta decat pulbere, fum si umbra. Si inca mai putred decat acestea este omul. Caci iti pare ca esti mare in vrednicie de eparh (adica proconsul, guvernator) si ca porti haine luminate, iar apoi mori [tot] ca un sarac. Si aceasta este si in visuri: caci, in ce chip se vadesc visurile ca nu sunt nimic cand se face ziua, asa se vadesc si se defaimeaza cele ce nu sunt adevarate si atunci cind vine iarasi noaptea. Te-ai facut consul, adica epitrop al imparatiei? Si eu m-am facut in somn proconsul, adica locotenent de consul. Iar el zice: Dar eu am fost ziua, iar tu ai fost noaptea! Insa, daca eu am fost noaptea, ce este? Caci nici tu nu ai mai mult decit numele. Caci zicem: Cutare a fost voievod sau patriarh! dar numai cuvantul are darul, si indata trece cu vorba. Asa sint toate lucrurile lumii, sa zicem ca pentru trei sau patru ani. Dar unde sunt cei ce au stat consuli, si stapani si domni mai-nainte de zece ani? Nicaieri nu se vad. Iar Apostolul Pavel n-a fost asa: caci, si viu fiind, a fost luminat si vestit intru multi ani; si, savarsindu-se si trecand patru sute de ani, acum este inca mai luminat si mai vestit decit atunci cind era viu pe pamint. Dar ce cuvant de om poate sa spuna stralucirea pe care o are in Cer? Nici unul! Insa in ce chip se inalta uneori valurile marii, iar alteori se pogoara asa-i vedem si pe cei mandri, care se trufesc si-si ridica sus sprincenele lor. Pentru ca zice Prorocul David: Nu te teme cand se va imbogati omul sau cand se va inmulti slava casei lui! 4Bine a zis dreptul proroc: Nu te teme! Adica zice sa nu te tulbu re nalucirea si slava bogatiei si a mandriei. Pentru ca in scurta vreme il vei vedea [pe acela] zacind mort si gol, mincare viermilor, si neputand lua ni mic dintru avutia lui, caci toate le lasam aici si mergem numai cu sarcina pacatelor pe care le-am strans si imbracati cu rautatea. Cu adevarat, foarte cu cale au numit dascalii cei batrini mandria marire desarta . Pentru ca cel ce se mareste in desert nu are nici o bunatate in launtrul inimii lui, ci e ca si fetele zugravite, ce se vad luminate, iar in launtru sint seci. Asa si inca mai rau decat asa este slava a multi oameni, caci nu se afla nimic altceva care sa-l instraineze pe om de la mila lui Dumnezeu si sa-l dea pedepsei focu lui ca tirania mandriei. Si cine o are pe dansa macar post sa aiba, macar feciorie, macar rugaciune, macar milostenie sau orice fel de bine ar face toata viata lui este necurata. Caci zice Sfinta Scriptura: Necurat este tot cel cu inima inalta. Si atita este de rea trufia, incit nu numai ca ii impinge spre rautate si in rapa pieirii pe cei ce o au, ci il pandeste pe om inca si in bunatatile facute. Si, cand nu poate sa ne strice chiar in bunatatea aceea pe care o facem, ne face multa paguba si ne indeamna sa rabdam ostenelile, dar ne lipseste de rod. Caci nu este putinta sa aiba cineva si mandrie, si bu natatea smeririi. Ci zic sa ne silim cit vom putea sa dorim cereasca smerire cea fericita. Caci cine pofteste slava si lauda de la oameni, orice bine ar face, este pierdut; ca-si ia plata aici, incat acolo, la judecata lui Dumnezeu, nu va lua nici un bine. Pentru ce? Pentru ca a cinstit mai mult slava oamenilor decit slava lui Dumnezeu. Iar cel ce slujeste si place lui Dumnezeu ia atunci plati bogate de la Dansul. Cum si in ce chip ia? Iata cum: cand defai mam slava oamenilor, cand nu o dorim. Caci multi sunt care-i lauda pe cei ce alearga la cursa cailor, dar ei nu se intorc sa ia...